Nae Brădăţeanu este profesor de educaÅ£ie fizică ÅŸi sport. Unul bine cunoscut nu numai în judeÅ£ul BotoÅŸani. Ca să ÅŸtiÅ£i cu cine avem de-a face, Nae Brădăţeanu a fost inspector ÅŸcolar, i s-a acordat, printre altele, medalia „Meritul pentru Învăţământ clasa a II-a” ÅŸi „Diploma Gheorghe Lazăr clasa I”. Autor de manuale ÅŸcolare ÅŸi de articole de specialitate în revistele de profil, pe mine m-a impresionat o carte scrisă de distinsul profesor ÅŸi apărută prin 1993: „Jocuri didactice în aer liber”. Cartea conÅ£ine 54 de jocuri care, puse în practică, „exersează nu numai muÅŸchii elevilor ci ÅŸi inteligenÅ£a lor” ÅŸi este adresată învăţătorilor ÅŸi profesorilor de sport. DeÅŸi conÅ£ine sugestii metodice privind organizarea ÅŸi desfăşurarea jocurilor, este suficient loc pentru inventivitate din partea cadrului didactic. Chiar ÅŸi din partea elevului care trebuie să ÅŸtie în timpul desfăşurării jocurilor ceva română, geografie sau biologie, ori ceva mai multă matematică.
Recent, Nae Brădăţeanu a trimis către cititori o nouă carte, o antologie a epigramei româneÅŸti: „TranziÅ£ia moravurilor…moravurile tranziÅ£iei” (epigrama înainte…ÅŸi…după Decembrie 89, Editura „Geea”, BotoÅŸani, 2018). El însuÅŸi autor de epigrame (presa locală, publicaÅ£iile „Rebus”, citite la diferite ocazii etc.), deschide volumul cu un triptic explicativ: „Spovedanie”: „Părinte…sunt un nevrednic / Åži aÅŸtept grele canoane… / Fac păcate-n epigrame / Scrise în acest pomelnic…”; „Disimulare”: „Când am câte-un mic necaz, / Ori trăiesc intens o dramă, / Schimb macazul ÅŸi fac haz / Încropind o epigramă.”; „Răspuns la un interviu”: „- Epigramist? – Doar amator! / Mai pe scurt – învăţăcel, / - În viitor? – Un mic păstor / La umbra lui PÄ‚STOREL…”. Tripticul Å£ine loc de un posibil „Cuvânt înainte” pe care, influenÅ£at de o epigramă a lui Alexandru Clenciu („Pe nici un meÅŸter de la noi / Nu l-am rugat să mă prezinte; / Un prea frumos CUVÂNT-NAINTE / M-ar trage parcă…înapoi.”), l-a eliminat din arhitectura volumului. Dacă antologia lui Nae Brădăţeanu nu are un astfel de „cuvânt”, unul „înainte”, are totuÅŸi, unul…”înapoi” scris chiar de autor. Undeva, acolo, în cetatea sa interioară s-a dat o luptă: „De pildă, am avut intenÅ£ia de a-mi lua manuscrisul subsuoară, de a mă urca într-un tren ce duce spre capitală (ca orice capitală adună valori din întreaga Å£ară) sau, spre IaÅŸi, Cluj, TimiÅŸoara, Sibiu sau care mai sunt, capitale tradiÅ£ionale ale epigramei noastre. Să presupunem că aÅŸ fi găsit undeva o uşă deschisă, nu acasă (situaÅ£ie jenantă de ambele părÅ£i) ci, la locul instituÅ£ional unde o anumită personalitate îÅŸi săvârÅŸeÅŸte opera ÅŸi care m-ar fi primit ÅŸi mi-ar fi răsfoit manuscrisul…”, ÅŸi urmează trei posibile ipostaze cărora li s-au adăugat o epigramă a lui Mircea Trifu („Unuia care mi-a trimis un manuscris”: „În speranÅ£a că-Å£i convine / ÎÅ£i ofer avizul meu: / Åžanse ai să scrii mai bine, / Că mai prost e foarte greu!”
