CARTEA UNUI UMORIST PLECAT DE CURÂND SPRE ZĂRI SENINE
Recitind, după câţiva ani, volumul „Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!” (Editura „SemnE”, Bucureşti, 2016) semnat de epigramistul Viorel Martin, mi-am amintit o zicere de acum câţiva ani a lui George Zarafu: „Omul sănătos, cu o anumită pregătire (vremea lui Cincinat a fost chiar aristocratică – deci benefică), râde sănătos”. Se vede că Viorel Martin este „un om cu pregătire” şi cu vocaţie şi, de aici, intrând adânc în volum, ai senzaţia acelui lucru făcut cu seriozitate. Când e vorba de epigramă, umorul lui Viorel Martin se cuibăreşte într-o formă insinuantă în 14 compartimente metodic etichetate: „Medicale”, „Femeia”, „La vârsta a treia”, „Politice”, „Parlamentare”, „Guvernamentale”, „Prezidenţiale”, „Sociale”, „Moravuri – Năravuri”, „Prin recreaţii”, „Slujind literele”, „Dedicaţii”, „Madrigaluri” şi „Caleidoscop”. Mesajul pe care îl dau epigramele lui Viorel Martin este unul îndrăzneţ şi asta pornind şi dintr-o ironie destul de tăioasă, deşi pictorii, graficienii şi caricaturiştii îi atribuie o privire blândă. Diada contradictorie (mesaj al epigramei – atitudine vizuală) denotă, cred eu, o prefăcută naivitate venită dinspre o inteligenţă sclipitoare. Grupajele politice – parlamentare – guvernamentale – prezidenţiale au trimiteri directe către politicieni ai timpului scrierii, cititorul recunoscându-i uşor pe Boc, Ponta, Crin, „Unguient”, Udrea, Băsescu , Iohannis şi alţii, pe care medicul, graficianul şi traducătoarea Laura Poantă i-a aşezat sub „aura” negativă a toxicităţii umane: „Persoane manipulatoare, avide de control, centrate excesiv pe sine şi care mereu au nevoie de ceva de la ceilalţi, dar comportamentul poate fi subtil şi greu de detectat, căci o astfel de persoană stăpâneşte arta prefăcătoriei, a minciunii perfide”. Alături de capii unei etape politice, pe care i-am amintit, se învârt traseiştii politici, deontologii vehemenţi, votanţii gen „cetăţeanul turmentat”, mafioţii politici, dominaţii de raţiunea de a fura, jurnalistul vândut puterii sau diasporeanul pus pe scandal: Unui politician traseist – „El e frate cu minciuna, / Nu s-a prea distins cu fapta / Şi ne fură-ntotdeauna… / Când cu stânga, când cu dreapta!”; Am votat schimbarea – „Ei ne guvernează vatra / Genial şi de aceea / Am ieşit din lumea a treia… / Şi-am intrat în lumea a patra!”; Unei candidate – Azi coţofana ce, cu zel, / Ne tot pârăşte la Bruxelles, / E politician salon / Din vremea lui Tutancamon!”; Guvernanţilor noştri – „Analfabeţi prin excelenţă, / Ei tot ne-au păcălit mereu, / Că n-au bun simţ şi n-au decenţă… / Au doar… hoţie şi tupeu!; Corul deontologilor vehemenţi – „Eu sunt adânc lovit în portofel / Şi atacat mereu la libertate, / Dar nu-l întreb ce leafă re el… / De la acei pe care-i pupă-n spate!”; Unui parlamentar – „Eu l-aş aprecia pe demnitar, / L-aş respecta oriunde şi oricând, / În primul rând că e parlamentar… / Dar la furat e tot în primul rând!”; Ne ducem de râpă – „Mândria noastră geto-daca, / Străvechiul sentiment etern, / Eu cred că a mâncat-o vaca… / De când sunt boii la Guvern!”; Odă lui Traian Băsescu (1) – „Ca preşedinte zece ani de vis, / Printre ilustre personalităţi, / Istoria-l va consemna precis… / La catastrofe şi calamităţi!”; Unui preşedinte – „Este ataşat de mediu, / Are morgă şi prestanţă, / Zece luni e în concediu, / Iar în rest… e în vacanţă!”; Unui preşedinte – Îl port în suflet şi în gând, / Ca orator e temerar, / Vorbeşte doar din când în când, / Dar tace… extraordinar!”.
