de Cătălin Borangic, istoric:

Când oamenii sunt liberi, invariabil tot ce fac este să se copieze unii pe alții. Psihologii mulțimilor știu asta și au vândut de mult informația celor interesați.

Acum ne mirăm nespus că avem mulți influensări cu aspect și/sau impresii de modele.

Mulțimile se comportă ca urșii care au trăit la zoo toată viața și brusc sunt eliberați în vreo poiană. Privesc buimace în jur, agitate, în căutarea unor repere familiare. Repere care nu prea există, cu excepția cuștii din care tocmai au ieșit și în care s-ar cam întoarce cu drag, în ciuda verdelui sănătos din jur.

Este peisajul perfect în care apar mesianicii, proorocii, vindecătorii, izbăvitorii, liderii providențiali. Și, în felul nostru de societate, influensării.

Persoane publice sau doar pe val, acești DJ sociali decid de la platane ce e de interes, ce se potrivește, ce e bun, ce e cool, marfă, beton.

N-am idee câți dintre poporeni trag cu urechea la muzicile astea, dar am senzația că nu puțini.

Ce mă miră este că unii descoperă acum că influensării au agendă, postează în funcție de contractele de publicitate semnate, promovează chestii și lucruri aparent din dragoste față de public, dar în realitate pe bază de parteneriat cu firme și producători.

Și mirarea e și mai mare că au mașini de lux, proprietăți nenumărate, haine scumpe. Toate câștigate cu vreun blog sau cu Instagramul. Și cu multă publicitate, adesea mincinoasă, după cum s-a văzut.

Nu e nimic fantastic aici, e doar exploatarea unui mod de gândire social. Ăla de turmă lăsată de capul ei pe pajiște, pe care fluierul argatului o bagă direct în transă, îi dă liniște și sens.