Bun cunoscător al antologiilor scrise de Calotescu-Neicu, Crevedia, Navarra, Trifu sau Zarafu, Nae Brădăţeanu are propria sa selecÅ£ie ÅŸi propria sa concepÅ£ie. În primul rând, credinÅ£a autorului, care nu e numai a lui, că cei mai mari maeÅŸtri ai epigramei din toate timpurile sunt Cincinat Pavelescu ÅŸi Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Cei doi vor ocupa un spaÅ£iu considerabil în volum. Apoi, modul de disipare a gândirii critice pe care ÅŸi-o manifestă după fiecare miniselecÅ£ie pe o temă chiar în interiorul volumului. Sunt momente când Nae Brădăţeanu pare a fi un solitar, umorul fiind unul pentru sine: „Maneliada”: „Când dai cu barda într-un prun / ÎÅ£i sar în ochi niÅŸte surcele; / De faci aÅŸa cu-n cântec bun, / Å¢ipă-n urechi niÅŸte manele”; „PrecauÅ£ie”: „Când ÅŸtiu că soacra e la mine / Eu nu mai poposesc la bar… / Motivul e că nu-mi convine / S-o văd ÅŸi-n dublu exemplar”; „Nuntă cu strigături”: „De-acasă plecată mireasă / Din mâinile tatălui… / A venit cu cale-ntoarsă / Din pumnii bărbatului!” etc.
SelecÅ£ia este făcută cu acribie, găsindu-ÅŸi loc aproape toÅ£i epigramiÅŸtii, începând cu Nicolaus Olahus („Casierului reginei”: „El ÅŸchiopătă ÅŸi-i trist când e să dea parale, / Dar nu mai ÅŸchiopătă când are de luat. / Să deie Domnul, numai ÅŸchiop să calce-n cale / Åži să se-ndrepte când va fi crucificat.”) ÅŸi finalizând cu botoşănenii în rândul cărora se manifestă adesea, eu alegând o epigramă semnată de Florentin Florescu („În autobuz”: „M-am adresat femeilor în bloc: / - Vă rog, cea mai în vârstă să ia loc! / Dar ele mă priviră cu mirare / Åži au rămas cu toate în picioare”).
Primele opt capitole grupează epigramiÅŸtii, exceptându-i pe Cincinat Pavelescu ÅŸi pe Păstorel, după afinităţi ce Å£in de un anumit criteriu: „AlÅ£i mari epigramiÅŸti”, „Scriitori consacraÅ£i ce au cochetat cu epigrama”, „ApariÅ£ia epigramistelor”, „Familii de mari epigramiÅŸti”, „Cafeneaua literară ÅŸi epigrama”, „Clasici ÅŸi moderni ai definirii epigramei”. Următoarele 29 de capitole asociază epigramiÅŸtii după cum scanează socialul luat cu mentalităţile ÅŸi psihologiile vremurilor în care au scris, după cum scot din umbră diversa faună socială: „TradiÅ£ie ÅŸi tranziÅ£ie în politică”, „Cultură ÅŸi…incultură”, „Mediul înconjurător”, „România sub norii cenuÅŸii ai crizei”, „Pensionariada”, „Familia văzută în 3D”, „Eterna ÅŸi fascinanta soacră”, „Sfânta beÅ£ie” etc. CreaÅ£iilor celor aleÅŸi să constituie un capitol li se adaugă un set consistent de epigrame ale antologatorului, multe dintre ele fiind cu adresă directă. EU-ul lui Nae Brădăţeanu pare a se sui pe un postament de unde arată cu degetul la personajele antologiei sale, amintindu-le cele zise de Cincinat cu referire la antologiile lui Neicu ÅŸi Crevedia: „Antologia voastră fără voie / S-aseamănă corăbiei lui Noe, / Că ÅŸi într-însa zac îngrămădite / Peste bipezii rari destule vite.” Poate de aici ÅŸi faptul că printre prietenii epigramistului cartea este denumită ÅŸi „Arca lui…Nae”.
