Pe 5 iunie 1871, la miez de noapte, se naÈ™te la BotoÈ™ani Nicolae Iorga, fiul avocatului Nicu C. Iorga È™i al Zulniei, născută Arghiropol, după cum reiese din actul de naÈ™tere păstrat È™i astăzi în Arhivele Statului - Serviciul JudeÈ›ean BotoÈ™ani: "Din anul una mie opt sute È™aptezeci È™i unu, în È™ase ale lunii iunie, orele zece dimineață. Act de naÈ™tere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele douăsprezece din noapte, în casa părintească, în oraÈ™ul BotoÈ™ani, din strada Copoului, fiul al dlui Nicu Iorga, de profesie avocat È™i a dnei Zulnia, de douăzeci È™i cinci ani, ambii domiciliaÈ›i în BotoÈ™ani. După declaraÈ›ia făcută de tatăl care ne-a înfățoÈ™at copilul".
Impresionează la Nicolae Iorga ataÈ™amentul È™i mai ales respectul pentru meleagurile natale. Dintre cei patru mari titani ai culturii române plămădiÈ›i din pământ botoșănean – Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu È™i Ștefan Luchian – Iorga s-a întors cel mai des acasă, a tezaurizat È™i consemnat cu acribie fiecare amănunt din istoria locului.
Ajuns, de pilda, la vârsta de 30 de ani, cu un renume bine aÈ™ezat în elita intelectuală a vremii, Nicolae Iorga face dese vizite la BotoÈ™ani, cercetează arhivele, consemnează È™i apoi editează documente privitoare la familia Callimachi. În anul 1904, bunăoară, ajunge la BotoÈ™ani, StânceÈ™ti È™i CoÈ™ula, ulterior publicând impresiile călătoriilor sale în "Drumuri È™i oraÈ™e din România" È™i "PriveliÈ™ti din È›ară. De la BotoÈ™ani la StânceÈ™ti". La un an de la călătoriile prin satele judeÈ›ului, susÈ›ine conferinÈ›a "Ce a fost È™i ce sînt BotoÈ™anii" (aprilie 1905). Revine la BotoÈ™ani în 1906 pentru a participa la o È™ezătoare literară alături de scriitori importanÈ›i ai vremii, de la Mihail Sadoveanu la Șt. O. Iosif sau Emil Gârleanu.
Îl impresionează evenimentele de la Flămânzi, din anul 1907, suferinÈ›a oamenilor È™i dârzenia lor. Trimite 500 de lei pentru văduvele țăranilor. În anii care urmează vine mai rar acasă, dar publică des în reviste studii despre BotoÈ™ani, în timp ce presa botoșăneană îl elogiază permanent, urmărindu-i realizările excepÈ›ionale.
La 10 ani de la Răscoala de la Flămânzi, Nicolae Iorga revine la BotoÈ™ani, unde susÈ›ine o conferință în faÈ›a elevilor de la Școala de ofiÈ›eri.
În semn de respect, în 1922 botoșănenii îi propun candidatura la Senat în CircumscripÈ›ia Electorală BotoÈ™ani. Tot la BotoÈ™ani susÈ›ine, în luna iulie a anului 1924, conferinÈ›a "Literatura de azi", iar la sfârÈ™itul aceluiaÈ™i an este prezent în sala Teatrului Mihai Eminescu, la inaugurarea Universității Populare "N. Iorga" din BotoÈ™ani. Peste doi ani, o nouă conferință la BotoÈ™ani, "Despre trecutul botoșănean".
Revine peste un an, la reluarea cursurilor Universității Populare din Botoșani, unde susține un discurs cu titlul: "Ce este un oraș? Botoșanii".
În lun mai a anului 1931 vizitează BotoÈ™anii È™i Dorohoiul. În luna iunie, la împlinirea a 60 de ani, este în sala Teatrului Mihai Eminescu, unde i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al oraÈ™ului BotoÈ™ani. Este momentul în care strada "Liceului" primeÈ™te numele "Nicolae Iorga".
