O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

“Dintre numeroasele instrumente ale fiinţei omeneşti, cel mai uluitor este, fără putinţă de tăgadă, cartea.  Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Microscopul, telescopul sunt prelungiri ale privirii; telefonul este o prelungire a glasului. Mai apoi avem plugul şi spada, prelungiri ale braţului. Însă cartea e altceva: cartea e o prelungire a memoriei şi imaginaţiei”. Încep cu acest citat din Jorge Luis Borges pentru a explica momentele de fascinaţie pe care le găsesc, de ceva vreme, în cărţile epigramiştilor, aceşti oameni cu umorul la purtător.

Doi distinşi umorişti, Valentin David şi Gheorghe Gurău, şi-au ascuţit săbiile de catifea ale minţilor şi au intrat într-un duel rondelistic: „Rondeluri încrucişate” (Editura „Pim”,  Iaşi, 2019, cuvânt înainte: Lică Pavel;  grafica: Costel Pătrăşcan). Obişnuiţi cu spiritul de ordine impus de epigramă, le-a fost uşor să abordeze rondelul, care impune, în conformitate cu canoanele lirice, acelaşi spirit. Pornind de la această observaţie, cei doi nu au putut rezista şi, deşi vorbim de rondeluri, tot şi-au atribuit câte o epigramă:  Gheorghe Gurău: „Trag din greu la rame parcă / Totul pare-a fi un chin / Trei ne-nghesuim în barcă… / David, eu şi… Valentin!” ; Valentin David: „Epigramistului i-e greu / Şi e frustrat săracul, / Căci vrea să fie Dumnezeu, / Dar dă mereu de Dracul!”.

Meritul celor doi este dat de faptul că mereu replica suportă o structurare cu acumulare de sens, ca să folosesc o sintagmă a criticului Eugen Negrici. Această acumulare este pusă în evidenţă de  o alternanţă între prezenţa eului implicit sau celui explicit.  Iau ca exemplu „Rondelul unui zgârcit”  a lui Gheorghe Gurău şi replica dată de Valentin David. Gheorghe Gurău pune în evidenţă eul explicit al avarului printr-o transgresare de sens, o trecere dincolo de limite,  cu  referire la operaţia de adunare: „Specialist în adunare / A fost şi e din tată-n fiu, / Averea-i, după câte ştiu, E pentru el problemă mare… // E-atât de-avar şi pun pariu, / În veci nu va avea scăpare, / Specialist în adunare / A fost şi e din tată-n fiu… // Îşi vede-n tihnă de strânsoare, / Trăieşte ca un zurbagiu, / N-a fost vreodată precum ştiu, / Vreun geniu-n calcule primare… // Dar e un as în adunare…”.  Replica lui Valentin David are ca suport eul implicit, acumularea de sens bazându-se pe o trimitere la operaţia de înmulţire ca formă de contribuţie demografică având ca suport acumulările de avere care  asigură succesul în dragoste: „Era un as la înmulţire, / Având avere foarte mare / Şi a ajuns la închisoare, / Dar veşnic gata de iubire. // Femei cu fire iubitoare / Lăsat-a grele c-o privire; / Era un as la înmulţire / Şi c-o avere foarte mare. // Eliberat, spre-a mea uimire, / Cum a ajuns să stea la soare, / Făcu doi gemeni c-o zvâcnire / Şi nici nu este de mirare… // Era un as la înmulţire!”. Ca să înţelegeţi, dacă în rondelul lui Gheorghe Gurău  îl percepem  pe Ţiriac, în replica lui Valentin David îl recunoaştem pe Borcea.

Cum volumul este  o alternanţă de rondeluri  şi replici între cei doi autori, la rândul său Gheorghe Gurău respectă  codul impus de diada explicit-implicit, aducând  şi el răspunsurilor sale  o acumulare de sens. La „Rondelul sapei” a lui Valentin David ( „Să scapi de buruiană îţi trebuie o sapă, / Că altfel afectează întreaga ta cultură; / Sunt unii ce n-au creier, dar dau intens din gură, / Că-auzi cu glas de cioburi, obrazul cum îţi crapă. // Ajunsă la putere, înşeală, minte,  fură, / Se deghizează-n zână, fiind de fapt o ţoapă, / Să scapi de buruiană îţi trebuie o sapă, / Că altfel afectează întreaga ta cultură. // Românul lucră câmpul din scutec pân’ la groapă, / Înoată-n sărăcie lipsit de geamandură, / I s-a umplut paharul, dar tace şi îndură, / Dar nici după decenii nu poate să priceapă: // Să scapi de buruiană îţi trebuie o sapă!”), Gheorghe Gurău vine cu o replică în sensul descris („Cum buruieni în ţară sunt astăzi peste tot, / Se pare că o sapă nu îţi va fi de-ajuns, / Iar dacă vrei la toate ca să primeşti răspuns, / Le dă la rădăcină şi să te doară-m cot… // Nu te lăsa aş spune şi ţine-te de-mpuns, / Poate îndrepţi din toate măcar ce e în lot, / Că buruieni în ţară sunt astăzi peste tot, / Se pare că o sapă nu îţi va fi de-ajuns… // Iar dacă simţi că totuşi aceştia nu mai pot, / Nu te-agita degeaba loveşte-i pe ascuns, / De sentimente blânde nu te lăsa pătruns, / Ia-i rogu-te-n tăgârţă când simţi cum colţul scot… // Că buruieni în ţară sunt astăzi peste tot!...”).

