Nae Brădăţeanu este  profesor de educaţie fizică şi sport. Unul bine cunoscut  nu numai în judeţul Botoşani. Ca să ştiţi cu cine avem de-a face, Nae Brădăţeanu a fost inspector şcolar, i s-a acordat, printre altele, medalia „Meritul pentru Învăţământ clasa a II-a” şi „Diploma Gheorghe Lazăr clasa I”. Autor de manuale şcolare şi de articole de specialitate în revistele de profil, pe mine  m-a impresionat o carte scrisă de distinsul profesor şi apărută prin 1993: „Jocuri didactice în aer liber”. Cartea conţine 54 de jocuri care, puse în practică, „exersează nu numai muşchii elevilor ci şi inteligenţa lor” şi este adresată învăţătorilor şi profesorilor de sport. Deşi conţine sugestii metodice privind organizarea şi desfăşurarea jocurilor, este suficient loc pentru inventivitate din partea cadrului didactic. Chiar şi din partea elevului care trebuie să ştie în timpul desfăşurării jocurilor ceva română, geografie sau biologie, ori ceva mai multă matematică.

            Recent, Nae Brădăţeanu a trimis către cititori o nouă carte, o antologie  a epigramei româneşti: „Tranziţia moravurilor…moravurile tranziţiei” (epigrama înainte…şi…după Decembrie 89, Editura „Geea”, Botoşani, 2018). El însuşi autor de epigrame (presa locală, publicaţiile „Rebus”, citite la diferite ocazii etc.), deschide volumul cu un triptic explicativ: „Spovedanie”: „Părinte…sunt un nevrednic / Şi aştept grele canoane… / Fac păcate-n epigrame / Scrise în acest pomelnic…”; „Disimulare”: „Când am câte-un mic necaz, / Ori trăiesc intens o dramă, / Schimb macazul şi fac haz / Încropind o epigramă.”; „Răspuns la un interviu”: „- Epigramist? – Doar amator! / Mai pe scurt – învăţăcel, / - În viitor? – Un mic păstor / La umbra lui PĂSTOREL…”.  Tripticul ţine loc de un posibil „Cuvânt înainte” pe care, influenţat de o epigramă a lui Alexandru Clenciu („Pe nici un meşter de la noi / Nu l-am rugat să mă prezinte; / Un prea frumos CUVÂNT-NAINTE / M-ar trage parcă…înapoi.”), l-a eliminat din arhitectura volumului. Dacă antologia lui Nae Brădăţeanu nu are un astfel de „cuvânt”, unul „înainte”, are totuşi, unul…”înapoi” scris chiar de autor. Undeva, acolo, în cetatea sa interioară s-a dat o luptă: „De pildă, am avut intenţia de a-mi lua manuscrisul subsuoară, de a mă urca într-un tren ce duce spre capitală (ca orice capitală adună valori din întreaga ţară) sau, spre Iaşi, Cluj, Timişoara, Sibiu sau care mai sunt, capitale tradiţionale ale epigramei noastre. Să presupunem că aş fi găsit undeva o uşă deschisă, nu acasă (situaţie jenantă de ambele părţi) ci, la locul instituţional unde o anumită personalitate îşi săvârşeşte opera şi care m-ar fi primit şi mi-ar fi răsfoit manuscrisul…”, şi  urmează trei posibile ipostaze cărora li s-au adăugat o epigramă a lui Mircea Trifu („Unuia care mi-a trimis un manuscris”: „În speranţa că-ţi convine / Îţi ofer avizul meu: / Şanse ai să scrii mai bine, / Că mai prost e foarte greu!”

CITEȘTE ȘI: "Atenție, părinți! Un adolescent de 17 ani s-a stins din viață fulgerător, medic..."

            Bun cunoscător al antologiilor scrise de Calotescu-Neicu, Crevedia, Navarra, Trifu sau Zarafu, Nae Brădăţeanu are propria sa selecţie şi propria sa concepţie. În primul rând, credinţa autorului, care nu e numai a lui, că cei mai mari maeştri ai epigramei din toate timpurile sunt Cincinat Pavelescu şi Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Cei doi vor ocupa un spaţiu considerabil în volum. Apoi, modul de disipare a gândirii critice pe care şi-o manifestă după fiecare miniselecţie pe o temă  chiar în interiorul volumului. Sunt momente când Nae Brădăţeanu pare a fi un solitar, umorul fiind unul pentru sine: „Maneliada”: „Când dai cu barda într-un prun / Îţi sar în ochi nişte surcele; / De faci aşa cu-n cântec bun, / Ţipă-n urechi nişte manele”; „Precauţie”: „Când ştiu că soacra e la mine / Eu nu mai poposesc la bar… / Motivul e că nu-mi convine /  S-o văd  şi-n dublu exemplar”; „Nuntă cu strigături”: „De-acasă plecată mireasă / Din mâinile tatălui… / A venit cu cale-ntoarsă / Din pumnii bărbatului!” etc.