Capitolul „Sociale” reprezintă un fel de analiză având acelaşi instrument, ironia. Epigramele acoperă zone ce trec de arealul românesc, ajungând până în inima Uniunii Europene şi dincolo de graniţele ei. Apelând la vizibile tente sociologice, Viorel Martin se apleacă asupra zonelor şi categoriilor care au nevoie de o reconstrucţie sistemică: facturile din ce în ce mai mari, elemente ale vieţii rurale, problematica reformei în sănătate, şomajul, prostituţia, crizele de toate tipurile, nivelul de trai, efectele grevelor, „impoziada” etc.: Consecinţă – „Am votat mereu în viaţă / Toate secăturile, / De-aia ne schimbăm la faţă… / Când ne vin facturile!”; La ţară – „De din deal înuncă, / Oamenii au har: / Unii-s buni de muncă, / Alţii… de pahar!; Nu tot ce zboară se mănâncă – „Cugetarea e adâncă, / Dar, în criza asta grea, / Văd că tot ce se mănâncă… / Zboară de pe masa mea!”; Pe criză – „Nu mi-ar fi niciodată greu, / Ca să plătesc în numerar, / Dar banu-n buzunarul meu / E… nume-rar!!; Impoziada – „În ţara lu` Impozit vodă / Nici înhumarea nu-i comodă! / Că legislaţia-i parşivă… / Şi-ţi ia impozit pe colivă!; Retrocedare – „Ce gospodar primarul, iată / Mi-a dat grădina parcelată, / Dar eu voiam, ca să-mi ajungă,/ Ca să mi-o dea mai parcelungă!”.
Un compartiment interesant este cel intitulat „Moravuri – Năravuri”, ales printre cele 14, pentru gradul mare de a se preta la epigramă. Autorul face o analiză mulându-se pe cele trei sensuri pe care le presupune binomul morav – nărav: conduită, relaţii şi norme. Viorel Martin se axează pe comportamente sociala, acte şi fapte, pe modul de respectare a valorilor morale şi a principiilor, extrăgând deprinderile rele. Am vaga senzaţie că autorul are convingerea, contrară altor epigramişti, că fiinţele omeneşti nu pot fi îndreptate şi asta din cauza faptului că totul este condiţionat, cu precădere, de comportamentul politicienilor, a poliţiştilor, a medicilor, a celor din presă etc.: Poliţia rutieră- „Ca un tâlhar de drumul mare, / Cu radare şi girofare, / Atacă de pe orice benzi… / Să-şi facă planul la amenzi!”; La Curtea Constituţională – „Avem convingeri sănătoase, / Că şase-ori şase fac treişase, / Dar astăzi m-am convins pe veci, / Că fac: ba zece, ba optzeci!”; Şoferii – Sunt soldaţii lumii noi, / Angajaţi în lupte grele; / Nu le trebuie război… / Se omoară pe şosele!”.
