Vin colindătorii, cum veneau odată,
Leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată,
Leru-i Ler.
Dar li-i gura arsă şi li-s ochi-n lacrimi,
Leru-i Ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba lacrimi,
Leru-i Ler.
Caselor creştine, să-i primiţi în casă,
Leru-i Ler,
Şi cum se cuvine, să-i poftiţi la masă,
Leru-i Ler.
Ni-i trimite Sfântul, să le-ncerce mila,
Leru-i Ler,
Domnii mari de astăzi, să-şi deschidă vila,
Leru-i Ler.
Şovăielnic pasul, braţele-i plăpânde,
Leru-i Ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde,
Leru-i Ler.
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica,
Leru-i Ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica,
Leru-i Ler.
Mută-i întrebarea şi răsună-afară,
Leru-i Ler,
Au murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară?
Leru-i Ler.
Tot în frig şi foame, tot cu mâini întinse,
Leru-i Ler,
Pe la porţi străine ce ne stau închise,
Leru-i Ler.

Versuri: Tudor Gheorghe