Sesizăm în cartea celor doi autori și o plăcere a dialogului.  E drept, nu e unul faţă în faţă şi cu toate acestea există o punere de acord rezonabilă.  Dialogul este unul în scris ceea ce a permis să se pună un mare accent pe gândire.  Dacă cel care propune rondelul prezintă un dialog  cu sinele său,  replica vine cu trimitere la sinele celuilalt.  În „Glasul destinului” , Valentin David intră în dialog cu sine, în timp ce replica lui Gheorghe Gurău   e cu trimitere la acelaşi sine.  Şi exemplele ar putea continua, cei doi simţind respiraţia rondelului celuilalt, generând astfel un spectacol  în doi. Discursul e limpede, sudat, pe alocuri filozofic. Comunicarea dintre ei nu e una brutală, sentiment care ni se transmite şi nouă, cititorilor, fapt ce face ca ironia subtilă  să ne rupă câte un zâmbet cu subînţeles. Valentin David şi Gheorghe Gurău sunt doi autori care au pus în evidenţă idealul etic şi estetic al rondelului. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

RAIUL SUINELOR

Printre cei din Parlament,

Unii parcă-s mai de soi,

Le prieşte, evident,

Îmbăierea în noroi. (GRIGORE COTUL)

SPONDILOZA NAŢIONALĂ

Sub poverile de ieri

Importate de la ruşi,

Ne-am ales cu noi dureri

În Coloana lui Brâncuşi.  (GRIGORE COTUL)

INDIGNARE AUTOHTONĂ

Mulţi se-ntreabă şi socot,

Oare ce-au avut în minte

Când pe singurul robot

L-au ales şi-i preşedinte. (GRIGORE COTUL)

UNUI ELECTRICIAN

S-a accidentat, se pare,

Circulă o versiune,

Joasa lui calificare,

La înalta tensiune. (VASILE LARCO)

CONJUGALĂ

Bărbatul este „fir întins”,

Nicicând n-ar vrea să fie-nvins,

Da-i prins şi n-are cum să iasă…

Din fir femeia face plasă. (VASILE LARCO)

MEDITARE

Când bolilor le cazi în plasă

Şi pe mosor s-adună anii,

Amicii-n pace toţi te lasă…

Dar te înghesuie duşmanii! (VASILE LARCO)

NOROC PARȚIAL

Despre-a noastră căsnicie

Nu mă plâng acum deloc:

Cel puțin a mea soție

Sigur, a avut noroc!(MIHAI HAIVAS)

INFIDELITATE PROVOCATĂ

Pot fi considerat chiar un mișel,

Dar vorba mea nu va crea prăpăd:

Soția-n lipsă, nu pot s-o înșel...

Dorința-mi vine numai când o văd!(MIHAI HAIVAS)

INVESTITORI CĂPUȘĂ

Au venit cu fierăstraie,

Nepoftiții și puși pe „glume”,

Ca, pădurea să o taie

Și s-o răspândească-n lume.(MIHAI HAIVAS)

APROPO DE „MĂ DOARE LA BASCĂ”

Nu spune asta nimeni la-ntîmplare,

Ci vrea ca să mascheze cu decenţă,

Durerea într-un loc ascuns din care

Răsuflă bruma de inteligenţă. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

UNUIA CARE SPUNE CĂ-L DOARE LA BASCĂ

De vrei să știi umila mea părere, 

Te-nșeli de crezi că e un gură-cască, 

Fiindcă n-are cum simţi durere

În spaţiul gol ce-l are el sub bască! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

VOCEA GĂINII AUTOHTONE

Din UE carne, ouă, ştiţi prea bine

Cam fără gust mîncaţi de-ntorc eu foaia;

La minte mulţi vă comparaţi cu mine

Şi brand de ţară vreţi s-alegeţi oaia?! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

ÎN SPIRITUL JUSTIŢIEI

Pe demnitari să nu-i deochi,

Că-n faze demne de generic,

Fac legile legaţi la ochi

Şi le votează pe-ntuneric! (VALENTIN DAVID)

