Este o mică parte dintr-o lecÅ£ie de ÅŸofat, atunci când simÅ£i că te lipeÅŸti de scaunul ÅŸoferului, inima îÅ£i bate de zici că acum îÅ£i sparge pieptul ÅŸi o ia la fugă, când urechile îÅ£i bubuie ÅŸi nu-Å£i poÅ£i stăpâni picioarele care tremură. AÅŸa sunt primele ore.
Următoarele, când simÅ£i că maÅŸina începe să te asculte, devin mai interesante, te surprinzi acÅ£ionând înainte să-Å£i spună instructorul ce ai de făcut, schimbi vitezele, semnalizezi, virezi. Dar mare parte din priceperea ta de ÅŸofer în devenire o datorezi celui care te învaţă- instructorul auto.
Proiectul "Oameni ÅŸi meserii" a ajuns la instructorii auto- o meserie care a prins tot mai mult teren în ultimul timp, forÅ£ată probabil ÅŸi de dezvoltarea componentei auto din judeÅ£. Tipologii diferite, instructori pe care îi recunoÅŸti după maÅŸină, după faÅ£a cu care elevul coboară de la volan, după rezultatul examenului pentru obÅ£inerea permisului de conducere.
Valentin Vechiu este instructor auto din 1992, dar de tânăr era pasionat de maÅŸini, de motorizări. Era membru al Automobil Clubul Român ÅŸi făcea carting. Avea un pic peste 25 de ani atunci când a început instruirile auto cu un "hârb de maÅŸină", o Dacia veche pe care ACR-ul o folosise la intervenÅ£ii.
"Am pus-o la punct ÅŸi am început pe 11 decembrie 1992. Primul meu elev era un domn, avea 52 de ani. A murit, Dumnezeu să-l ierte! Dar am rămas prieteni bună vreme. E drept, se leagă o relaÅ£ie, cu unii mai apropiată, cu unii mai puÅ£in. RelaÅ£iile între oameni nu le poÅ£i stabili tu, pentru că trebuie să existe ÅŸi reciprocitate. Dar de regulă rămâi cel puÅ£in cu o relaÅ£ie amicală. Am avut emoÅ£ii, ÅŸtii, ca-n bancul cu dentistul: "ÅžtiÅ£i, eu nu mi-am scos niciodată vreo măsea.", "Ei, nici eu nu am scos vreodată vreo măsea". AÅŸa a fost ÅŸi la mine- domnul mi-a spus: "ÅžtiÅ£i, eu nu am pus mâna pe volan niciodată". Åži eu: "Ei, lăsaÅ£i, că nici eu nu am instruit pe nimeni". Ne-am descurcat bine amândoi", râde acum Valentin Vechiu.
Prima întâlnire cu poliÅ£iÅŸtii, prima fiolă
Sunt mulÅ£i ÅŸoferi care, deÅŸi conduc frecvent, nu au fost opriÅ£i niciodată de poliÅ£iÅŸti, nu au suflat niciodată în etilotest, nu au luat niciodată nicio amendă. Sau nu au făcut niciodată pană. Pentru Valentin Vechiu, prima "fiolă" a servit-o atunci când era proaspăt instructor auto.
