Baiatul unor cunoscuti ziaristi botosaneni, Florentin si Diana Florescu, Stefan a luat de la fiecare doar ceea ce a crezut ca il ajuta sa se cunoasca mai bine. Atat. In rest, el este Stefan. Stefan Florescu.
L-am rugat sa se prezinte cititorilor Stiri Botosani si ceea ce am primit de la el este mult prea frumos pentru a extrage sau interpreta. Vom reda in intregime, intru deliciul cititorilor, al prietenilor si, de ce nu, al scriitorilor, care vor descoperi in Stefan un real talent literar:
De la fotbal la soccer freestyle e mai mult decat un pas
Daca ar fi sa ma prezint in stilul filmelor americane proaste, dar cu succes, as face-o. M-as prezenta cu: Buna, my name is Florescu... Stefan Florescu, dar eu va spun doar ca sunt Stefan si nu-mi petrec viata doar la filme sau cu degetele pe taste.
Desi am scris de cateva ori in ziar, am castigat 3 ani la rand la un cunoscut concurs international de limba romana, 3 pahare de sampanie sau trofee, oricum le-ai spune, aceeasi valoare sentimentala au, am scris chiar si intr-o carte vanduta in Franta, in ciuda varstei, preferinta mea este sportul.
Asa se face ca am practicat 3 ani atletismul de performanta, 4 ani football-ul si am facut si cateva luni de lupte greco-romane mai demult.
Sportul meu preferat insa este soccer-freestyle. Nu stiu daca ati auzit, pentru ca multa lume crede ca e vorba de noua moda din oraselul de la sud-est de Londra. Mai exact la 1283 km S-E, Botosani.
Moda din play-ul, adica plaiul moldovenesc..., ma scuzati, dar cred ca m-am imbolnavit si eu de calculatorita, este parkour-ul. Un nou sport in care, daca tot iti spargi capul, macar sa ti-l spargi cu stil. Poti face orice, atata timp cat ceea ce faci este in afara legii. Daca respecti legea nu mai esti tu respectat.
Chiar am auzit discutia a doua persoane:
Mai, eu m-am lovit cu genunchiul de bordura cand am facut un mega spinnersau ceva de genul asta. O denumire stiintifica, care sa-ti dea senzatia, daca te uiti la ei, ca intr-adevar stiu ce fac. Nu inteleg de unde s-au documentat, ca in toate dictionarele pe care le am pe acasa, si nu-s putine, traducerea ar fi: caserola cu elice.
Dar nu e vina lor, ci a traducatorilor si oamenilor de cultura, care habar nu au ca acest cuvant are de curand 2 sensuri. Celalalt i-a raspuns ca si el s-a lovit la genunchi, dar macar nu de bordurabun, ci de oglinda masinii. Si cica era Porche, ca doar nu o sa-si demonteze el oasele pentru un Olcit.
Ca sa nu spuna cineva ca vorbesc prostii, fara macar sa stiu cum e, m-am decis sa incerc. Am stat trei secunde de incurajare, mi-am facut avant si am fugit spre masina.
Eu, ca incepator, m-am multumit cu o Dacia. Am sarit, am pus barbia-n piept si, dupa cum am vazut la altii, m-am invartit in maini aterizand pe spate. Oare asa trebuia sa fac sau totusi scopul era sa cad in picioare? Cert e ca este o senzatie complet diferita.
O senzatie de durere pe care nu am mai simtit-o din clasa a-4-a, cand am luat bataie cu furtunul in acelasi loc, cu ocazia primului meu
insuficientla matematica. Dupa 2-3 minute de stat pe jos, simtind adrenalina si durerea de spate, am incercat sa ma ridic. Nu am putut. M-a apucat din nou durerea. De data asta ma durea fata. Mi-am dat seama pe loc ca era vorba de proprietarul masinii care mi-a administrat o pereche de palme de marime mare ce m-au pus pe gandit:
Ce ma doare mai tare? Fata sau coloana... obrazul stang care era in dreapta, sau cel drept care era in stanga?. Nu iti e rusine la obraz?, intreba el uitandu-se la mine ca si cand mai voia sa-mi mai dea doua palme, aratandu-mi masina care parca-mi facea cu ochiul. De fapt, era vorba doar de farul spart. Nu stiam ce sa-i spun, ca obrazul era amortit. Asa ca am tacut.
