de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
SenzaÈ›ia pe care È›i-o transmite statul român, prin instituÈ›iile sale centrale, prin politicienii lui, prin administraÈ›iile lui locale, este că lucrează cu sârg la blocarea viitorului. De la haosul legislativ până la amenajarea urbană, de la mintea încâlcită È™i egoistă a politicienilor până la miile de comisii absurde, inumane È™i disfuncÈ›ionale, totul participă la sufocarea posibilității de a organiza un viitor mai bun în primul rând pentru noi înÈ™ine È™i apoi pentru copiii noÈ™tri.
LuaÈ›i cazul administraÈ›iei bucureÈ™tene: milioane de euro cheltuite pe un spectacol luminos de prost gust, alte milioane pe borduri care se schimbă odată la trei luni, alte È™i alte milioane pentru niÈ™te vaze uriaÈ™e din beton aruncate peste alt beton È™i în care se plantează niÈ™te buruieni leÈ™inate. În tot acest timp, BucureÈ™tiul crapă pe dedesubt, îngheață la suprafață È™i aÈ™teaptă ca baciul din MioriÈ›a o catastrofă. Nimeni nu pare să gândească È™i să acÈ›ioneze dincolo de ziua de azi, nimeni nu are un plan despre cum ar trebui să arate capitala țării în 2030.
Te plimbi printr-un oraÈ™ românesc È™i te întrebi de ce lucrurile sunt întocmite atât de absurd. Ce fel de minÈ›i gândesc organizarea spaÈ›ială a clădirilor, a circulaÈ›iei, a mobilierului urban? Ce fel de oameni bolnavi îmbolnăvesc zeci È™i sute de mii de oameni în fiecare zi cu măsurile lor aberante, cu violenÈ›a lipsei lor de raÈ›iune È™i de grijă pentru ceilalÈ›i?
Dacă nu oamenii sunt preocuparea principală a amenajării unui oraÈ™, atunci pentru cine se face oraÈ™ul acela? Dacă oamenii lipsesc din planificarea urbană, atunci ce planifică administraÈ›iile, arhitecÈ›ii È™i urbaniÈ™tii lor oficiali? Dacă aceÈ™tia produc un oraÈ™ violent È™i incoerent, de ce ar fi minÈ›ile oamenilor care îl locuiesc altfel?
Cred că asta face încă diferenÈ›a majoră dintre oraÈ™ele făcute cu cap È™i oraÈ™ele făcute de administraÈ›ii corupte È™i lipsite de viziune: senzaÈ›ia că mergând prin oraÈ™ lucrurile, de orice fel, îÈ›i par la locul lor, opusă senzaÈ›iei că totul e aiurea, că haosul din minÈ›i coboară pe străzi È™i începe să dirijeze circulaÈ›ia È™i să organizeze mersul nebun spre un viitor complet necunoscut. OpoziÈ›ia dintre regula făcută de oameni atenÈ›i la oameni È™i legea absurdă, kafkiană, care justifică absurdul È™i inumanitatea.
Prea mulÈ›i români din România sunt plătiÈ›i gras de statul român să facă praf viitorul tuturor românilor.