"Mi-aduc aminte că atunci când am început eu m-a oprit odată PoliÅ£ia. Luni aveam examen, iar sâmbătă, elevul ăsta- eram cu prima mea serie, ÅŸase elevi aveam, îmi spune: "hai, dom'le, să bem un suc la Lebăda". Eu, fiind nou încă, nu mă ÅŸtiau poliÅ£iÅŸtii ÅŸi când mă întorceam cu elevii- că am avut unul la dus ÅŸi unul la întors, mă opreÅŸte domnul căpitan Silveanu (comisar ÅŸef Cristian Silveanu, n.r.). Eu sar repede cu acte, cu foi de parcurs. El de colo: "Ei, lasă actele, spune-mi de ce stăteai acolo, ce-ai băut". Mă chinuiam să-i explic că eu nu beau deloc. M-a pus să suflu în fiolă, era prima oară când suflam în fiolă- ÅŸi ca ÅŸofer ÅŸi ca instructor. Până atunci nu mai suflasem niciodată ÅŸi nici de atunci încoace. Åži îmi spune: "Vezi că ai examen luni, nu cumva ăştia vin la examen?". "Ba da", zic eu. "Ei, lasă că văd eu luni cum i-ai pregătit". Luni, la examinare, domnul a făcut 26 de puncte ÅŸi îi spune, aÅŸa, pontos: "Domnu' căpitan, aÅ£i văzut ce bine se învaţă la Lebăda?". Ei, după aia a dat poligonul ÅŸi oraÅŸul, a luat, a fost faină seria. Oricum, am muncit mult la ACR, eram tineri cam toÅ£i, generaÅ£iile de instructori atunci se măreau. Până la RevoluÅ£ie cred că în judeÅ£ erau maxim 10 instructori- pe BotoÅŸani ÅŸi Dorohoi, acum cred că or fi 200. Dar nu toÅ£i profesează, unii au doar atestat. Eu cunosc câÅ£iva care Å£in atestatul la rezervă, în caz că-ÅŸi pierd locul de muncă. Åžtiu că la Suceava, un preot are atestat de instructor auto. Parcă nu se mai Å£ine cont de vocaÅ£ie, dar asta e."
Despre cum a învăţat să fie instructor Valentin Vechiu povesteÅŸte cu plăcere ÅŸi îi pomeneÅŸte pe toÅ£i profesorii lui de atunci. SpecialiÅŸti în domenii, autori de cărÅ£i, oameni renumiÅ£i. Cursul a avut loc la BucureÅŸti, acolo unde de altfel a ÅŸi dat examenul. Åžcolarizarea era mai complexă decât ce se întâmplă acum ÅŸi cu prezenţă obligatorie, mai "rău" ca la ÅŸcoală.
"Mie nu mi-au dat voie să vin acasă, aveam copilaÅŸ mic. Eu m-am dus în septembrie, ÅŸi băiatul era născut în mai. Am vrut să vin acasă într-un weekend ÅŸi nu mi-au dat voie. Eram tânăr, aveam 25 de ani ÅŸi domnul profesor Teodorescu mi-a zis: "Măi băiete, ai viitorul în faţă. Stai aici ÅŸi învaţă că dacă pici, a doua oară nu mai vii". Era foarte strict. La examen erau cinci subiecte pe care trebuia să le prezinÅ£i în faÅ£a unei comisii. Era un psiholog, ÅŸeful comisiei era domnul Tămăjan, care se ocupa de toate ÅŸcolile de ÅŸoferi din Å£ară, ca făcând parte din Inspectoratul General de PoliÅ£ie. Erau oameni dedicaÅ£i meseriei, nu puteai să-i fentezi, ci trebuia să le prezinÅ£i lucrurile rar, clar. Între timp lucrurile s-au schimbat, autorizările se fac pe plan local, la fel ÅŸi pregătirea. Vârsta minimă era de 25 de ani ÅŸi aveam o tipă din Cluj, care avea 24 de ani ÅŸi jumătate. Vorbeam între noi ÅŸi a venit domnul Tămăjan ÅŸi ne spune: "I-am aprobat domniÅŸoarei să fie ÅŸi ea instructor, atunci când va avea vârsta, pentru că este vicecampioană europeană la îndemânare cu camionul". Deci fata era născută cu volanul în mână. Tatăl ei era ÅŸofer pe camion ÅŸi ea îl moÅŸtenise. Åži pentru faptul că a reprezentat România în competiÅ£ii, făcea cursul atunci ÅŸi urma să dea examenul când împlinea 25 de ani".
