In vremuri tulburi, cand prezentul nu ofera solutii, iar viitorul pare a fi definitiv compromis, ne ramane ca unica optiune a cauta in trecut macar un sambure de intelepciune din care sa dea rod fructul dulce-amarui al regasirii noastre de sine ca natiune.
Cum din stenogramele prezentului nu aflam altceva decat adancimea mizeriei in care suntem siliti sa traim, va propun sa lecturam cateva "stenograme" din scrierile politice ale lui Mihai Eminescu.
Mai intai, doua fragmente care ne pot ajuta sa ne orientam pe cine vom vota pentru noul Parlament al Romaniei. Spune Eminescu:
"Speram ca Providenta ne va scuti de-a revedea, in viitoarele Adunari, o seama macar din acele fizionomii a caror pecete e o nestearsa, inradacinata banalitate; speram ca alegatorii isi vor fi deschis ochii si nu vor mai trimite in Adunari naturi despre care nimeni in lume nu poate sti cu ce traiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii care pierd vremea Adunarilor cu discursuri nesarate, dezgustatoare prin lipsa lor de cel mai comun bun simt". (Ieri s-a citit..., Timpul, 24 martie 1879, in Opere, vol. X, pag. 211).
"Avem nevoie, mai intai de toate, de-a combate neadevarul, ignoranta lustruita, cupiditatea demagogilor, suficienta nulitatilor". (Romanul, dupa ce parafrazeaza..., Timpul, 28 septembrie 1880, in Opere, vol. XI, pag. 349).
De necontestat asemanarea dintre starea morala a clasei politice de la sfarsitul sec. XIX - atunci cand democratia abia se exprima, in forme semi-primitive, pe meleagurile noastre - si starea morala a politicienilor nostri de astazi. Fatala continuitate!
In agora romaneasca - numim elegant "agora" acest spectacol penibil al scandalului politic permanent - intalnim des discutat subiectul guvernarii. Ce face Guvernul, ce nu face, cum am fost noi, astia, din Opozitie, cand am guvernat, cum sunt astialalti etc. Eminescu ne spune, peste veacuri, ca:
"Nicicand, un sistem de guvernamant demagogic, bazat pe instinctele rele ale unei plebe de parveniti, de dorinta lor de castig, de alergarea lor dupa functii si onoruri, pe excluderea meritului, nu se va putea impaca cu sistemul contrariu, al unei organizari bazate pe armonia intereselor claselor pozitive ale societatii, pe inaintarea lina, dar sigura a meritului, pe dezvoltarea normala si gradata" (Ar fi bine daca in polemica..., Timpul, 16 septembrie 1880, in Opere, vol. XI, pag. 333)
Cei douazeci de ani de asa-zisa democratie confirma teza lui Eminescu, iar starea noastra vrednica de plans reprezinta aplicatiunea in spatiul romanesc actual a definitiei eminesciene despre guvernamantul demagogic al plebei de parveniti.
Care ar fi solutiile la criza morala in care ne aflam? Eminescu le descrie curat si elegant:
"Arta omului de stat consta in aptitudinea de-a alege, intr-o stare de lucruri data, sistemul cel mai suportabil din toate, care sa asigure un progres de-o jumatate de secol sau de un secol." (Cum cad ministeriile..., Timpul, 22 octombrie 1880, in Opere, vol. XI, pag. 377).
"Ideal ar fi ca guvernul din tara sa se urce si sa caza prin opinia publica din tara, fara amestecul elementului de fermentatie strain." (Nu incurajam fanteziile politice..., Timpul, 26 octombrie 1880, in Opere, vol. XI, pag. 382).
Altfel spus, in exprimare moderna, avem nevoie de o clasa politica nationala curatita de parveniti, de tradatori, de penali. Avem nevoie de o clasa politica dependenta nu de meschine interese personale sau de gasca, ci de o viziune nationala, de un plan de dezvoltare a natiunii romane gandit si asumat pentru cel putin 50 de ani.
Mai mult decat orice, avem nevoie de regasirea demnitatii noastre si de iesirea din starea de argati asezati de marile puteri europene la marginea de mahala a Uniunii Europene.
Ce ziceti, domnilor Basescu, Ponta, Antonescu, Blaga si voi, ceilalti epigoni, ce ziceti ca sunteti urmasii Romei, are sau nu are dreptate Eminescu?
Pr. Marcel Radut Seliste