Cititorul ar trebui să citească prima parte a volumului (paginile 5 – 140) ca pe un veritabil pamflet, urmând sfatul autorului din cuvântul său: „Să facem haz de necaz, să uităm toate grozăviile pe care le-am trăit!”, După ce în prima parte a volumului său “Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plans!” (Editura SemnE”, Bucureşti, 2016) Viorel Martin ne-a invitat “La taraba epigramei” (“Cartea mea nu e aşa de mare, / Se citeşte dintr-o răsuflare, / După care, e adevărat, / Se preface-n râs… dar şi-n oftat! // Cititorule, îţi spun: / Cartea mea-i prieten bun! / S-o citeşti din când în când… / Să-ţi aducă soare-n gând!”), ne propune în partea a doua o întâlnire cu fabula şi cu un calup de poezii umoristice. Prima parte a volumului, despre care am scris în “Loc de dat cu… epigrama” nr. 289, îl pot încadra în sfera mai restrânsă a dreptului procesual civil. Viorel Martin, ca epigramist, se transformă într-un veritabil judecător. Printr-o “citaţie” în patru versuri, care respectă mecanismul de creare a unei astfel de specii, cheamă la bară pe împricinaţii care nu respectă normele morale. Poanta nu e o hotărâre judecătorească, însă poate fi o judecată corectă, pe care împricinaţii o iau sau nu o iau în seamă. Un volum de epigrame este, în ansamblul lui, un proces epigramatic în care reclamantul este epigramistul, iar pârâţii sunt personajele aflate în vizorul lui. Judecata amintită o putem asocia şi fabulelor lui Viorel Martin. Ele excelează prin
procesul de antropomorfizare prin care personajele sunt animale şi obiecte. Autorul scrie chiar o “Fabulă a epigramei” în care este pusă problema jurizării la concursurile de profil: “O epigramă cam zurlie / Scâncea pe-o foaie de hârtie: / N-am pentru mine nici o stimă, / Că nu am ritm şi nu am rimă, / În creier n-am nici o scânteie, / N-am poantă, n-am nici o idee! // Da-i spune juriul din concurs: / - Ba eşti mai tare ca un urs! / Şi decât munţii eşti mai tare, / Că eşti catrenul lui CUTARE, / Epigramist de căpătâi / Şi şef… Şi-I dete premiu-ntîi! // MORALĂ poţi să mai aduci? / Păi, poţi s-aduci că, din păcate, / Când juriile-s viciate… / Pun epigrama pe butuci!”
Atitudinea fabulistului este clar exprimată, în mare măsură indirect, prin personajele alese. Întîlnim aluzii subtile sau replici pline de miez care ne fură câte un zâmbet până ajungem la o morală neverosimil de explicită, cu referire la proşti, olteni, fraţii moldoveni, unii prieteni etc. :
“Un obraz porcit la greu, / Se tot îngroşa mereu, / Punea biruri peste biruri, / Peste palmele muncite / Şi fura cu zeci de TIR-uri / Roadele blagoslovite. // Palma se scula de noapte / Şi trudea din greu, săraca, / Aduna la fructe coapte, / Caprele mulgea şi vaca… // Dar obrazul se-nbuibase / Ca un brontosaur gras, / Palmele sărăcăcioase / Nu-I mai ajungeau la nas! // Ca MORALĂ, zic, obrazul / Când s-a porcăit de tot, / Palma l-a lovit cu prazul… / Hotărât şi… peste bot!” (“Palma şi obrazul – fabulă oltenească”). La fel cum puteam alege şi altă fabulă, am ales-o pe aceasta, pentru a pune în evidenţă prezenţa unor elemente preluate din simbolism. Deşi simbolismului îi repugnă anecdotica sau fabula, la personajele lui Viorel Martin găsim elemente de sensibilitate pură şi chiar o fluiditate a stărilor sufleşteşti, cu precădere la nivelul conflictelor cu scopul de a simboliza relaţiile umane: “Bătrânul rege, fără poantă, / S-a însurat, vedem şi noi, / Cu o vulpiţă-apetisantă, / Vedetă mare în Play – Boy. // Pe la castel treceau, fierbinţi, / Măgarii, caii şi alţi prinţi / Şi iepurii veneau, se ştie, / S-ajute noua căsnicie. // MORALA – dacă o înduri, / E şi haioasă şi parşivă, / Că leul se gândea la nuri, / Iar vulpea … numai la colivă!” (“Leul şi vulpiţa”).
Volumul se închide cu câteva poezii umoristice care nu ne anulează chiar şi plăcerea de a râde de moarte, prin “Autoepitaf” autorul supunînd ironiei propria condiţie: “Am strâns în viaţă mult şi bine / Am tras mereu ca un măgar, / Ca veşnicia care vine / S-o pot lăsa, ca pe un dar. // Plăcerile mi-au fost puţine / Şi m-am destrăbălat mai rar; / Am strâns în viaţă mult şi bine, / Am tras mereu ca un măgar. // Azi am plecat spre zări senine, / În templul meu de chihlimbar, / Dar n-am luat nimic cu mine… / Că mi-a fost lene să le car! // Am strâns în viaţă mult şi bine…”.