În ÅŸcoală a făcut multă pedagogie, cu profesorul Bedrosian ÅŸi a mai avut ocazia să se întâlnească cu el de multe ori ulterior. "Mi-aduc aminte că a venit la BotoÅŸani ÅŸi m-am dus cu un coleg să-l luăm de la gară. Noi îi povesteam că muncim 12- 13 ore pe zi iar el ne-a spus aÅŸa: "Nu vă daÅ£i voi seama cât de mult vă solicită meseria asta ÅŸi cât o să suferiÅ£i mai târziu. Mai mult de opt ore pe zi, maxim ÅŸi cu pauză, nu aveÅ£i voie să lucraÅ£i." Åži ne-a mai zis ceva, că o să ajungem să îi învăţăm pe elevii noÅŸtri să scrie. Åži să ÅŸtiÅ£i că am ajuns ÅŸi la faza asta, în care pur ÅŸi simplu îl învăţ pe elev să scrie caligrafic. Iar învăţământul de azi ne creează toate premisele ca în curând să-i învăţăm efectiv să scrie ÅŸi să citească. Elevii trebuie să scrie pe fiÅŸa de ÅŸcolarizare "Nu am domiciliul în alt stat decât în România". Pur ÅŸi simplu la unii nu înÅ£elegeam... Åži da, profesorul Bedrosian avea dreptate. Efectele nu se văd la sfârÅŸitul zilei, ci în timp. La sfârÅŸitul zilei poÅ£i să fii obosit ÅŸi pentru că ai tăiat lemne, de exemplu. Åži mai e o chestiune: depinde cum tratezi tu meseria, că poÅ£i să fii foarte indiferent ÅŸi să nu-Å£i pese de ceea ce învaţă elevul tău. Aici nu e ca la ÅŸcoală, să ai 20 de elevi cu aceeaÅŸi vârstă, preocupări, percepÅ£ii despre viaţă, poÅ£i să faci cu ei aceleaÅŸi lucruri. Dar aici, la ÅŸcoala de ÅŸoferi, ai un elev de 22 de ani, cum e băiatul ăsta ÅŸi ora următoare am o doamnă care are 52 de ani. Trebuie să te adaptezi ÅŸi după vârstă, sex, mod de abordare, profesie. Trebuie să fii riguros ÅŸi să ÅŸtii cât de mult trebuie să întinzi coarda. Las-o încet, dacă vrei să faci dreapta, te asiguri, ambreiaj ÅŸi aÅŸteptăm. PoÅ£i să faci plimbări prin oraÅŸ, maÅŸina are dublă comandă, îl ajuÅ£i pe elev, la finalul orei, îi iei banii, îl perii ÅŸi se duce omul acasă încrezător că se descurcă bine cu maÅŸina, iar la examen constată că nu ÅŸtie nimic sau prea puÅ£in. Bine, nu sunt nici adeptul agresivităţii, să toci omul toată ziua, să-i vorbeÅŸti urât, dar astfel de atitudine duce la pierderea de teren".
"Pe elevii mei îi învăţ tot ce ÅŸtiu eu"
Valentin Vechiu este de părere că un instructor auto nu are nevoie de reclamă pentru că vorba privind calităţile unui instructor umblă din om în om ÅŸi aÅŸa ajunge la concluzia că a instructat familii întregi- tata, mama, copii. Chiar ÅŸi propria-i familie.
"Pe primul elev mi-l amintesc bine pentru că am avut o relaÅ£ie foarte apropiată, mergeam la pescuit împreună, apoi copiii lui au făcut ÅŸcoala cu mine, apoi soÅ£ia. De fapt, majoritatea elevilor îmi aduc alÅ£i elevi din familie. Nu e nevoie de reclamă în meseria asta, dar aici clientul caută instructorul, nu ÅŸcoala sau patronul ÅŸcolii. Face unul ÅŸi apoi îÅ£i trimite sora, fratele, cumnata, cumnatul, copilul, nepotul. Încă nu am avut tată- fiu- nepot, dar cred că va urma, deocamdată încă sunt instructor tânăr. Ei, sunt bunic tânăr, am nepoÅ£ică de trei luni jumătate. Åži copiii mei au amândoi permis, de fapt tot neamul meu are permis de conducere, mai puÅ£in un frate de-al meu care a refuzat. Eu din întâmplare am făcut ÅŸcoala de ÅŸofer, în 1984. Am o mătuşă care avea maÅŸină. A murit unchiul meu, iar ea avea permis dar se temea să meargă singură. AÅŸa că am făcut ÅŸcoala de ÅŸoferi, pe atunci costa 3.000 de lei, cam un salariu jumătate. Eu eram proaspăt angajat. AÅŸa a început să-mi placă maÅŸina, condusul, a început ÅŸi mătuÅŸii mele să-i placă. La serviciu mai reparam una- alta, apoi am venit la ACR, făceam carting, stricam ÅŸi reparam maÅŸini. Åži acum îmi repar singur maÅŸina, doar să fie ceva foarte grav ÅŸi să nu pot face eu mă duc la un atelier".
