Jurnalule, de ce neisprăviții ăștia de civili nu înțeleg să stea naibii sechestrati în case și insistă să iasă noaptea prin oraș, unde evident că iau bătaie, că ce altceva poți să iei într-un oraș sărac ca Botoșani? Mi se plîng și subalternii: „Șăf, e înjositor că uneori trebuie să pretindem că facem ceva pentru salariile noastre umflate!“. Of, de-ar veni pensia specială mai repede, să scap odată!
Jurnalule, înțelepții au dubii, proștii au certitudini. Deci eu, care am dubii că băiatul ăla olimpic național a fost bătut nevinovat în centrul orașului, sînt înțelept, iar cetățenii, care sînt siguri că am vorbit ca ultimul nesimțit, sînt proști.
Jurnalule, apropo de gașca aia care scuipă semințe la 1 noaptea în centrul orașului și atacă trecătorii doar cînd e foarte numeroasă, să știi că românii e rasiști dacă au ajuns la concluzia corectă.
Jurnalule, nu mi se pare normal să-mi cer scuze public, mai ales de la niște fraieri de cetățeni. Eu mi-am spus părerea mea de profesionist și ea trebuie respectată ca atare, nu catalogată de toți golanii drept „o măgărie care cere palme la fund, că ăla de-a gîndit-o nu e cap“.
Jurnalule, mi se par ridicole smiorcăielile alea cu „dacă eram într-o țară civilizată, milițianul ăla era promovat la civil, așa cum merita“. Dar aici nu e meritocrație, jurnalule, aici e România. Aici avem norme. De exemplu, normă de amenzi, pe care n-o mai pot realiza, pentru că agenții mei trebuie să-și piardă vremea alergînd după infractori. Mă rog, mergînd ceva mai repede. Cam ca atunci cînd se închide la șaorma.
Jurnalule, încep să mă calce pe nervi ăștia care se plîng că Poliția condusă de mine e utilă ca o bubă pe cur. Deja le-am dat amenzi la oamenii ăia care oricum n-o să le plătească niciodată, ce altceva mai vor să fac? Băi, să le intre bine-n cap: pe mașinile noastre scrie „Siguranță și încredere“ fiindcă sună frumos și aspirațional, da’ nu ne obligă contractual la absolut nimic. E ca mașina Mitropolitului de Botoșani pe care scrie „Gînduri și rugăciuni“.
Jurnalule, nu este corect să mi se ceară demisia deși nu avem tipizate pentru demisii. Aș părea ultimul fraier din Univers dacă mi-aș scrie demisia pe un formular de amendă. Da, chiar și dacă aș scri-o cu liniuțe și bastonașe.
Sursa: Cațavencii