Deşi textele acestui volum se supun caracteristicilor unui umor spumos, ca cititor am simţit un mesaj subliminal al autorului: lectura să fie însoţită de acel gram de seriozitate.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ROMÂNII DIN DIASPORA (dactilic)
Cei muncitori sau cu-afaceri mai bune
Astăzi trăiesc, fără griji, de minune;
Alții, comozi, ce-au greșit a lor pistă,
Ca prin minune eu cred că rezistă.(MIHI HAIVAS)
CIUDĂȚENIE POLITICĂ (amfibrahic)
Deși nu-i regat, România
Pe mulți guvernanți îi plătește -
Făcând, evident, nebunia -
Regește. (MIHAI HAIVAS)
ȚINTA IRONIILOR (anapestic)
Pe români a căzut un blestem:
Mult umor, se tot spune, c-avem
Căci fiind permanent în nevoi,
Toată lumea chiar râde de noi! (MIHAI HAIVAS)
ÎN LUNA NOIEMBRIE
Afară-i frig, e ceaţă, vânt,
Se-aşteaptă înc-un val de ploi,
Iar frunzele sunt la pământ…
Cum sunt şi mulţi de pe la noi. (VASILE LARCO)
DIN LUPTA CONTRARIILOR
Azi plouă şi poimâine ninge,
Căci vremea curge, negreşit,
Iar anotimpul nou învinge
Precum coruptul nou venit. (VASILE LARCO)
DIFERENȚE… NATURALE
Între o groapă și-un salar’
Există un raport contrar
Poți constata că dubiu nu-i
Și-atunci când iei, și-atunci când pui. (VASILE PAMFILE)
DILEMĂ CU O VECHE AMICĂ
Când ne-ntâlnim, o dăm pe povestit
Dar, astăzi, un „iubesc” am auzit.
Tu ai plecat, eu stau și mă frământ:
Cu„ îl” sau „te” ai spus acest cuvânt? (VASILE PAMFILE)
CU BARBĂ ȘI CHELIE
Când ai o barbă foarte mare,
Iar sus pe creştet n-ai nimic,
Fă-i capului o răsturnare
Şi-o să constaţi că eşti mai... şic ! (VASILE PAMFILE)
CU IZ DE RUGĂ
Mulți spun: „n-avem, să ni se dea”!
Înclin să cred că au dreptate:
N-avem nici ploaie și nici nea
Și ni-s câmpiile uscate! (VASILE PAMFILE)
PERPETUUM MOBILE
Când tot vorbim de „viaţa ideală”
Istoria-i, cum ştiţi, universală:
Ea ţipă, ca pişcată de o streche,
Iar el, normal, e tare de ureche! (VASILE PAMFILE)
TRAGEDIE GAY
Sile rău s-a supărat
Când Neluş, cam grobiană,
Foarte ferm l-a informat
Că de-acum e lesbiană! (MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ)
ÎN AVION
Atunci când trec prin gol de aer,
Mi-e groază ce mai tura-vura;
Răcnesc, leşin precum un fraier,
Căci mi se varsă băutura... (MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ)
SUPERSTIŢII
E un semn rău,
Deochi sau boală,
Sub nasul tău
O sticlă goală! (MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ)
NELINIȘTE
Ca o muscă-i soacra mare;
Bâzâie și-i grea „povara”.
Lucrurile-n schimb sunt clare:
Musca bâzâie doar vara! (MAX OPAIȚ)
PLĂCERI VINOVATE
Avansul de la o femeie,
Probează deseori răbdarea;
Da-n cap, se naște o idee:
Urmează oare... „lichidarea”?!... (MAX OPAIȚ)
REMANIERE ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI
( „IGNAT” POLITIC )
Nu încape toleranță!
Șefii de partid insistă;
Pentru-o nouă alianță,
„Porci” să ții puțin pe listă! (MAX OPAIȚ)
POVESTEA PORCULUI
Anul ăsta, de Ignat
Iute porcul l-am tăiat !