            Selecţia este făcută cu acribie, găsindu-şi loc aproape toţi epigramiştii, începând cu Nicolaus Olahus („Casierului reginei”: „El şchiopătă şi-i trist când e să dea parale, / Dar nu mai şchiopătă când are de luat. / Să deie Domnul, numai şchiop să calce-n cale / Şi să se-ndrepte când va fi crucificat.”) şi finalizând cu botoşănenii în rândul cărora se manifestă adesea, eu alegând o epigramă semnată de Florentin Florescu („În autobuz”: „M-am adresat femeilor în bloc: / - Vă rog, cea mai în vârstă să ia loc! / Dar ele mă priviră cu mirare / Şi au rămas cu toate în picioare”).

            Primele opt capitole grupează epigramiştii, exceptându-i pe Cincinat Pavelescu şi pe Păstorel, după afinităţi ce ţin de un anumit criteriu: „Alţi mari epigramişti”, „Scriitori consacraţi ce au cochetat cu epigrama”, „Apariţia epigramistelor”,  „Familii de mari epigramişti”, „Cafeneaua literară şi epigrama”, „Clasici şi moderni ai definirii epigramei”. Următoarele  29 de capitole asociază epigramiştii  după cum scanează socialul luat cu mentalităţile şi psihologiile vremurilor în care au scris, după cum scot  din umbră diversa faună socială: „Tradiţie şi tranziţie în politică”, „Cultură şi…incultură”, „Mediul înconjurător”, „România sub norii cenuşii ai crizei”, „Pensionariada”, „Familia văzută în 3D”, „Eterna şi fascinanta soacră”, „Sfânta beţie” etc. Creaţiilor celor aleşi să constituie un capitol li se adaugă un set consistent de epigrame ale antologatorului, multe dintre ele fiind cu adresă directă. EU-ul lui Nae Brădăţeanu pare a se sui pe un postament de unde arată cu degetul la personajele antologiei sale, amintindu-le cele zise de Cincinat cu referire la antologiile lui Neicu şi Crevedia: „Antologia voastră fără voie /    S-aseamănă corăbiei lui Noe, / Că şi într-însa zac îngrămădite / Peste bipezii rari destule vite.” Poate de aici şi faptul că printre prietenii epigramistului cartea este denumită şi „Arca lui…Nae”.

Volumul abundă în  date biografice, în repere bibliografice şi în puncte de vedere inedite, multe ale autorului, dându-i valoare de istorie critică a epigramei, asta numai dacă epigrama va fi recunoscută specie literară fiindcă, spune chiar Nae Brădăţeanu: „În ierarhia literară, / Oricât s-ar mai lăuta, / Epigrama-i jos pe scară / Şi…râde lumea de ea!” (Georgică Manole)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

MARIAJE MODERNE

N-aş vrea pe tineri să-i umbresc,

Dar dragostea când dă târcoale,

Prin internet se-ndrăgostesc

Şi divorţează-n tribunale.

(VASILE LARCO)

MAME ÎN ANII DE LICEU

Prinse-n braţele iubirii,

Fetele se pierd cu firea;

Uită table înmulţirii

Şi învaţă…înmulţirea.

(VASILE LARCO)

TABAGISM

Lumea să priceapă,

Limpede-i ca apa:

Fumătorul sapă

Cu ţigara groapa.

(VASILE LARCO)

POLITICIAN ÎN “STAŢIUNE”

Zice mărunţel din gură

Stând în pat, întins pe spate:

Eu am haine pe măsură…

Doar atât, că sunt vărgate.

(MIHAI HAIVAS)

GINERE RESPECTUOS

Cum sunt un personaj supus

De ce-am promis nu mă dezic:

Pe soacră-n slăvi o tot ridic

Şi drumu-i dau apoi…de sus!

(MIHAI HAIVAS)

FUZIONAREA PRIN ABSORBŢIE

E desigur cazul care

Ilustrează un tipic,

Unde peştele cel mare

Îl înghite pe cel mic.

(MIHAI HAIVAS)

COMPĂTIMIRE

Îmi arunc, stand ca pe jar,

Ochii spre parlamentari;

N-au un ban în buzunar…

Numai euro, dolari.

(ELENA MÂNDRU)

UNEI SOŢII ADULTERE

În flagrant când soţu-a prins-o,

Mare domn a fost, se pare:

Nici cu-n deget n-a atins-o…

A călcat-o în picioare!

(ELENA MÂNDRU)

UNOR HĂMESIŢI BEŢIVI

Masa la români primează:

Vinul, ţuica şi păpica;

Cum şi vârsat-naintează,

Nu rămâne-n jur nimica!

(ELENA MÂNDRU)

GUVERNUL

Îi ceri în criză ajutor

Şi vezi că nu mai este-ateu,

Când îţi răspund miniştri-n cor:

„Să te ajute Dumnezeu!”

(GHEORGHE BÂLICI)

DISPROPORŢIE

Trăindu-ne din ani o parte,

Suntem datori doar cu o moarte;

Tiranul cel de viţă nouă

Dator e, cel puţin, cu două!...