Ultima prezență la BotoÈ™ani este în anul 1938. În 29 iunie participă la Congresul Ligii Culturale, iar în luna august susÈ›ine, tot la BotoÈ™ani, conferinÈ›a "Faima lui Eminescu".
Fiu de avocat, învaţă să citească singur. Debutează la 14 ani, în ziarul Românul al unchiului său Manole Arghiropol (1885). Åžcoala primară ÅŸi gimnaziul sunt urmate la BotoÅŸani, apoi "Liceul NaÅ£ional" din IaÅŸi, unde îÅŸi dă ÅŸi bacalaureatul (1888). Facultatea (secÅ£ia istorico-literară) o termină într-un singur an (1889), la IaÅŸi, "magna cum laude".
Urmează cursuri de specializare la universităţile din Paris, Berlin ÅŸi Leipzig. În 1892 termină Ecole practique des hautes Etudes" ÅŸi îÅŸi ia doctoratul la Leipzig (1893).
Colaboreaza la Revue historique si Revue de l'Orient latin, aduna documente si initiaza colectii, precum Acte si fragmente cu privire la istoria Romanilor sau Notes et extrauts pour servir a l'histoire des croisades aux XV-eme siecle. Profesor la Universitatea din Bucuresti, din 1894; membru corespondent al Academiei Romane (1897). Atras de publicistica, scrie (in prima tinerete) la cateva publicatii socialiste, dupa care se orienteaza catre cele cu program national: Romania Juna, L'independence roumaine si, din 1903, la Samanatorul, din care face o adevarata tribuna pentru un program literar distinct; program urmat si de alte reviste intemeiate de el: Neamul romanesc, Floarea darurilor, Drum drept, Cuget clar s.a. Recunoscut pe plan mondial pentru valoarea sa de istoric, redacteaza pentru colectia "Istoria statelor europene" Geschichte des Rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (1905), The Byzantin Empire (1907) si Geschichte des Osmanischen Reiches (1908). Scrie si publica intr-un ritm extrem de sustinut: sapte carti in 1905, 33 in 1910, 29 in 1912, 300 intre 1920-1940.
Membru al Academiei Romane (1910), "Doctor honoris causa" al mai multor universitati, membru al Academiei franceze, poloneze, iugoslave etc.; tine conferinte si participa la congrese internationale (in Europa si Statele Unite). Creeaza "Fundatia Iorga", "Universitatea populara" de la Valenii de Munte, "Scoala romana" de la Fontenay-aux-Roses, "Casa Romena" de la Venetia etc. Presedinte al "Comisiei Monumentelor istorice", decan, rector, senator de drept, prim-ministru.
''ViaÈ›a lui Nicolae Iorga nu a stat niciodată sub zodia seninătății. Pentru că scrisul, cuvântul, fapta sa care au atins în multe domenii culmi pe care cultura română nu le întrezărise È™i pe care nu avea să le întreacă n-au fost concepute È™i alcătuite nici deasupra vâltoarei, nici în afara tumultului vieÈ›ii, nici a frământărilor, nu odată dureroase, ale țării sale. Încă de la debutul său precoce — avea doar nouăsprezece ani când i-a luat apărarea lui Caragiale — avea să se afirme trăsătura sa dominantă de caracter È™i anume setea de adevăr, adevăr spus răspicat mai presus de conjunctură È™i de conjuncturi, de ierarhii, de inamicii care se adăugau duÈ™manilor de până atunci. Nicolae Iorga È™i-a afirmat tăiosul său spirit critic mai întâi asupra literaturii române din ultimul deceniu al secolului trecut, privită aÈ™a cum a privit el orice fenomen, în perspectivă istorică, ca apoi la cumpăna celor două veacuri când se afla la pragul a treizeci de ani de viață să cuprindă sub focul privirii sale scrutătoare întreaga alcătuire a societății româneÈ™ti'', scrie criticul È™i istoricul literar Valeriu Râpeanu în volumul de studii ''Nicolae Iorga 1871-1940'', Editura Universității din BucureÈ™ti, 2006.
In dimineata zilei de 27 nov. 1940 este asasinat langa comuna Strejnic.