Proiectul "OAMENI ÅžI MESERII" atinge astăzi o meserie care nu va muri niciodată, cu siguranţă. "MeÅŸterii părului", fie coafeze, fie frizeri, vor avea întotdeauna de lucru, chiar dacă starea financiară a botoşănenilor se reflectă ÅŸi în banii pe care îi investesc în "a arăta bine".
În atelierul lor, "fetele vesele" sporovăiesc întruna, râd, se supără, empatizează, iar mâinile prind ÅŸuviÅ£e pe care le rotesc cu repeziciune pe bigudiuri. Bigudiuri mici, bigudiuri mari, iar la final părul va fi creÅ£- creÅ£ sau ondulat ca în reclamele de la televizor. Clientele intră una după alta, se aÅŸază pe scaune ÅŸi îÅŸi aÅŸteaptă rândul, participând la discuÅ£ii.
Copilăria petrecută între scaune ÅŸi bigudiuri, meseria de mai târziu
Alexandra HriÅ£cu aici a crescut, în atelier, printre uscătoare de păr, bigudiuri, căştile de uscat, recipientele cu soluÅ£ii diverse pentru permanent, vopsele ÅŸi tuburi de fixativ. MătuÅŸa ei era coafeză iar Alexandra pierdea ore întregi în atelier, privind, analizând, învăţând. Nu a mirat pe nimeni atunci când a decis să pornească pe acelaÅŸi drum. A făcut ÅŸcoala, dar ucenicia a făcut-o "la scaun", aÅŸa cum spune. Åži continuă s-o facă de 20 de ani."Am învăţat coafură, frizerie, manichiură ÅŸi pedichiură. Numai că am făcut doar coafură, parcă celelalte specialităţi nu m-au atras aÅŸa tare. Îmi place, e o meserie frumoasă! E ÅŸi foarte grea pentru că ai o responsabilitate. Trebuie să fii atentă la soluÅ£ii, la concentraÅ£ii. În plus, zi de zi să stai în picioare, la scaun, nu e tocmai plăcut. Dar asta am învăţat, asta facem", spune Alexandra HriÅ£cu.
Alături de ea, o altă Alexandră, mai tânără, aranjează un păr. Vorba vine, de fapt lucrează din perie părul unei doamne care sigur se duce la un eveniment. Sacoul alb este acoperit cu o pelerină de protecÅ£ie, părul este stropit cu un fixativ ÅŸi peria usucă în timp ce se miÅŸcă de jos în sus. De ÅŸase ani, Alexandra "cea mică" face coafură ÅŸi îi place. Åži-a găsit în atelier niÅŸte "mămici" care au învăţat-o o mulÅ£ime de secrete. "Eu sunt coafeză, nu hair-stylist", zâmbeÅŸte Alexandra Buzuc, ÅŸi ne lămureÅŸte diferenÅ£a, aÅŸa cum o vede ea."Nu există nicio diferenţă de fapt ÅŸi nici nu ÅŸtiu care ar putea fi, pentru că toÅ£i facem acelaÅŸi lucru: lucrăm părul. Că unii preferă să lucreze pe coafura clasică, alÅ£ii aleg modele mai extravagante, tăieturi mai interesante, e cu totul altceva. Dar din punctul meu de vedere e aceeaÅŸi meserie. Eventual unii câÅŸtigă ca la coafor, alÅ£ii ca la hair- stylist", râde Alexandra, dar nu comentează mai mult partea de tarifare.
Timpul doamnelor reflectat în lungimea părului
Alexandra HriÅ£cu parcă are o nemulÅ£umire- multe cliente pe care le ÅŸtie de când era copil au renunÅ£at la coafat.
"Nici timp nu mai este, nici bani nu mai sunt. Acum vin la noi doar doamnele care ÅŸi-au făcut un obicei de ani de zile să-ÅŸi întreÅ£ină părul, ÅŸi bine fac, cele care se tund- o dată la jumătate de an ÅŸi cele care au un eveniment- nuntă, botez. Nu cred că din cauza tarifelor, ci mai degrabă nu se mai ajung cu banii. Åžtim ÅŸi noi ce înseamnă, nici noi nu trăim în lux, dar na...", crede Alexandra.
În schimb, cu unele excepÅ£ii, lipsa timpului se reflectă în lungimea părului.
