"O infecţie dentară poate duce la deces. Chiar dacă pacientul a fost operat, drenat, infecţia dentară a coborât înspre mediastin, în cavitatea inimii şi atunci nu mai avem ce face"! Vorbim de infecţia cauzată de o carie şi care ne poate băga în mormânt dacă nu luăm măsuri.

Dăm vina pe lipsa banilor, pe lipsa timpului, le ignorăm, zâmbim mai discret şi mergem mai departe. Nici nu ne închipuim că sub o carie ce pare inofensivă aşteaptă zâmbind sardonic o infecţie ce ne poate crea mari probleme. Pe termen lung, afecţiunile netratate ale dinţilor ne pot îmbolnăvi inima, rinichii şi articulaţiile.

Cariile neglijate, dar şi lucrările dentare realizate incorect, sunt principalele cauze care duc la producerea complicaţiilor orale. Mai mult, igiena orală deficitară favorizează şi întreţine infecţiile de la nivelul dinţilor, dar şi pe cele care afectează gingiile.

Despre infecţiile dinţilor cu potenţial letal am discutat cu medicul Cristian Drochioi, specialist în chirurgie orală şi maxilo- facială.

"O infecţie dentară poate duce la deces. Pare stupid, dar eu, în perioada când am făcut specializarea în Spitalul “Sfântul Spiridon din Iaşi, din păcate, am asistat la câteva astfel de cazuri şi nu pacienţi taraţi, bătrâni, cu diverse boli, ci tineri, cu vârste de 30- 40 de ani, care au stat în bătătura satului cîteva săptămâni, iar cînd a văzut că nu se mai poate au chemat salvarea. Chiar dacă a fost operat, incizat, drenat, infecţia dentară a coborât înspre mediastin, în cavitatea inimii şi atunci nu mai avem ce face, suntem cu un picior în groapă. Sau poate merge spre neurocraniu, în spate, şi, lesne de înţeles, este greu de tratat aşa ceva. Cu tot tratamentul chirurgical şi medicamentos, din păcate se ajunge la exitus, adică deces", afirmă medicul Cristian Drochioi.

De la ce porneşte totul?

"De la o simplă căriuţă netratată, o infecie la vârful rădăcinii dintelui, acutizată şi care coboară în mediastin sau în neurocraniu. Dacă pacientul mai asociază şi alte boli cronice atunci e şi mai rău- evoluţia e şi mai rapidă şi pacientul moare", explică medicul specialist.

Dar dacă pacientul mai are o şansă de a fi salvat, cât durează tratamentul?

"Depinde de stadiul în care se face diagnosticarea. Dacă este în stadiul intra-oral, treburile sunt relativ simple. Dacă evoluează spre marile loje ale feţei, spre piele, implică spitalizarea obligatorie de minim 5 zile, incizie cutanată sau intraorală şi urmărim evoluţia. E greu de spus că durează trei zile sau patru sau chiar o lună, dar în momentul în care pacientul evoluează spre o stare favorabilă este externat. Dar e greu de precizat cât durează tratamentul. Depinde foarte mult de stadiul în care ne prezentăm. Dacă ne prezentăm în stadiul incipient, atunci nu facem decât un drenaj. Ne desparte o perioadă de câteva zile între o intervenţie mare cu incizii cutanate şi o simplă gaură în dinte", susţine chirurgul.

Care este primul semnal care trebuie să ne alarmeze şi să ne trimită la medicul stomatolog?

"Durerea! Iar durerea în infecţiile acestea dentare este una dintre cele mai cumplite dureri, denumită în literatura franceză "turbarea dinţilor" (rage des dentes, fr.), nu degeaba i se spune aşa. Câteva zile, dintele doare, apoi se mai linişteşte dar evoluţia infecţiei continuă. Oricare din semnele acestea: durerea, tumfierea (umflătura) ar trebui să ne alarmeze şi să mergem cât mai rapid la cabinetul stomatologic. Cred că ultimul deces dintr-o astfel de infecţie a fost din Botoşani. De cele mai multe ori e din vina pacientului, că stă acasă, că-şi pune frunze pe faţă. Ce putem face? Prevenţia, vizite regulate la medicul denstist, tratamentul cariilor din stadiul incipient. Pentru că infecia afectează nervul, vârful rădăcinii, ajunge în os, ajunge sub perios, sub mucoasă, distruge periosul, asta fiind durerea cea mai cruntă şi ori coboară sub limbă, cuprinde tot planşeul şi apoi afectează tot, inclusiv căile aeriene superioare, vedem că omul nu mai respiră, spune Cristian Drochioi.

Şi cum prevenţia e mama sănătăţii, nu ne-ar strica şi câteva sfaturi de întreţinere a danturii, de la medicul stomatolog Brânduşa Ciornei.

"Periajul dentar corect se face de cel puţin două ori pe zi, dimineaţa după micul dejun şi seara înainte de culcare. Fiecare membru al familiei trebuie să aibă propria-i periuţă, adaptată vârstei şi sănătăţii gingiei. Eu am recomandat întotdeauna periuţa cu peri moi care ajunge peste tot. Periuţa se înlocuieşte la trei- patru luni sau după o gripă, răceală, durere în gât. După periajul danturii şi a gingiei se curăţă şi spaţiile dintre dinţi cu aţa dentară. Aceasta se înfăşoară pe degetele arătătoare, se întinde şi se introduce cu grijă între dinţi, în contact cu suprafaţa unui dinte şi apoi se scoate. Pentru spaţii mari între dinţi se pot folosi periuţe interdentare de diferite mărimi", explică medicul stomatolog.

Nu vă strâmbaţi când auziţi de aţa dentară şi de apa de gură, pentru că nu sunt mofturi!

"Aţa dentară este obligatorie pentru că poate curăţa placa dentară. Placa dentară este formată din mâncare cu salivă, descompusă, se aşează ca un halou pe gâtul dintelui. Între dinţi periuţa nu intră, astfel că se foloseşte aţa dentară care scoate nu doar mâncarea dintre dinţi ci şi placa. Deci după periaj, aţa trebuie folosită, la fel ca şi apa de gură. Ambele au rolul lor", spune medicul Brânduşa Ciornei.