Aha! Nu mai vorbesti acum. Zi unde stai, ca te plesnesc!.
Eu eram decis sa nu-i spun. A mai intrebat odata. Eu nimic. M-a ridicat de o ureche la 30 de cm deasupra solului. Atarnam ca porcu-n hala. Dar tot nu i-am spus unde stau. Am decis ca, daca ajunsesem pana aici, sa merg pana la capat. Dar nu puteam sa merg ca inca nu atingeam pamantul.
In final, vazand ca vorbeste singur, m-a lasat. Bucuros ca am scapat am luat-o la fuga uitand de durere pentru cateva minute. Crezand ca am terminat, am plecat sa le spun tuturor prietenilor ce mi s-a intamplat. Dupa vreo 3 ore, cand nu ma mai durea deloc... poate doar in cot de cele intamplate, am plecat spre casa.
Tare m-am mai mirat cand am intrat pe usa. Mama statea cu furtunul in mana, iar tatal meu era in bucatarie cu melesteul. Am crezut ca e stricata masina de spalat. Asa ca am intrat in bucatarie sa mananc si eu turte. Apoi am observat ca nu sunt. Parca m-a apucat din nou durerea.
Speriat m-am dus repede in baie, dar masina de spalat functiona perfect. Mi-am dat seama ca proprietarul Daciei si-a amintit ca locuieste in apartamentul de la etajul 3, in acelasi bloc cu mine.
Mai departe prefer sa nu mai spun.
De atunci, numai cand aud de parkour si ma doare. Oricum toti se lauda ca scopul acestui sport este sa scape de dusmani. Slabe sanse, nu prea au ramas dusmani care sa nu-l practice.
Aproximativ 95% din cei carora le permite varsta sa practice parkour, o fac. Restul de 5% sunt fraieri ca mine, care prefera sa isi rupa gatul normal, nu spectaculos si nu intentionat.
Vreau sa revin la ce spuneam, adica soccer freestyle. Nu este doar un sport, ci este si arta. Este vorba de scamatorii si jonglerii cu mingea, cu diferite parti ale corpului. Puteti folosi, de exemplu, capul, piciorul (inclusiv genunchiul), talpa, spatele sau pieptul.
Puteti face freestyle din picioare, asezat sau intins pe spate. Este ceva ce puteti face oriunde. Singurul lucru de care aveti nevoie este o minge. Daca vrei sa fii un bun freestyle-er trebuie sa ai mult amuzament si perseverenta. Perseverenta este cheia succesului.
Nu ai nevoie de papuci sau mingi speciale. Dar cele mai bune mingi sunt Adidas Teamgeist World Cup ball sau Nike Tiempo Legend ball, iar cei mai buni papuci sunt Nike air zoom control sau Nike First Touch II. Acesti papuci sunt folositi de unii din cei mai mari freestyle-eri ai lumii: Palle, Timo, Touzani si altii. (Stefan Florescu)
Stefan Florescu
Nascut in municipiul Botosani, 18 decembrie 1991, elev in clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv.
-14 octombrie 2008 - reprezentatie soccer freestyle in pauza meciului FC Botosani - Gloria Buzau.
-26 octombrie 2008- reprezentatie soccer freestyle la inaugurarea Salii Polivalente din Botosani
- 1 decembrie - reprezentatie soccer freestyle in Piata Unirii la Iasi.
Mentiune, proza la Concursul de Creatie Literara
Nicoara, editia a 1V-a, 2001
Premiul I, proza la Concursul de Creatie Literara
Nicoara, editia a V-a, 2002
Premiul I, proza la Concursul de Creatie Literara
Nicoara, editia a VI-a, 2003.
Premiul I, proza la Concursul de Creatie Literara
Nicoara, editia a VII-a, 2004.