Postul Adormirii Maicii Domnului este o practică veche a Bisericii creÅŸtine, despre el găsindu-se numeroase mărturii în istorie. Astfel, în anul 450, Leon cel Mare, Papă al Romei între anii 440 ÅŸi 461, aminteÅŸte de existenÅ£a acestuia: "Posturile Bisericii sunt aÅŸezate în an pentru ca perioade speciale de nevoinţă să fie prescrise pentru fiecare anotimp. Astfel, primăvara este Postul Mare de 40 de zile, apoi este postul din vară (al SfinÅ£ilor Apostoli), în a ÅŸaptea lună (în prezent luna a opta) a anului se Å£ine postul de toamnă (al Adormirii Maicii Domnului), iar un alt post este iarna". Postul Adormirii Maicii Domnului aminteÅŸte de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a Å£inut înainte de trecerea sa din această lume, după cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului: "Postul din august a fost stabilit în cinstea Maicii lui Dumnezeu Cuvântul, care ÅŸtiind mai dinainte momentul plecării ei din această lume, s-a nevoit ascetic ÅŸi a postit mai mult pentru noi, pentru că ea era binecuvântată ÅŸi sfântă, ÅŸi nu avea nevoie de post. AÅŸadar, ea s-a rugat special pentru noi înainte să fie mutată din această lume în viaÅ£a veÅŸnică, unde sufletul ei s-a unit prin Duhul Sfânt cu Fiul ei. De aceea, noi trebuie mereu să postim ÅŸi să ne rugăm ei, imitând viaÅ£a ei, ÅŸi rugând-o să se roage pentru noi. Unii spun că acest post a fost instituit pentru două sărbători: Schimbarea la Faţă ÅŸi Adormirea Maicii Domnului. Eu zic că este bine să ne amintim de aceste două sărbători, una care ne dă lumină, ÅŸi una care este milostivă pentru noi".
Originea acestui post trebuie pusă în legătură cu al III-lea Sinod Ecumenic din 431 Å£inut la Efes, când a fost restabilit titlul Maicii Domnului de "Theotokos", adică "Născătoare de Dumnezeu", în faÅ£a ereziei nestoriene care o numea pe Maica Domnului doar
născătoare de om“, pentru că spuneau că Hristos S-a născut din ea numai după fire omenească. Restabilirea titlului de "Theotokos" (Născătoare de Dumnezeu) pentru Fecioara Maria a însemnat conturarea unui cult unic în spaÅ£iul ortodox pentru Maica Domnului, care este considerată cea mai sfântă persoană după Sfânta Treime.
La început, durata acestui post era diferită în rândurile comunităţilor creÅŸtine. În Antiohia, creÅŸtinii posteau o zi pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului. În Ierusalim, Postul Sfintei Marii Å£inea opt zile, iar în alte zone creÅŸtinii posteau întreaga lună august, în vreme ce alÅ£ii posteau în luna septembrie, pentru că pe 8 septembrie este prăznuită NaÅŸterea Maicii Domnului. Uniformizarea datei sărbătorii Adormirii Maicii Domnului ÅŸi a duratei postului de două săptămâni a avut loc în secolul al XII-lea la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysovergis. Atunci s-a stabilit ca acest post să fie Å£inut începând cu 1 august ÅŸi să se termine pe 15 august.
