"De câte ori mă uit la filmul "Amintiri din copilărie", de fiecare dată mai descopăr ceva", spune Ion Bocancea (67 de ani) despre singura ecranizare a capodoperei lui Ion Creangă. Au trecut 55 de ani, adică mai bine de o jumătate de secol, dar cel care a jucat rolul principal în arhicunoscuta producţie cinematografică nu pierde ocazia de a revedea filmul ori de câte ori este redifuzat la televiziune.
"Numai ultima oară nu am reuşit, am aflat abia la o zi după aceea că s-a dat la TVR în preajma Crăciunului. Chiar mă sunase cineva să mă întrebe dacă am văzut "Amintirile", şi i-am spus că nu am reuşit pentru că au fost mari probleme cu reţelele din cauza furtunii de zăpadă", povesteşte Ion Bocancea. Vremea cu năbădăi l-a prins acasă, la Bozovici, o localitate situată la 30 de km de oraşul Anina şi 70 de Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin.
Vremurile l-au transformat într-un bănăţean get-beget după căsătorie, însă copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Bicaz. Acolo, la începutul anilor ’60, regizoarea Elisabeta Bostan l-a remarcat pe Ionică Bocancea în timp ce cutreiera şcolile din judeţele Moldovei pentru a-l găsi pe cel mai potrivit copil care să joace rolul lui Nică a lui Ştefan a Petrei. Tot acolo, revine aproape an de an, la sfârşitul lunii august şi începutul lui septembrie pentru a se revedea cu cei doi fraţi rămaşi în Neamţ, şi pentru revederea cu foştii colegi de liceu.
"M-au pus să mă strâmb şi am făcut ca toţi dracii"
Deşi au trecut atâţia ani, Ion Bocancea îşi aminteşte în detaliu cum a ajuns să fie selectat pentru rolul vieţii lui. Avea 13 ani şi era în clasa a VI-a la şcoala din Bicaz, iar regizoarea Elisabeta Bostan şi Doru Năstase, care o seconda, mergeau prin Moldova pentru a găsi copiii care să joace în film.
"Atunci când au intrat în clasă, eram la o oră de desen şi eram preocupat să desenez ceva… lupul din "Capra cu trei iezi", parcă. În timpul ăsta eu fluieram şi mâzgăleam acolo… Toată lumea s-a ridicat în picioare când au intrat regizorii în clasă. Colegii au dat "Bună ziua!", dar eu, nimic, îmi vedeam de treabă. Ţin minte că îmi făcusem părul din cap «arici», îl dădusem cu săpun, să stea în sus, iar doamna regizoare m-a întrebat: "Tu de ce nu te ridici în picioare?". Mi-am cerut scuze atunci, am crezut că am făcut o prostie. Mi-a spus atunci doamna regizoare: "Ia să te duci la cancelarie şi să mă aştepţi la uşă!", povesteşte Bocancea amuzat, deoarece atunci credea că boacăna pe care a făcut-o va avea consecinţe grave.
„Erau mai mulţi copii chemaţi la cancelarie şi ne-au pus tot felul de întrebări despre Creangă, să povestim ceva, şi la urmă să ne strâmbăm. Câte unul, câte unul, au tot fost scoşi afară şi am rămas doar eu şi ei în cancelarie. Când am văzut că nu m-au chemat să mă sancţioneze, ba, mai mult, mă puneau să mă strâmb, am făcut ca toţi dracii“, îşi mai aminteşte Ion Bocancea. Însă drumul până la a obţine rolul din film era abia la început, un drum care a cernut dintr-un număr impresionant de concurenţi.
„În total, au fost 12.000 de copii la preselecţie şi în finală am rămas 10, din care cinci erau din Iaşi, iar din Neamţ am fost doi. Din 10 am rămas doi, iar după vizita medicală m-au ales pe mine pentru rolul lui Nică. Colegul meu, care era de la Iaşi, a jucat personajul «vărul Dumitru». De fapt, toţi cei 10 care au rămăs în finală au primit roluri în film“, rememorează Ion Bocancea.
Selecţia finală a celor 10 copii pentru rolurile din filmul „Amintiri din copilărie“ s-a făcut la Bucureşti, unde s-au susţinut mai multe serii de probe.
„Au fost tot felul de probe: foto, probe de filmare, dar cea mai grea a fost cea în care trebuia să ne dezbrăcăm pentru scena din "La scăldat". Proba asta s-a ţinut la Muzeul Satului şi era plin de lume acolo, oamenii se uitau ca la circ la noi. Trebuia să ne dezbrăcăm în pielea goală şi să facem un traseu cu spini, cu garduri, cu obstacole. Ni s-a spus că după ce ne dezbrăcăm, hainele le vom găsi la capătul traseului. Nu voia nimeni să se dezbrace, dar eu mi-am zis că şi aşa nu mă cunoaşte nimeni. Am ieşit primul, dar au fost şi alte probe la care am fost primul. Am avut probe şi de călărie, şi de înot, tot felul de teste sportive“, mai spune cel care avea să fie învestit cu cel mai important rol din film: Nică a lui Ştefan a Petrei. În total, probele au durat circa două luni, dar filmările s-au făcut pe parcursul unui an, deoarece trebuiau trase cadre în fiecare anotimp.
Filmările exterioare s-au făcut în zona judeţului Neamţ (Humuleşti, Oglinzi, Văratec, Târgu Neamţ, Cetatea Neamţ, Agapia), şi Suceava (Broşteni). S-a filmat în vara şi toamna anului 1964, precum şi din decembrie 1964 şi până în februarie 1965. Pentru cadrele interioare s-a filmat la Centrul Naţional al Cinematografiei de la Buftea.
"De exemplu, pentru exterior, nu s-a filmat la casa originală a lui Creangă, de la Humuleşti, ci s-a făcut o altă casă, în cartierul Blebea, din Târgu Neamţ. La casa de la Humuleşti, care acum e muzeu memorial, nu se putea filma, deoarece se vedeau firele electrice şi circulau maşini prin zonă. S-a făcut însă o casă care copia modelul original, dar acolo s-a filmat doar pentru scenele exterioare, interioarele s-au turnat la Buftea. Pentru scenele cu scăldatul în Ozana s-a folosit o zonă mai rustică, mai jos de Humuleşti, pe cursul apei“, dezvăluie Ion Bocancea.
Conform datelor de oficiale, cheltuielile de producţie ale filmului au fost de 3.700.000 lei. „Au fost multe scene tăiate din film, de cenzura din acele vremuri ‒ cum să se dea imagini cu tunsul şi cu râia, cu ţiganii lingurari? S-a tăiat cam o jumătate de oră din filmări, altfel filmul era mai lung“, mai spune Bocancea.