"În ultimii ani, doamnele preferă tunsori scurte, care nu necesită multă întreÅ£inere, dai cu pieptănul prin el de câteva ori ÅŸi eÅŸti gata de ieÅŸit din casă. În schimb, am câteva cliente care n-ar accepta deloc o tunsoare scurtă, pentru că s-au obiÅŸnuit cu părul lung ÅŸi aÅŸa îl poartă de ani de zile, de când am intrat eu în branşă. Apoi, mai avem stilul doamnelor. Cele mai sportive, care se tund scurt ÅŸi experimentează tot felul de coafuri, cele romantice care preferă cocurile ÅŸi coada de cal, doamnele care îÅŸi ondulează părul. Da, putem spune că lungimea părului reflectă în cele mai multe cazuri în cât timp are la dispoziÅ£ie o femeie pentru a se îngriji", explică Alexandra HriÅ£cu.
Dar cum e viaÅ£a în afara atelierului? Păi, tot cu ochii după coafuri. E în natura lor să privească părul doamnelor pe care le întâlnesc la piaţă, la ÅŸcoala copiilor, la supermarket, în parc, la film, oriunde ajung. ÎÅŸi mijesc ochii ÅŸi aproximează lungimi, umbre, ÅŸuviÅ£e. Åži învaţă, învaţă permanent. Dacă nu se duc la cursuri de specialitate, atunci caută pe internet coafuri noi, potrivite clientelor lor, găsesc noi nuanÅ£e pe care abia aÅŸteaptă să le testeze. Nu este mulÅ£umire mai mare decât atunci când clienta vine, se aÅŸază pe scaun ÅŸi le spune "fă-mi ce vrei, mă las pe mâna ta". E dovadă de încredere pe care clientele o dăruiesc, iar coafezele o primesc cu toată inima. Åži tot din inimă se pun la discuÅ£ii, îÅŸi amintesc, îÅŸi povestesc."La noi e ca într-o familie, noi trei, cu tot cu Adriana, ÅŸi clientele noastre. Cine spune că vii la coafor ca la terapie un mare adevăr spune. Avem cliente pe care le cunoaÅŸtem de ani de zile, ne-am maturizat împreună, ca să nu zic că am îmbătrânit. Ne ÅŸtim poveÅŸtile, ne punem la curent cu noutăţile, mai spune o doamnă ceva, alta o completează. AÅŸa e la noi", râde din toată inima Alexandra HriÅ£cu, încântată de multitudinea de cliente- prietene.
Recunoştinţă pentru meserie
La măsuţă, Adriana Vasilache e "mama" tuturor. E manichiuristă ÅŸi stă la măsuţă din 1982. A avut-o sub ochi pe Alexandra HriÅ£cu de când era o copiliţă blondă, tot cu ochii după nuanÅ£e de ojă, carmin ÅŸi forfecuÅ£e. Lucrează cu mare grijă manichiura clasică, aÅŸa cum a învăţat-o ea în urmă cu mulÅ£i ani ÅŸi pe care clientele ei o preferă.
"Sunt persoane care preferă genul acesta de manichiură- unghie sănătoasă, curăţată de pieliÅ£e, o ojă- de preferinţă pastă, dar depinde foarte mult de cliente. Eu am făcut ucenicie doi ani la locul de muncă, dar ucenicia însemna muncă, iar o meserie, chiar dacă eÅŸti policalificată, nu o poÅ£i face integral la fel de bine. De exemplu, fetele fac coafură, eu fac manichiură ÅŸi pedichiură, deÅŸi toate am făcut aceeaÅŸi ÅŸcoală. Mie îmi place munca bine făcută, aÅŸa cum am învăţat-o de la maistra mea, doamna LenuÅ£a Baciu. Ea s-a pensionat dar vine la noi în vizită, ne cunoaÅŸtem familiile, vorbim mult ÅŸi la telefon. Îi sunt recunoscătoare, ea mi-a dat meseria", rosteÅŸte doamna Adriana.La frizerie, mirosul trezeÅŸte amintirea
În atelier s-a aglomerat ÅŸi e cazul să ne mutăm într-un altul, de frizerie, acolo unde dom' DănuÅ£ ÅŸi dom' Jan ferchezuiesc bărbaÅ£i. Domnul DănuÅ£ acuÅŸ împlineÅŸte vârsta de pensionare, dar nu se simte gata să părăsească meseria. "Eu n-aÅŸ prea vrea să renunÅ£, da' cine ÅŸtie ce-o mai fi ÅŸi ce-o mai apărea", zâmbeÅŸte domnul, iar mâinile nu i se opresc o clipă din treaba lor. Sub scaun, pe gresie, se adună ÅŸuviÅ£e- ÅŸuviÅ£e, rodul muncii lui.