L-am tăiat dar de pe listă
Fiindcă pensia e tristă... (ȘTEFAN BAȘNO)
SCRISORI CĂTRE MOȘ CRĂCIUN
COCOLARUL CĂTRE MOȘ CRĂCIUN
Moșule, codoș cu barbă,
Când mai vii printre nămeți,
Adu-ne un pic de iarbă
Și fetițe la băieți! (ȘTEFAN BAȘNO)
NICUȘOR CĂTRE MOȘ CRĂCIUN
Moș Crăciun zis Bolojan,
Mai așteaptă înc-un an
Până crești iar T.V.A.-ul
Că ne iau ăștia cu maul! (ȘTEFAN BAȘNO)
CENTURISTA CĂTRE MOȘ CRĂCIUN
Alo, nene Moș Crăciun,
Ia ascultă ce îți spun,
Pe centură fă gropane
Ca să strice camioane! (ȘTEFAN BAȘNO)
POPORUL ROMÂN CĂTRE MOȘ CRĂCIUN
Suntem săraci și n-avem papa
Cu liota de politruci,
Ia -i Moșule, și poate-i duci
Unde-nțărcase mutul iapa! (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
4 DECEMBRIE - ZIUA PURTĂRII PANTOFILOR MARO
De regulă-i perseverent
Când merge pe-un teren minat,
Dar azi nu fu deloc atent,
Călcând exact pe un...rahat. (LIVIU GALOS)
Cu pantofi maro dotat
În maro a și călcat ,
Drept e , un maro mai hoț
Căci era dotat cu moț! (ȘTEFAN BAȘNO)
MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE
Ca să nu mă dau de gol
Când vă torn mai multe goange,
Sunt dispus - vă spun ,,parol!" -
Să mă urc pe picioroange! (LIVIU GALOS)
Liviu, cât ar fi fe lungi
Picioroangele matale,
Pân' la urmă tot ajungi
Să te faci de trei parale! (ȘTEFAN BAȘNO)
UTOEPITAF
Sicriul meu îl voi ticsi
Cu bani, de-a lungul și de-a latul,
Ca, dacă mă voi plictisi,
Să mă ocup cu număratul. (PETRU IOAN GÂRDA)
Cu așa mărturisire
Eu îți zic să iei aminte,
Dacă o să-i dea citire
Profanatorii de morminte? (ȘTEFAN BAȘNO)
UN FEL DE … EPITAF
La epigramiști e-un sport
Ce-i menține-n trendul vremii,
Acela, să umbli mort,
După premii! (GEORGICĂ MANOLE)
Eu demult am renunțat
Să mă văd ca premiat,
Trimit texte mai degrabă
Doar ca să le dau de treabă! (ȘTEFAN BAȘNO)
CONSTATARE ACTUALĂ
Oamenii noștri politici,
Cu școlile abandonate,
Într-o zonă sunt fantastici…
Hoți în forme continuate! (GEORGICĂ MANOLE)
Ei și tu, mare scofală
Să pierzi vremea pe la școlaă
Când accezi în ierarhie
C-o sprânceană și-o chelie! (ȘTEFAN BAȘNO)
PLASA JUSTIȚIEI NOASTRE
E greu misterul să-ți explici,
Fantastic e de nu încape,
Să prindă-n ea guvizii mici,
Și pe rechinii mari să-i…scape! (IULIAN BOSTAN)
Guvizii se incurcă-n plasă
Când se apropie de ea,
Rechinilor nici nu le pasă
Căci pot să sară peste ea! (ȘTEFAN BAȘNO)
·
EVALUARE COMPARATIVĂ
Elevii sunt blamați frecvent,
Că nu-nțeleg tot când citesc,
Cu toate că-i un fapt firesc…
Se-ntâmplă des și-n parlament! (NELU MATER)
De ești oleacă mai atent,
N-ar trebui să ai pretenții,
Majoritari în Parlament
Ajuns-au numai repetenți! (ȘTEFAN BAȘNO)
DE CÂND CU INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ...
Simțind, prin uși, că n-am noroc,
Mă latră câinii de la bloc;
Mai nou, sporindu-mi fricile,
Mă latră și pisicile. (PETRU IOAN GÂRDA)
TE PUI CU IA?
Pisicile în bloc la tine
Au dat-o deci pe limbi străine!
Să vezi atuncea panaramă
Când or să acrie epigramă!... (ȘTEFAN BAȘNO)
ÎNTÂLNIREA DINTRE PREȘEDINTELE MOZAMBICULUI
ȘI PRIM-MINISTRUL ITALIEI
Daniel – o zebră quaggară,
Giorgia – un mus zis musculus:
„Jur pe Zeus, mi-ar trebui o scară,
Să-i dau, la plecare, -un țuc
În nori, sus”. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PLOUĂ CU AMENINȚĂRI
I-ngrozește-un rus pe-UE-ni
C-au să-nfunde orcul.