Volumul abundă în date biografice, în repere bibliografice ÅŸi în puncte de vedere inedite, multe ale autorului, dându-i valoare de istorie critică a epigramei, asta numai dacă epigrama va fi recunoscută specie literară fiindcă, spune chiar Nae Brădăţeanu: „În ierarhia literară, / Oricât s-ar mai lăuta, / Epigrama-i jos pe scară / Åži…râde lumea de ea!” (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
MARIAJE MODERNE
N-aş vrea pe tineri să-i umbresc,
Dar dragostea când dă târcoale,
Prin internet se-ndrăgostesc
Şi divorţează-n tribunale.
(VASILE LARCO)
MAME ÎN ANII DE LICEU
Prinse-n braţele iubirii,
Fetele se pierd cu firea;
Uită table înmulÅ£irii
Åži învaţă…înmulÅ£irea.
(VASILE LARCO)
TABAGISM
Lumea să priceapă,
Limpede-i ca apa:
Fumătorul sapă
Cu ţigara groapa.
(VASILE LARCO)
POLITICIAN ÎN “STAÅ¢IUNE”
Zice mărunţel din gură
Stând în pat, întins pe spate:
Eu am haine pe măsură…
Doar atât, că sunt vărgate.
(MIHAI HAIVAS)
GINERE RESPECTUOS
Cum sunt un personaj supus
De ce-am promis nu mă dezic:
Pe soacră-n slăvi o tot ridic
Åži drumu-i dau apoi…de sus!
(MIHAI HAIVAS)
FUZIONAREA PRIN ABSORBÅ¢IE
E desigur cazul care
Ilustrează un tipic,
Unde peÅŸtele cel mare
Îl înghite pe cel mic.
(MIHAI HAIVAS)
COMPÄ‚TIMIRE
Îmi arunc, stand ca pe jar,
Ochii spre parlamentari;
N-au un ban în buzunar…
Numai euro, dolari.
(ELENA MÂNDRU)
UNEI SOÅ¢II ADULTERE
În flagrant când soÅ£u-a prins-o,
Mare domn a fost, se pare:
Nici cu-n deget n-a atins-o…
A călcat-o în picioare!
(ELENA MÂNDRU)
UNOR HÄ‚MESIÅ¢I BEÅ¢IVI
Masa la români primează:
Vinul, ţuica şi păpica;
Cum ÅŸi vârsat-naintează,
Nu rămâne-n jur nimica!
(ELENA MÂNDRU)
GUVERNUL
Îi ceri în criză ajutor
Şi vezi că nu mai este-ateu,
Când îÅ£i răspund miniÅŸtri-n cor:
„Să te ajute Dumnezeu!”
(GHEORGHE BÂLICI)
DISPROPORÅ¢IE
Trăindu-ne din ani o parte,
Suntem datori doar cu o moarte;
Tiranul cel de viţă nouă
Dator e, cel puţin, cu două!...
(GHEORGHE BÂLICI)
SATELE BASARABENE
E întuneric beznă până-n zori
Şi, cum nu sunt defel cu punga plină,
Visează toţi primarii uneori
Să pună mâna pe un an-lumină…
(GHEORGHE BÂLICI)
CUM SE LUPTÄ‚ CU JUSTIÅ¢IA
Când vezi că îÅ£i arată tuÅŸa,
De vrei duelul să nu-l pierzi,
Să îi arunci decis mănuÅŸa
Ticsită cu bancnote verzi.
(ION DIVIZA)
CONSOLARE
Îmi vorbeÅŸti de vârstă cu tristeÅ£e,
Tocmai lăcrimez când te ascult:
Tu să nu te temi de bătrâneÅ£e,
Că la noi ea nu durează mult!
(ION DIVIZA)
PORUNCA LENINISTÄ‚
ÎnÅ£eleaptă povaţă le daÅ£i
Celor tineri, mereu hămesiţi:
„ÎnvăţaÅ£i, învăţaÅ£i, învăţaÅ£i”…
Că de lucru oricum nu găsiţi!
