Fățărnicia, lăudăroÈ™enia, imaginea, strălucirea, masca sunt mai evidente astăzi, mai mult ca oricând. Nu contează cine eÈ™ti, ce eÈ™ti, contează să apari. Dacă nu apari, nu exiÈ™ti. Pe noi, oamenii de rând, ne preocupă ce spune vecinul, ce spune veriÈ™orul meu, ce spune ruda mea despre familia mea, ce spune colegul meu de muncă de realizările mele, de haina pe care mi-am luat-o, de examenul, de maÈ™ina pe care le-am luat. Ce spune despre copilaÈ™ii mei?
Suntem cu toÈ›ii prinÈ™i în această capcană: ce spune cel de lângă mine?
Fiecare dintre noi, trebuie să recunoaștem, purtăm multe măști.
Dacă ar fi doar corecÈ›ii la masca iniÈ›ială, nu ar fi rău. Purtăm farduri peste farduri, purtăm o mască în faÈ›a lumii, când venim la biserică, smeriÈ›i, iertători, plini de dragoste, poate È™i cu o lacrimă în colÈ›ul ochiului, dar ieÈ™im din biserică cu altă mască, o mască pentru viață, întâlnim vecinii cu altă mască. Nu mai È™tim cine suntem în realitate.
Rău este că È™i în relaÈ›ia cu Hristos purtăm mască.
Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că îi este greu să îÈ™i dea jos toate măștile, dar, cel puÈ›in, în faÈ›a lui Dumnezeu, trebuie să fii sincer, autentic, cu faÈ›a ta adevărată. In faÈ›a duhovnicului, să arătăm adevărata față. Duhovnicul îi spunea mereu: Ai curaj, ai încredere! Adică să-È›i pui sufletul pe tavă. AÈ™a cum a făcut vameÈ™ul. Hristos nu i-a aprobat păcatele, dar l-a iubit pentru că înaintea lui Dumnezeu È™i-a dat toate măștile jos È™i a cerut doar atât: "Dumnezeule! Milostiv fii mie, păcătosului!"
Unde să ne aÈ™ezăm, ca să nu cădem niciodată? Orice scaun, orice treaptă din lumea aceasta poate să pice. Într-un singur loc, dacă ne aÈ™ezăm, nu putem cădea: în smerenie. În schimb este greu să faci bine È™i să nu te mândreÈ™ti.
"Dumnezeu a îmbrăcat haina smereniei.
Dumnezeu S-a deÅŸertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, ÅŸi la înfăţiÅŸare aflându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, ÅŸi încă moarte pe cruce..Pentru aceea, ÅŸi Dumnezeu L-a preaînălÅ£at ÅŸi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume." (Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, 2, 7-9).
Sunt mulÈ›i sfinÈ›i în Împărăția Cerurilor, mulÈ›i oameni drepÈ›i, sfinÈ›i plăcuÈ›i lui Dumnezeu, unii au fost apostoli, unii au fost ierarhi, alÈ›ii au fost cuvioÈ™i, alÈ›ii au fost făcători de minuni, doctori fără de arginÈ›i, alÈ›ii profeÈ›i, alÈ›ii oameni simpli, alÈ›ii au fost oameni sus-puÈ™i, ca împărății, dar toÈ›i, absolut toÈ›i au îmbrăcat haina smereniei.
AÈ™a ne învață È™i David: "Inimă curată zideÈ™te întru mine, Dumnezeule. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântă È™i smerită, Dumnezeu nu o va urgisi". AÈ™a ne învață È™i Maica Domnului care nu a înÈ›eles dintru început mesajul Arhanghelului Gavriil, dar are o ascultare desăvârÈ™ită față de Dumnezeu Tatăl, aÈ™a au fost apostolii, aÈ™a este Mântuitorul Iisus Hristos. Nu este uÈ™or.
Într-o lume în care eÈ™ti umilit, lovit, marginalizat, într-o lume în care se cere să fii demn, să răspunzi, să nu te laÈ™i batjocorit, într-o lume care iubeÈ™te sticla, imaginea, masca, într-o lume fățarnică nu ne rămâne decât să ne rugăm cu inima smerită: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÈ™te-mă pe mine, păcătosul".
Părintele Partenie Apostoaie, Despre fățărnicie
