de Cătălin Borangic, istoric:
Pe multe dintre grupurile Facebook nu doar nivelul conversațiilor atinge adesea zona gazelor de șist, ci și limbajul este unul pe care nu de puține ori doar cu indulgență îl poți asocia cu limba română și poziția bipedă.
Agramatisme crunte, virulență golănească, lipsă de cultură generală sau de un minimum de informații despre subiectul dezbătut, agresivitate, țopârlănisme, pe alocuri prostie sadea.
Nu se pot face nu știu ce departajări. Femei și bărbați, tineri și maturi, rural și urban, deopotrivă.
Asta mi se pare un indicator destul de bun al situației din viața reală. Viață reală din care mai extragem date similare din emisiunile TV, interacțiunile cu diverși sau pur și simplu simplele observați cotidiene.
Oriunde mergi, cu excepții excepționale, gradul de analfabetism funcțional e mare, iar grosolănia și incultura sunt nuanțele dominante.
Să nu ațipim doct. Nu este un efect al momentului. România nu suferă de penumbra vreunui horoscop prost-dispus. Vechimea bolii depășește vârsta a două generații.
Componenții problemei provin de pe toate axele sociale. Gen, vârstă, preocupări, profesii.
Nu o să cad în păcatul absolutizării. Observația a avut în vedere alte grupuri decât cele cu caracter intelectual (literare, din sfera educației, a istoriei chiar etc.). Manelismul cultural domină doar grupurile să zicem „mai din popor”, cele determinate în coagulare de hobbyuri, profesii non-intelectuale, sportive, localizare, interese etc. Mult mai numeroase decât primele, cum e și firesc, de altfel.
Nu m-am putut abține să nu mă întreb cum a trecut prin școală atâta popor? Să nu știi scrie măcar corect după minim 10 clase arată fie inutilitatea acelor ani de școală, fie incapacitatea individului de a asimila un minimum de cunoștințe. Nu are nimeni pretenția rezolvării de integrale sau de analize literare de profunzime, dar să nu fii capabil să te exprimi cât de cât corect este mai mult decât trist.
Situația în sine este rezultatul multor ani de non-educație, de pseudo-educație, de chiul, de formalism, de „ne facem că învățăm”, toate încununate cu examene trucate, furate, aranjate. Un barometru al bolii este introducerea camerelor de filmat la examenele de bacalaureat și compararea statisticilor după aia.
Una peste alta, societatea e supra-saturată de indivizi semi alfabetizați, aruncați în arena socială complet nepregătiți, dar având patalama de absolvenți. Adică acel document care le-a permis multora accederea în diverse funcții și posturi. Fără diploma de Bacalaureat, de exemplu, nu prea ai unde te angaja cât de cât confortabil.
Numărul mare de needucați este prea evident ca să mai necesite discuții. Îi vedem peste tot. Ce este foarte interesant este că acești necalificați cer în gura mare medici competenți, polițiști calificați, magistrați corecți, politicieni cinstiți, profesori capabili, ingineri străluciți.
Produși și ei de aceeași școală cangrenată.
În țara orbilor, chiorul ar fi rege, dar la noi e țara chiorilor în care orbul e rege. Orbul fiind poporul suveran.