FIECARE PE LEGEA LUI

Şi maidanezi şi câini de rasă,

La lună sau împărăţie,

Toţi latră-n draci, cu limba scoasă…

Fiindcă e democraţie! (VALENTIN DAVID)

SPORTURI POPULARE

Din greu, spinarea ni se-apleacă

Trudind cu sapa şi cu furca,

Iar guvernanţii noştri joacă

Absenţi, cu soarta noastră, ţurca. (VALENTIN DAVID)

DEFINIŢII ÎN I: Ispita

E o persoană ce te-îmbie

Și te provoacă înadins

E vai și-amar de-a ta soție…

În mreaja ei de te lași prins! (GHEORGHE GURĂU)

SEFINIŢII ÎN I: Idolul

Iubitul celor la putere

Sau fan într-un limbaj aparte

Din alt punct însă de vedere

E tot un drac… dar e cu carte! (GHEORGHE GURĂU)

DEFINIŢII ÎN I: Istorisire

O snoavă zice-se că este

În stilul lor de literați

Sau într-un fel altă poveste

Din care amănunte-aflați! (GHEORGHE GURĂU)

DEFINIŢII ÎN I: Infractorul

Se spune multe despre el

Că fură, dă în cap, șparlește

Să se-întrețină singurel…

Iar când nu fură… „ciripește”! (GHEORGHE GURĂU)

OBSERVAŢIE

De când pădurea este verde

Şi munţii stau voinici şi drepţi,

Cel prost, când timpul său şi-l pierde,

Îl caută la cei deştepţi… (GHEORGHE BÂLICI)

AXIOMĂ

Învăţătura, vis urât,

Când prostului îi stă în gât,

E clar că nici un esculap

Nu poate să i-o urce-n cap… (GHEORGHE BÂLICI)

CRITICII LITERARI

Oameni generoşi, de bine,

Dacă scrii cumva o carte,

Se aruncă toţi pe tine

Ca să-şi facă şi ei parte. (VASILE MANOLE)

TINICHIGII

Astăzi tabla înmulţirii,

Când de treabă le mai arde,

Ca un semn al preţuirii

O tot pun pe la mansarde. (VASILE MANOLE)

MATEMATICIANUL

De e cumva la ananghie

Când este vorba de femei

Şi-i prins de-amantă la soţie

Aplică „regula de trei”. (VASILE MANOLE)

NU TOTUL E SUPORTABIL   

Chiar de-mi este greu în viaţă

Suport calm orice mâhniri,

Dar m-apucă brusc o greaţă

Când ascult la T.V. ştiri. (GHEORGHE I. GHEORHE)

„DEMOCRAŢIE” 

Papagalul întrebai:

-După gratii de ce stai?

Răspunse firesc:

-Pentru că vorbesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

SĂRĂCIE  

Chiar de sunt prea insistent,

Eu vă spun la toţi din neam:

Îmi curg ochii permanent

(Când văd ce venituri am). (GHEORGHE I. GHEORGHE)

EXEMPLU DE BUNĂ PURTARE

Mă culc la zece, ni la rând,

Nu mai fumez, nu beau tărie,

Nevasta nu-mi înşel nicicând;

Dar de-am să ies din puşcărie!... (ION DIVIZA)

ANTIBAHICĂ

Lasă, omule, beţia:

Toate de la ea se iau;

Ştii că poţi să-ţi pierzi soţia?...

- Da’  cât trebuie să beau?! (ION DIVIZA)

UNOR SOŢI ORGOLIOŞI

Deşi în cuplu n-au război,

Doar separat îi ia fiorul,

Căci dragostea-i mereu în doi,

La propriu poate fi…amorul! (ELENA MÂNDRU)

INVESTIŢII STRĂINE PE LITORAL

Privind atent eu pot să spun

La cum arată litoralul,

Că e momentul oportun

Să-şi bage  Marx tot capitalul! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

CREIERII JANDARMILOR

Să ştii, jandarmii creier au,

Îmi spune şeful de pluton;

Şi cu mândrie mi-arătau

Că ei au creieri pe baston. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ

NU PREA SUNT LOCURI ÎN SPITALE

L-am dus – era riscant s-amân –

La doctor pe bunicul,

Dar l-a respins că-i prea bătrân,

A reţinut doar plicul. (PETRU-IOAN GÂRDA)

SUGESTIE

Dacă n-au seringi, eter,

Spre a anestezia

S-angajeze un boxer

De categorie grea. (PETRU-IOAN GÂRDA)

DEZARMONIE ÎN PANDEMIE             

O iarnă lungă,-i spun, ne paște,

La care, trist, conviva:

„Dar crezi că mai pupăm noi moaște

De Sfânta Paraschiva?!” (NICOLAE MĂTCAŞ)

UN PRIMAR CARANTINAT CERE DSP

DEROGARE DE LA IZOLARE    

Știind că vulgu-i agitat

Și treburile sunt nasoale,

El cum să stea carantinat,

Când tre' s-apese pe pedale?! (NICOLAE MĂTCAŞ)

UN BIET CANDIDAT „CHINOFIL”    

A salvat în urbe-un Câine.