„Purcelușii europeni”:
„Primul va fi ...porcul!!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN POLITICIAN ANCHETAT DE ANI
CERE SCHIMBAREA LEGILOR JUSTIȚIEI
Dacă legile justiției-n vigoare
Târg murdar s-între politicieni
Și justițiari docili în floare,
Cine poate da asigurare
Noile că n-or fi de ... doi peni? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DEMOCRAȚIA O CERE
Problemele societății
Că se dezbat sau nu-n agóra,
Verdictu, -n numele dreptății,
În for* se dă. E-al tuturóra. (NICOLAE MĂTCAȘ)
______________________________
*For – aici: Parlamentul Țării.
OM DE STAT LUPTÂNDU-SE CU STATUL?
Demnitar sfidând onoarea,
În proces cu statul, hei,
Cum să ceri pe loc schimbarea
Legilor justiției? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE-AU FOST ANULATE ALEGERILE?
Cum de-au existat dovezi
Pentru cei de dinafară,
Dar nu poți să le probezi
Electorilor din Țară? (LERU CICOARE)
PENTRU CINE A PROBAT DACĂ NIMENI NU O CREDE?
Curtea cum de-a reușit
Să probeze anularea
Dacă ani la infint
Noi cătăm argumentarea? (LERU CICOARE)
PREȘEDINTELE REVINE ASUPRA TERMENULUI
Raportul despre anulare
Preconizat în ianuare
Va fi cap-coadă, dragii mei,
Nu într-o lună, ci în trei. (LERU CICOARE)
MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ
De regulă, în țările normale
Proiectele de noi impozite, restricții
Până la aprobări se pun la cale.
Noi – după doar – pornim răscoale
Ca jertfe ale cărei legislații? (LERU CICOARE)
CARE, CUM ȘI CÂND
Când guvernul grec a vrut să introducă
Noi măsuri de-austeritate nemiloase,
Grecii, intuind că cearcă să-i traducă,
Zid s-au ridicat contrar. Și au fost scoase.
Și bulgarii au ieșit în stradă
Contra creșterii de taxe și impozite
(Prea dăduse șoarecii puterii prin depozite!)
Și-au lăsat guvernul drag să cadă.
Doar românii stau în așteptare
Și-or ieși când n-or mai fi în stare. (LERU CICOARE)
TARI LA IT ȘI SLABI LA IQ?
Că suntem urma la toate,
Cum s-ar zice, -i déjà vu,
Dar mai nou, pe neașteptate,
Am ajuns și la IQ. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
BUCURIA TRECE-N SCÂRBĂ
Extaz în spital la noi:
Ne-au adus azi paturi noi!
La intrare – stau pe tușă:
Late, nu încap pe ușă!... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DIN MĂRTURISIRILE UNUI DONJUAN MODERN
Te însori c-o babă de optzeci,
Tu, un terchea-berchea sub treizeci.
După ce-i dorești lumină lină,
Prins cu vilă, conturi și mașină,
Cați, prin lower boy iar, alți optzeci... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FABRICA DE ROMÂNI
Traficanți de carne vie,
Țigări, droguri, câteși toate,
Mai găsiră-o vână-n glie:
Acte de identitate.
La străinii ce-au intrat
Am mai face înc-un stat! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GOSPODARUL NU-I ACASĂ
La Cotroceni, la palat,
Membri mii de sindicat
Au venit pe șef să-l ure,
Să-i scape de zile sure.
Și-l colind’ după cutume,
Doar că șefu-i dus prin lume... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TĂRĂBOI ÎNTR-UN SALON DE SPITAL
Văzând la televizor
Că-i luat peste picior,
Șeful de spital, ortacii
(Parcă i-au luat toți dracii)
Au sărit pe pârul șui:
-Unu-a fost, și-acela pui!
Dar nici pârul – minte proastă,
Să-i mânce câinii din traistă:
-Să zicem c-a fost un pui,
Dară unde-i mama lui?! (NICOLAE MĂTCAȘ)