Durata ÅŸi modul postirii
Postul începe de obicei la 1 august ÅŸi se încheie în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Când lăsatul secului cade în zilele de miercuri sau vineri, acesta se mută cu o zi înainte. Dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită miercurea sau vinerea, atunci în ziua praznicului este dezlegare la peÅŸte, vin ÅŸi ulei. Postul Sfintei Marii este un post mai aspru, care se Å£ine după rânduielile Postului Mare. Tipicul Mare bisericesc arată că în zilele de luni, miercuri ÅŸi vineri se ajunează complet, adică nu se mănâncă nimic până la Ceasul IX, care se săvârÅŸeÅŸte după-amiaza. După Ceasul IX se consumă mâncare uscată. MarÅ£ea ÅŸi joia se consumă legume fierte fără ulei, iar sâmbăta ÅŸi duminica este dezlegare la ulei ÅŸi vin. De sărbătoarea Schimbării la Faţă (6 august) este dezlegare la peÅŸte, vin ÅŸi ulei în orice zi ar fi prăznuită. În Pravila Mare, pentru a se face totuÅŸi o diferenţă faţă de Postul Mare, se arată că ÅŸi în zilele de marÅ£i ÅŸi joi se face totuÅŸi dezlegare la vin ÅŸi ulei. Această tradiÅ£ie este adoptată ÅŸi în rânduielile mănăstirilor noastre. În timpul acestui post, la mănăstiri se citesc în fiecare zi cele două Paraclise ale Maicii Domnului.
Viaţa isihastă a Maicii Domnului
În tradiÅ£ia ortodoxă se păstrează o amintire foarte vie a vieÅ£ii ascetice a Maicii Domnului. SfinÅ£ii Grigorie Palama ÅŸi Teofan al Niceei au vorbit de un isihasm al Maicii Domnului care prin rugăciune continuă ÅŸi sălăşluirea Duhului Sfânt în ea a devenit un model pentru toÅ£i monahii nevoitori. PărinÅ£ii duhovniceÅŸti spun că acest urcuÅŸ duhovnicesc al Maicii Domnului a început în vremea când a stat la Templul din Ierusalim, de la vârsta prunciei până când a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Fiul Său înomenit. Adormirea ei, deÅŸi învăluită în taină, ne prezintă scena unei mutări din viaÅ£a aceasta la cea veÅŸnică ÅŸi nu a unei morÅ£i. Trupul Maicii Domnului nu a cunoscut stricăciunea pentru că a fost înălÅ£at la cer, iar sufletul ei este înfăţiÅŸat în icoana praznicului ca fiind Å£inut în mâini de Fiul ei în Împărăţia cerurilor. Sfântul Teofan al Niceei spune că Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai înainte ca Dumnezeu să se unească cu ea, adică mai înainte de momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu. Åži Sfântul Grigorie Palama spune că orice har care este împărtăşit Bisericii de către Dumnezeu nu este despărÅ£it de Maica Domnului. Maica Domnului este o imagine a întregii Biserici care este sălaÅŸul sfânt al lui Dumnezeu ÅŸi locul peste care Duhul Sfânt Se coboară ÅŸi sfinÅ£eÅŸte credincioÅŸii.
Sărbătorile din acest post
Pe 1 august se prăznuieÅŸte Scoaterea Sfintei Cruci, sărbătoarea care aminteÅŸte de o practică a Bisericii din Constantinopol ca în Postul Adormirii Maicii Domnului să se facă procesiuni în fiecare zi în oraÅŸ cu Cinstitul lemn al Sfintei Cruci. De-a lungul Postului Adormirii Maicii Domnului, începând cu 1 august, lemnul Crucii era tămâiat pe drum de un sobor de slujitori, făcându-se oprire la câte o fântână sau izvor unde se săvârÅŸea SfinÅ£irea apei. La sfârÅŸitul postului, Cinstitul lemn al Crucii era dus la Palatul imperial. În trecut, această sărbătoare era în legătură cu praznicul Schimbării la Faţă a Domnului de pe 6 august ÅŸi cu cinstirea Sfintei Mahrame a Domnului de pe 16 august. Astfel, în luna august se observă două cinstiri speciale, a Mântuitorului Iisus Hristos prin acest triptic de sărbători ÅŸi a Maicii Domnului, care au funcÅ£ionat în mod paralel. Sărbătoarea Schimbării la Faţă aminteÅŸte de minunea petrecută pe Muntele Tabor, când Mântuitorul Hristos a arătat ucenicilor Săi lumina dumnezeiască care izvora din Persoana Sa. De asemenea, în această perioadă sunt sărbătoriÅ£i Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la NeamÅ£ (5 august); Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august), Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului (11 august). (Ziarul Lumina)