Șo pe el! Ce mai tam-tam!!!

Dar din cei - ce-o mai rămâne? -

Ce-o planetă-au strâns: „Ham-Ham”?? (NICOLAE MĂTCAŞ)

CAMPANIE INEGALĂ ÎNTRE NOII CANDIDAŢI

ŞI PRIMARII ÎN FUNCŢIE   

Confruntarea, poate,-ar fi curată,

De n-ar fi un șpil al ștrengăriei

Când edilii lauda mascată

O plătesc din jebul primăriei. (NICOLAE MĂTCAŞ)

CÂINII LUI ACTEON    

Cățăitoare rea, cu limba-i culmă

Le-a ros la mulți - și sieși! - din colon.

Pe labe pusă,-n somn și-acum o ulmă

Zăvozii ce l-au rupt pe Acteon. (NICOLAE MĂTCAŞ)

CARUSELUL DE LA DEVESELU    

N-au prins bine să-l îngroape

Pe edilul mort  (bizar),

Că deja vor să-l dezgroape:

A fost reales primar! (NICOLAE MĂTCAŞ)

DECESUL UNUI PRIMAR NOU ALES

ŞI ZURBA MULŢIMII    

Radiind că visu-i  s-a-mplinit,

Și-a și dat obștescul - prompt - sfârșit,

Iar votanții - La-nvoială nu-i tocmeală! -

Au venit să-i ceară socoteală. (NICOLAE MĂTCAŞ)

CA ÎN PROPRIA FEUDĂ   

Unii-și fac din primărie

Veritabilă moșie

Care-o lasă, la ieșire,

Fiilor drept moștenire. (NICOLAE MĂTCAŞ)

AŢI VOTAT PENTRU SCHIMBARE?   

Se-ncontrau doi sărsălani

Că nu s-a schimbat nimica:

Ce mi-e plicușor cu bani,

Ce mi-e bani cu sacoșica... (NICOLAE MĂTCAŞ)

PACT CU DUMNEZEU

Ca un bun creştin, românul,

S-a gândit când a votat

Şi-a ales şi el pe unul,

Care e la cer plecat! (MAX OPAIŢ)

ÎNŢELEGERE MUTUALĂ

La medic, e ca la şcoală:

Nu te duci cu mâna goală.

Rezultatele,  în fine...

Nu vin numai pentru tine! (MAX OPAIŢ)

CONCLUZIE

M-am convins şi eu, deci spun

Că lupta pentru putere,

E în fond un lucru bun…

Ce serveşte la avere!  (MAX OPAIŢ)  

DUPĂ ALEGERI NOAPTE BUNĂ CCR !
 Mii de votanți falși, FLOTANȚI,
Nomazi cretini, imorali,
Corupți de aleși “culanți”;
Legi proaste îi scot legali. (DUMITRU BUJDOIU)


BUNĂ ȘI MASCA
Ne-am cuplat la o terasă,
Eu și ea, mascați, la masă
Și-acum vrea să clevetească:
- Erai mai frumos cu mască. (DUMITRU BUJDOIU)


PRINS LA O VECINĂ
- Tot mă-ntrebi pe față ce-am?
M-aruncat Sile pe geam;

 - Dar ești tare șifonat,
- Un etaj, eu dezbrăcat...(DUMITRU BUJDOIU)


DUPĂ ESCAPADA SOȚIEI
- Zi, mă ierți pentru păcat?
Numai trei nopți am lipsit;
- Da, te iert că ai plecat,
Dar nu, că ai revenit. (DUMITRU BUJDOIU)

LA PESCUIT

Văzând că nada mea animă

Fiinţele din baltă rar,

Am pus în loc de râmă, rimă

Şi-am prins un critic literar. (EFIM TARLAPAN)

UNUI JUNE

Cu verigi în nas (vreo nouă!)

Şi cercel într-o ureche,

Spune că e modă nouă…

Eu nu-l cred! La boi e veche… (EFIM TARLAPAN)

UNUI ŞOFER ÎNCEPĂTOR

Ca oricare trecător

Mă feresc de el când vine:

Dacă e începător,

Poate-ncepe chiar cu mine! (GEORGE CONSTANTINESCU)