Domnul Jan e de fapt Ioan HuÅ£u ÅŸi 17 ani a lucrat ca lucrător- frizer în cadrul MApN, apoi a venit în "civilie"."E o meserie frumoasă- în primul rând am o satisfacÅ£ie financiară, apoi faptul că relaÅ£ionez cu oamenii, cu tot felul de clienÅ£i. Åži la noi vin oameni cu probleme, îÅŸi mai spun of-urile, facem politică, se discută tot felul de lucruri. Parcă ne stimulează psihic, moral... Cea mai dificilă parte a meseriei este că trebuie să-Å£i prinzi o clientelă, iar ca să o menÅ£ii, e necesar un tarif acceptabil. Cât despre diferenÅ£a dintre frizer ÅŸi hair- stylist, eu zic că meseria e aceea de frizer, chiar dacă trendul e aÅŸa, spre hair-stylist. Stilistul este o continuare a frizerului, prin îmbunătăţirea tehnicii tunsorii, adaptându-se vremurilor. Ei au primit o ÅŸcolarizare mai înaltă decât a noastră, a frizerilor, ca să fie în trend. Eu ca frizer încerc să mă adaptez vremurilor, dar văzând tunsori pe internet, trec ÅŸi de la tunsoarea clasică la cea mai modernă. Înainte nu aÅŸ fi făcut o tunsoare neuniformă, dar acum se poartă. Clar e că frizeria e o meserie ce nu va muri niciodată pentru că întotdeauna va fi de lucru în domeniul ăsta", spune domnul Jan.
Frizer de armată, în Å£ară ÅŸi în teatre de operaÅ£iuni
Despre munca la unitatea militară, domnul Jan are numai amintiri plăcute. El era cel care îi tundea pe proaspeÅ£ii recruÅ£i abia intraÅ£i în coÅŸmarul "armatei". Parcă ai în faÅ£a ochilor chipurile tinereilor tocmai desprinÅŸi de părinÅ£i, cu ochii strânÅŸi pentru ca lacrimile să nu scape cumva, ÅŸi foarfeca domnului Jan retezând părul cam prea lung pentru gustul superiorilor ÅŸi a regulilor de armată. Ioan HuÅ£u a fost ÅŸi la două misiuni internaÅ£ionale ÅŸi Å£i se strânge inima când povesteÅŸte."Tot pe funcÅ£ia de frizer, într-un spital de campanie, în 1991 am fost în Arabia Saudită în timpul Furtunii în deÅŸert, apoi în 1996, în Angola, tot într-un spital de campanie. UNAVEM III se chema misiunea. Ambele misiuni au fost deosebite ÅŸi am rămas cu amintiri....Am participat ca frizer ÅŸi intram la tot felul de intervenÅ£ii chirurgicale. Frizerul trebuia să participe primul ÅŸi să îndepărteze firele de păr de pe o zonă unde urma să aibă loc o intervenÅ£ie chirurgicală. Ceea ce am văzut acolo m-a marcat pentru toată viaÅ£a. În Angola, o Å£ară bântuită de 30 de ani de război, o Å£ară nemăturată, oraÅŸe nemăturate, oameni neîngrijiÅ£i, copii", îÅŸi aminteÅŸte Ioan HuÅ£u, iar amintirile îi desenează umbre pe faÅ£a de altfel veselă ÅŸi bonomă.
Åži amintirile noastre sunt răscolite de mirosul de frizerie, mirosul învăţătorului nostru, atunci când intra în clasă iar noi inspiram cu toată puterea plămânilor izul dulceag, a curat, a carte. Sau mirosul taÅ£ilor noÅŸtri când veneau de la frizerie. Sau mirosul de lac de unghii ÅŸi de soluÅ£ie de permanent, atunci când mamele noastre veneau de la "aranjat un pic". Coafezele ÅŸi frizerii sunt parte a vieÅ£ii noastre, indiferent de vârstă. De aceea meseria asta nu va muri niciodată.
