generozitate, si mai rar un artist manifesta atata daruire fata de semenii sai.
Pictorul care isi coloreaza viata, dar care foloseste, fara patima, doar culorile de care dispune, fara sa tanjeasca la ceea ce nu poate avea.
La scurta vreme dupa ce a implinit 3 ani, la Silviu si-a aratat coltii una dintre cele mai groaznice boli din cate pot exista: miopatia Duchenne, o forma grava de distrofie musculara, boala care debuteaza la copii in jurul varstei de 3-5 ani. Boala lui Silviu produce atrofia musculara progresiva, manifestandu-se prin scaderea fortei musculare.
Distrofia la mine este genetica. A avut-o si tatal meu, si alte rude din familia noastra, numai ca la tata boala a debutat tarziu, pe la 35 de ani, spune Silviu. Din spatele ochelarilor, privirile par senine.
Numai el stie cata intunecime sau cata lumina incape in ochii lui. Medicii, care recunosc raritatea acestei boli (cam 4 cazuri la 10.000), spun ca un copil cu o asemenea maladie, mai ales daca ea debuteaza la 3 ani, in 10-12 ani ajunge in scaunul cu rotile, dupa care viata mai joaca la loterie anii care urmeaza.
Doctorul mi-a zis: tu trebuia sa fii acum, la 30 de ani, ori in scaunul cu rotile, ori mort!, zambeste amar Silviu.
Cel mai mare inamic al bolii a fost, insa, pictura. Peretii camerei sale isi impart spatiul intre lucrarile sale si ale tatalui.
Tata a murit. Se pensionase si el, din cauza unei coxartroze. Distrofia musculara s-a agravat si am umblat luni in sir sa-l trecem la alt grad, pentru o pensie mai mare. Trebuia sa vina doctorul acasa si doctorul nu avea niciodata timp.
Silviu nu uita, dar nici nu uraste. S-a obisnuit ca in viata asta nimic nu e normal, ca Dumnezeu incearca si iubeste. Pur si simplu.
Cu o ora inainte de a muri, tata a primit acasa decizia pentru gradul de pensionare!, spune fara patima Silviu.
Eu as vrea sa fiu sanatos macar atat, sa pot face cate ceva, sa pot picta.
A expus de ani de zile lucrari la LuxRo, o policlinica din Botosani, de unde mai cumpara lumea. Banii se duc mai repede decat ai avea timp sa-i vezi. La 30 de ani, Silviu este pensionat. Are cateva milioane pe luna.
In rest, Silviu nu are planuri sau sperante. Poate doar sa evolueze medicina, sa se gaseasca un leac ceva mai ieftin, o cale prin care sa reuseasca sa se deplaseze mai usor.
Pana atunci, Silviu Babii ramane un pictor multumit de culoarea in care straluceste viata lui.
Dar un pictor respectat, de valoare, care conteaza in arta Botosanilor.