Ca ÅŸofer, te stăpâneÅŸti atunci când în faţă ai o maÅŸină- ÅŸcoală. Unii dintre noi ne punem în papucii celui de la volan, care ÅŸi aÅŸa e emoÅ£ionat ÅŸi chiar înfricoÅŸat, nu trebuie să plusăm cu stres. Dar nu toÅ£i reacÅ£ionăm calm la elevii ÅŸcolilor auto.
"Sunt participanÅ£i la trafic care înjură că nu te-ai încadrat cum trebuie, să nu le dai voie să treacă mai repede. Sunt situaÅ£ii în care nu ai altă variantă, maÅŸina face ce face, dar dacă cel de la volan nu o struneÅŸte nu poate să reacÅ£ioneze cum vor unii, iar oraÅŸul e tot mai aglomerat". Åži într-un oraÅŸ aglomerat, ÅŸi incidentele sunt frecvente, zicem noi. Ei, nu-i chiar aÅŸa pentru că aglomeraÅ£ia te obligă să fii atent.
"Cele mai frecvente incidente pentru o maÅŸină- ÅŸcoală vin din spate. Loviturile din spate... cred că erau mai multe în anii '90- 2000 pentru că maÅŸinile nu erau dotate cu sisteme atât de bune de frânare, nu erau cauciucuri atât de performante cum sunt astăzi. Fiind circulaÅ£ia mai liberă, lumea era mai relaxată, te ÅŸi gândeai uneori cum tocmai pe tine te-a găsit în drum să-Å£i dea cu ÅŸutul în fund. Acum, însă, eu cel puÅ£in nu am mai primit de multă vreme un ÅŸut în fund ÅŸi circul mult. E adevărat că ÅŸi maÅŸinile frânează mai bine dar ÅŸi ÅŸoferii au devenit mai atenÅ£ie pentru că fiind circulaÅ£ia foarte greoaie ÅŸi solicitantă, ÅŸi omul e mai atent. Înainte, te mai lovea câte unul ÅŸi-l întrebai: frate, da' dormeai la volan, ce făceai de nu m-ai văzut? Mi-aduc aminte că o dată, eram cu Dacia de la ACR, m-a lovit unul în spate ÅŸi m-a cutremurat bine, mi s-a rupt scaunul, iar fata de la volan s-a speriat. În general, însă, sunt rare cazurile în care se întâmplă coliziuni frontale. Dar accidentul face ÅŸi el parte din viaÅ£a de ÅŸofer".
Să nu credeÅ£i că vreun instructor auto conÅŸtient de rolul său îÅŸi învaţă elevii să fenteze legea. Dar îi învaţă să fie stăpâni pe volan ÅŸi să se descurce în situaÅ£ii de tot felul. "Îi învăţ pe elevii mei tot ce ÅŸtiu eu despre maÅŸină, despre modul de a te comporta la volan. Eu sunt de principiul că o maÅŸină de ÅŸcoală în trafic nu trebuie să fie o piedică pentru ceilalÅ£i, circuli exact pe unde îÅ£i permiÅ£i- ai un elev experimentat, care duce bine maÅŸina, te duci cu el pe unde e mai aglomerat, ai un începător- îi îei încet pe unde poate el. Nimeni nu este obligat să te suporte, aÅŸa că trebuie să îÅ£i faci traseul astfel încât să nu deranjezi".
Vorbe din folclorul "ÅŸoferesc", explicate
Există un întreg arsenal de ziceri în folclorul conducătorilor auto- începători sau experimentaÅ£i, unele menite să încurajeze pe viitorii conducători auto. I-am cerut lui Valentin Vechiu să le explice.