(GHEORGHE BÂLICI)

SATELE BASARABENE

E întuneric beznă până-n zori

Şi, cum nu sunt defel cu punga plină,

Visează toţi primarii uneori

Să pună mâna pe un an-lumină…

(GHEORGHE BÂLICI)

CUM SE LUPTĂ CU JUSTIŢIA

Când vezi că îţi arată tuşa,

De vrei duelul să nu-l pierzi,

Să îi arunci decis mănuşa

Ticsită cu bancnote verzi.

(ION DIVIZA)

CONSOLARE

Îmi vorbeşti de vârstă cu tristeţe,

Tocmai lăcrimez când te ascult:

Tu să nu te temi de bătrâneţe,

Că la noi ea nu durează mult!

(ION DIVIZA)

PORUNCA LENINISTĂ

Înţeleaptă povaţă le daţi

Celor tineri, mereu hămesiţi:

„Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi”…

Că de lucru oricum nu găsiţi!

(ION DIVIZA)

CEAIURI  DIVERSE

Cum ştiu că plantele ajută,

Flori, frunze îmi culeg şi-usuc:

Fac ceai de muşeţel, de nuc,

De soc, iar soacrei - de cucută.

(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

CARIA

Măseaua ea o cariază,

Încet distruge, găureşte,

Pe dedesubt, ascuns, lucrează;

E clar: munceşte româneşte.

(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

UNIFORMIZARE

Sărac, de griji împovărat,

Eram străin, flămând și-or'cine

Era mai îmbrăcat din sat,

Dar azi sunt toți la fel ca mine.

(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

LA  CRUCEA DE PIATRĂ

Bărbaţi umblaţi prin lupanare,

Ajunşi acasă or să zică

Că plata şi reclama-i mare,

Pe când plăcerea foarte mică.

(MIHAI SĂLCUŢAN)

CONTRASENTIMENTE

Răpus de-amor şi poezie

Umbla bărbatul prin Urlaţi,

Căci o iubea la nebunie

Şi ea, la fel... pe alţi bărbaţi!

(MIHAI SĂLCUŢAN)

LUCRU PENTRU ACASĂ

El a uitat de secretare,

De-o jună s-a înamorat,

Şi-n timpul liber ce-l mai are

E omul cel mai ocupat!

(MIHAI SĂLCUŢAN)

MISOGIN FĂRĂ SPERANŢĂ

Dacă-i adevăru-n vin,

Iar în bere e plăcerea,

Mă întreb plin de venin,

Ce cată-ntre noi muierea!

(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

COSTURI UMFLATE ARTIFICIAL

Blonda ce am acostat,

Costă mult, s-avem pardon,

Căci din ce mama ei i-a dat,

Acum, jumate-i silicon!

(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

GENEROZITATE RURALĂ

Când ginerică l-a rugat

Să-i dea o palmă din tarla

Bătrânul generos i-a dat

Nu una, ci vreo câteva.

(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

ÎNGHEȚATA

Pe vremea asta călduroasă

Și medicii încep să  spună

Că nu-i așa de sănătoasă

...Dar e periculos de bună.

(AL. D. FUNDUIANU)

ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ

A venit în amfiteatru

Să prezinte-al său cuvânt

Şi-a făcut pe dracu-n patru

Să îl credem că e sfânt.\

(GHEORGHE I. GHEORGHE)

LA MORMÂNTUL SOŢULUI

Te-am văzut înscris pe listă,

Te-a sedus vreo activistă?

Ai fost ieri şi ai votat,

Dar pe-acasă nu ai dat.

(GHEORGHE I. GHEORGHE)

LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI

Vorbind despre această cruciadă

Eu mă gândesc, la o adică:

Peştele de la cap se strică

Şi-ncepe curăţatul de la coadă.

(GHEORGHE I. GHEORGHE)

 CONCLUZIE

 După studii, după muncă,

 Pot să zic o vorbă-adâncă:

 Decât să fii filolog,

 Mai bine oenolog.

 (DUMITRU BUJDOIU)

MESERIA DE PESCAR

E un vestit undițar,

Dar și-un mare gagicar ;

Uneori rămâne-n...plută,

Când râma nu-l mai ajută.

(DUMITRU BUJDOIU)

ZIUA PENITENCIARELOR, FĂRĂ

PORȚILE DESCHISE

Adio cu porți deschise,

Parcă ar fi ziua crucii;

Cum mai intră politrucii,

Dacă porțile-s închise ?

(DUMITRU BUJDOIU)

MOŢIUNEA DE CENZURĂ A PICAT

Nimeni nu-și făcea iluzii

Moțiunea că va trece:

Opoziția,-n perfuzii,

Stă demult să se înece.

(NICOLAE MĂTCAŞ)

AVOCAT AL POPORULUI

Galb obedienței pure,

Umbră unei fraze dacto:

Al poporului - de iure,

Al partidului - de facto.

(NICOLAE MĂTCAŞ)

UNUI SCRIITOR

(care mă ruga să-i scot de la

Tipar epigrama ce-i făcusem)

Ţi-am scos epigrama cu greu,

Dar totuşi, ce vană mândrie!

Aveai un prilej să se ştie

C-ai fost cineva-n timpul meu!

(CINCINAT PAVELESCU)