(ION DIVIZA)
CEAIURI DIVERSE
Cum ştiu că plantele ajută,
Flori, frunze îmi culeg ÅŸi-usuc:
Fac ceai de muşeţel, de nuc,
De soc, iar soacrei - de cucută.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
CARIA
Măseaua ea o cariază,
Încet distruge, găureÅŸte,
Pe dedesubt, ascuns, lucrează;
E clar: munceÅŸte româneÅŸte.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
UNIFORMIZARE
Sărac, de griji împovărat,
Eram străin, flămând È™i-or'cine
Era mai îmbrăcat din sat,
Dar azi sunt toți la fel ca mine.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
LA CRUCEA DE PIATRÄ‚
Bărbaţi umblaţi prin lupanare,
Ajunşi acasă or să zică
Că plata şi reclama-i mare,
Pe când plăcerea foarte mică.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
CONTRASENTIMENTE
Răpus de-amor şi poezie
Umbla bărbatul prin Urlaţi,
Căci o iubea la nebunie
Şi ea, la fel... pe alţi bărbaţi!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
LUCRU PENTRU ACASÄ‚
El a uitat de secretare,
De-o jună s-a înamorat,
Åži-n timpul liber ce-l mai are
E omul cel mai ocupat!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
MISOGIN FĂRĂ SPERANŢĂ
Dacă-i adevăru-n vin,
Iar în bere e plăcerea,
Mă întreb plin de venin,
Ce cată-ntre noi muierea!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
COSTURI UMFLATE ARTIFICIAL
Blonda ce am acostat,
Costă mult, s-avem pardon,
Căci din ce mama ei i-a dat,
Acum, jumate-i silicon!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
GENEROZITATE RURALÄ‚
Când ginerică l-a rugat
Să-i dea o palmă din tarla
Bătrânul generos i-a dat
Nu una, ci vreo câteva.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ÎNGHEÈšATA
Pe vremea asta călduroasă
Și medicii încep să spună
Că nu-i așa de sănătoasă
...Dar e periculos de bună.
(AL. D. FUNDUIANU)
ÎN CAMPANIE ELECTORALÄ‚
A venit în amfiteatru
Să prezinte-al său cuvânt
Şi-a făcut pe dracu-n patru
Să îl credem că e sfânt.\
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA MORMÂNTUL SOÅ¢ULUI
Te-am văzut înscris pe listă,
Te-a sedus vreo activistă?
Ai fost ieri ÅŸi ai votat,
Dar pe-acasă nu ai dat.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPÅ¢IEI
Vorbind despre această cruciadă
Eu mă gândesc, la o adică:
Peştele de la cap se strică
Şi-ncepe curăţatul de la coadă.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
CONCLUZIE
După studii, după muncă,
Pot să zic o vorbă-adâncă:
Decât să fii filolog,
Mai bine oenolog.
(DUMITRU BUJDOIU)
MESERIA DE PESCAR
E un vestit undițar,
Dar și-un mare gagicar ;
Uneori rămâne-n...plută,
Când râma nu-l mai ajută.
(DUMITRU BUJDOIU)
ZIUA PENITENCIARELOR, FÄ‚RÄ‚
PORÈšILE DESCHISE
Adio cu porți deschise,
Parcă ar fi ziua crucii;
Cum mai intră politrucii,
Dacă porÈ›ile-s închise ?
(DUMITRU BUJDOIU)
MOÅ¢IUNEA DE CENZURÄ‚ A PICAT
Nimeni nu-și făcea iluzii
Moțiunea că va trece:
Opoziția,-n perfuzii,
Stă demult să se înece.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
AVOCAT AL POPORULUI
Galb obedienței pure,
Umbră unei fraze dacto:
Al poporului - de iure,
Al partidului - de facto.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UNUI SCRIITOR
(care mă ruga să-i scot de la
Tipar epigrama ce-i făcusem)
Å¢i-am scos epigrama cu greu,
Dar totuÅŸi, ce vană mândrie!
Aveai un prilej să se ştie
C-ai fost cineva-n timpul meu!
(CINCINAT PAVELESCU)