* "Ia tu permisul că după aia te înveÅ£i cu condusul"
"Consider că e un pic forÅ£at, ar însemna să-Å£i cumperi un permis ÅŸi apoi înveÅ£i să conduci. Nu. Lumea trebuie să înÅ£eleagă că ÅŸcoala de ÅŸoferi îÅ£i oferă un bagaj de cunoÅŸtinÅ£e minim, acel bagaj minim este verificat de examinator, dar de la acel bagaj minim tu începi să capeÅ£i experienţă. ExperienÅ£a la volan o capeÅ£i ÅŸi după o sută de mii de kilometri, fiecare kilometru îÅ£i oferă câte ceva. Sunt ÅŸoferi care au sute de mii de kilometri ÅŸi tot se întâlnesc cu situaÅ£ii cu care nu s-au mai întâlnit. Ei, apar ÅŸi noutăţi din când în când, dar nu majore. De exemplu, când au apărut giratoriile, mulÅ£i nu au ÅŸtiut cum să le abordeze pentru că atunci când au făcut ei ÅŸcoală nu exista sensul giratoriu. A mai apărut virajul la stânga pe care înainte îl luai cu ocolirea centrului, acum se face tangenÅ£ial cu centrul intersecÅ£iei. Dar acestea sunt lucruri mărunte. Dar atunci când iei permisul, găleata nu e goală, tot ai ceva în ea. De aceea ÅŸi ai semnul de începător pe maÅŸină, pentru ca ceilalÅ£i participanÅ£i la trafic să te protejeze."
* "Dacă pietonii ar avea permis de conducere nu ar mai fi atâtea accidente de circulaÅ£ie care să-i implice"
"Da, asta este adevărat pentru că în general din postura de ÅŸofer eÅŸti mult mai atent când eÅŸti ÅŸi pieton. Åžtii ce înseamnă o oprire bruscă, o distanţă de oprire, vezi semnalizarea, dar asta o spun cei care conduc ÅŸi care înÅ£eleg. Dacă eÅŸti numai pieton ÅŸi aici ai trecere de pietoni ÅŸi te izbeÅŸti pe ea, fără să vezi maÅŸina, fără să apreciezi viteza cu care maÅŸina aia se apropie, riÅŸti mult. Legea a fost o bună vreme pro- pieton, pietonul putea face pe trecere orice, or acum spune că pietonul trebuie să treacă în pas vioi, că trebuie să se asigure, că nu este un pericol iminent în jurul lui. E drept, vina tot pe ÅŸofer cade, dar a creat ÅŸi niÅŸte obligaÅ£ii pentru pietoni".
Åži aÅŸa ajungem ÅŸi la o chestiune sensibilă: există solidaritate între ÅŸoferi?
"Prea puÅ£in. Åžtii doar între care ÅŸoferi? Între profesioniÅŸtii care au o viaţă grea. Ei comunică, au staÅ£ii, se ajută, se opresc, se împrumută, dar altfel, nu există o solidaritate, ca dovadă că au fost cazuri când mulÅ£i ÅŸoferi au trecut pe lângă un accident ÅŸi n-au oprit să vadă dacă e cineva acolo, dacă are cineva nevoie de ajutor. Depinde de conÅŸtiinÅ£a fiecăruia ÅŸi mai e o chestiune de educaÅ£ie. Nu poÅ£i să judeci, dar când poÅ£i salva o viaţă, trebuie s-o faci. Dacă ÅŸoferul ăla nu a greÅŸit ci i s-a făcut rău?"
La final, o porÅ£ie de liniÅŸte pentru ÅŸoferii care se sperie atunci când schimbă maÅŸina ÅŸi ajung la volanul unui autoturism pe care nu-l cunosc. Se întâmplă frecvent să te încurci, să sesizeză că parcă e altfel decât pe o altă maÅŸină, parcă ambreiajul e mai sus, parcă vitezele sunt altfel, marÅŸarierul e altfel.
"Orice conducător auto, când se mută de pe o maÅŸină pe alta, are nevoie de o perioadă de adaptare. Acum, experienÅ£a ÅŸoferului face ca perioada să fie mai scurtă sau mai lungă, dar în general oricine ar fi conducător auto are nevoie de o perioadă de adaptare- cu ambreiajul, cu sistemul de frânare, cu performanÅ£a ei".
DiscuÅ£ia cu Valentin Vechiu a avut loc în timpul unei ore de condus, de aceea a ÅŸi fost întreruptă de sfaturile instructorului către elevul său. Va deveni unul dintre mulÅ£ii cursanÅ£i care peste ani vor spune "MulÅ£umesc" pentru ce au învăţat la ÅŸcoala de ÅŸoferi. Noi îi dorim succes.
