"Pantofi de învăţătoare care locuieÅŸte pe strada Humăriei în ORAÅžUL BotoÅŸani, anul de graÅ£ie 2016, secolul XXI ... la unii, că la noi cu vreo trei secole în urmă! Au aproape două luni de când au "râmat" strada asta de o aruncătură de băţ! De la 7 dimineaÅ£a până la 18 seara! Oameni buni, 11 ore pe zi cu pauză prelungită la prânz, că era cald afară ÅŸi-ÅŸi făceau amiaza la umbră! 11 ore de huruit, de gălăgie imensă, vorbăraie de tot felul, glume! Dar totul ca la Cooperativa "Munca în zadar"! Am înghiÅ£it două luni praf cât într-o viaţă. Mamei mele îi vine să-ÅŸi ia patul în care zace ÅŸi să plece, dacă ar putea! Două luni în care au săpat, au acoperit, iar au săpat, iar au acoperit, au greÅŸit, au reparat, pe unii ne-au uitat să ne cuprindă în proiect, deÅŸi plătim apa la greu, au stricat cât au putut. Am înÅ£eles că sunt fonduri europene, dar nu e nimic oficial- nicio tablă pe care să scrie ceva, aÅŸa cum ar trebui! Cine lucrează, termenul, suma alocată... Nimic! Ba mai mult, când am întrebat de la ce firmă cer eu despăgubiri pentru scările rupte, pentru că eu îngrijesc doi bolnavi ÅŸi nu am bani să refac, domnul inginer responsabil de tot mi-a spus că am necazuri pentru că sunt rea, afurisită. Răspuns de om care trăieÅŸte într-o Å£ară care se vrea membră UE! Åži eu stau bine, că de la o bucată, după ce mă înnămolesc bine, mai pot s-o iau pe-o uliţă ca să ies în ÅŸosea. Dar sunt vecini cu copii la ÅŸcoală care înoată în mâl ÅŸi noroi. Åži azi au stat de ploaie, mâine vor aÅŸtepta soarele, poimâine vor aÅŸtepta să se usuce pământul, iar noi ne vom descurca aÅŸa cum vom putea. Dacă aÅŸ avea un copil, cât am iubit eu oraÅŸul ăsta ÅŸi Å£ara asta, i-aÅŸ spune cu mâna pe inimă: Du-te, dragul mamei, acolo unde vei găsi oameni care gândesc cu capul, oameni care se respectă, oameni care sunt OAMENI!", a scris pe reÅ£eau de socializare Facebook Florentina Dănilă, cadru didactic la Liceul Pedagogic "Nicolae Iorga" din municipiul BotoÅŸani.
(sursa foto: Facebook)
