de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Un bun prieten dintr-un judeÈ› împădurit al României îmi spune că niciodată ritmul defrișărilor ilegale nu a fost mai intens, mai sălbatic ca în aceste zile. Ca È™i cum salvarea țării ar depinde de frenezia cu care se taie pădurile, de zecile de camioane cu buÈ™teni care nu se mai opresc, sub ochii celor mai corupte autorități locale care pot să existe.
În România, zonele de non-drept sunt tot mai întinse. Zone în care, dacă protestezi, ai soarta pădurarului din MaramureÈ™, ucis fără scrupule de mafia locală.
Oamenii se tem pentru viaÈ›a lor, pentru că li se aprinde maÈ™ina sau casa din greÈ™eală, pentru că se pot întâmpla oricând accidente. Oamenii din orice instituÈ›ie, din spitale, din licee, din universități, din administraÈ›ii locale, din agenÈ›ii de tot felul din sate sau comune, se tem. Se tem pentru posturile lor È™i pentru viaÈ›a lor.
Și au dreptate să se teamă. De aceea aÈ™ fi foarte precaut când îi judecăm pe oameni că nu reacÈ›ionează, că nu denunță abuzuri, că nu ies în față.
Dacă o fac, curajul lor È›ine cât o repriză de spectacol la televizor sau pe facebook, după care se întorc în spaÈ›iul lor dominat de mafioÈ›i, de È™efi pentru care toÈ›i angajaÈ›ii sunt un nimic, de primari È™i preÈ™edinÈ›i de consilii judeÈ›ene care se comportă ca niÈ™te stăpâni de iobagi cu oamenii simpli.
Frica nu e întreÈ›inută artificial, ci e sădită È™i cultivată prin mijloace coercitive foarte diverse. Și ajunge la proporÈ›ii insuportabile pentru că oamenii nu se simt protejaÈ›i de nimeni. PoliÈ›istul local e pe o mână cu traficanÈ›ii, primarul are È™i el partea lui de comision, managerul este cel care controlează fărădelegile.
Unde vreÈ›i să îÈ™i spună oamenii frica într-un stat de non-drept? Unde să îÈ™i caute dreptatea? Care dintre autorități îl mai protejează azi pe cetățeanul simplu în fata abuzului?