În noua apariÅ£ie editorială, intitulată "Amantul interzis", doamna Maria Panciuc-Bucătaru aduce în faÅ£a cititorilor săi periplul unei legături sufleteÅŸti, oferind imaginea unui labirint, pe aleile căruia personajele sale trăiesc intens, unele dispar, rămânând în memoria locurilor ÅŸi a timpului, iar cei biruitori sunt aureolaÅ£i de strălucirea victoriei ce se poate numi viaţă.
De la început, autocintându-se, autoarea ne avertizează că „Dragostea nu e un joc al plăcerilor...”, moto-ul textului la primul capitol de roman are în vedere relaÅ£iile dintre eroii acÈ›iunii desfășurate, evident, în judeÅ£ul nostru.
Pe canavaua epică a cărţii, evoluează oameni din imediata apropiere a cotidianului: un preot, un profesor, preoteasa şi jurnalista care devine axul principal al acțiunii.
Părintele Teofil Zamfirescu (Theo), un bărbat monumental, provine din spaÅ£iul transilvan, are o familie fericită: fiică ÅŸi soÅ£ie, pe care le iubeÅŸte, aÅŸa cum îÅŸi iubeÅŸte ÅŸi slujba căreia îi este devotat, în biserică ÅŸi în faÅ£a obÅŸtii ţăranilor, faţă de aceÅŸtia nutrind un respect deosebit.
Iulia, Lia, soÅ£ia profesorului Dan Năstase, este jurnalistă, la ziarul local. Printr-o împrejurare în care tânărul preot a salvat-o de la un accident, în zona Zugreni - Vatra Dornei, ziarista ÅŸi slujitorul Domnului nu numai că au rămas bune cunoÈ™tinÈ›e, ci au devenit buni prieteni, după transferul lui Theo la o parohie din judeÅ£ul BotoÅŸani.
Prieten ÅŸi al profesorului, preotul, È™i soÅ£ia sa erau componenÅ£i ai unui nucleu ce-ÅŸi dezvolta puterea în timp, relaÅ£iile relevând o prietenie matură, privită cu multă seriozitate ÅŸi ataÅŸament sincer.
Timpul însă avea să inducă unele tulburări în comunitatea celor patru. Moartea fetiÅ£ei preotului, în urma unei intervenÅ£ii chirurgicale ce se desfăşurase cu succes, mai apoi stingerea din viaţă a soÅ£iei preotului, ca urmare a unei boli de rinichi, au marcat puternic compotarea lui Theo. Pe de altă parte, moartea nou-născutului fiu din familia Năstase deteriorează relaÅ£iile familiale încât, ziarista este mereu acuzată de soÅ£ul său, care-i imputa soÅ£iei lipsa de grijă pe timpul sarcinii - accidentul pe gheaţă care a provocat naÅŸerea prematură.
În scurt timp, ca urmare a unei boli de neînvins, se stinge din viaţă ÅŸi profesorul Dan Năstase, încât, rămaÅŸi, fiecare în parte, singuri, preotul Theo ÅŸi jurnalista Lia ar părea că se vor consola reciproc, dezvoltând relaÅ£iile apărute ÅŸi apoi dezvoltate de-a lungul anilor.
Om cu multe cunoÈ™tinÈ›e în rândul oamenilor de cultură de la nivel judeÅ£ean, cu o biserică în cadrul parohiei recent refăcută, părintele Theo hotărăște să-ÅŸi continue viaÅ£a la o mănăstire, dar nu pe aproape, ci undeva unde să aibă liniÅŸte ÅŸi să nu poată fi abordat de cunoÅŸtinÅ£ele sale.
Lovită în sentimentele pe care le nutrea pentru preot, Lia manifestă nu rezervă, ci împotrivire faţă de planurile lui Theo, eforturi infructuoase, deoarece dispariÅ£ia preotului certifica punerea în aplicarea planurilor sale.
Ajunsă în acest stadiu, acÅ£iunea romanului „Amantul interzis” se desfăşoară sub semnul voinÅ£ei jurnalistei de a da de urmele „fugarului”, readucerea sa la parohia pe care o părăsise, insuflându-i puterea de a acÅ£iona, astfel Å£inta dragostei sale fiind „răpirea” preotului din arealul călugăresc, guvernat de practici ce nu s-ar fi potrivit cu firea, pregătirea ÅŸi personalitatea preotului Zamfirescu.
Iubirea pentru Theo o determină pe Lia să facă adevărate „scotociri” pentru a da de urma celui pe care îl credita cu puterea prezenÅ£ei sale pentru a-i împlini pe multiple planuri viaÅ£a. Face apel la prieteni, cercetează personal aÅŸezări monahale, se interesează despre locurile unde iubitul său ar putea să se adăpostească, în dorinÅ£a sa de izolare, părăsind locurile de care era legat cu multe amintiri. Preocupată de existenÅ£a lui Theo, acordând atenÅ£ie oricărei informaÅ£ii despre posibila apariÅ£ie prin oraÅŸul reÅŸedinţă de judeÅ£, Lia este hotărâtă să-ÅŸi readucă iubitul în preajmă, iubirea ei pentru cel hotărât să-ÅŸi schimbe modul de viaţă necunoscând margini, orice stavilă putând fi învinsă de perseverenÈ›a sa. Pur ÅŸi simplu, era un vulcan activ: îÅŸi îndeplinea ireproÈ™abil sarcinile redacÈ›ionale, era prezentă în viaÅ£a publică, îÅŸi mobiliza prietenii în căutarea lui Theo, ba, găsise suficiente potenÅ£e È™i pentru scrierea unor cărÅ£i, bine primite în mediile culturale ale judeÅ£ului.
Rămasă singură în câmpul vizual al acÅ£iunii, Lia face ca toate evenimentele romanului să graviteze în jurul său, forÅ£a centripetă a spiritului său atrăgând informaÅ£iile legate de existenÅ£a lui Theo, descoperirea lui fiind obiectivul principal al eroinei, victoria dorind să ÅŸi-o adjudece în folosul refacerii vieÅ£ii amâdurora.
După un bun interval de timp, marcat de multe frământări, momentul întâlnirii cu Theo, dezvăluirea parÅ£ială a locului în care acesta este util în noua sa calitate ÅŸterg umbrele presupunerilor făcute anterior, cele câteva zile petrecute într-un cadru de basm, modern, lipsite de griji ÅŸi dăruite integral dragostei, fac din cei doi un cuplu pentru care fericirea este aproape, se poate vedea, poate fi admirată, dulceaÅ£a roadelor ei poate fi savurată în Å£inutul stăpânit de liniÅŸte.
DuÅŸul rece din finalul acestor zile de vis îi aduce pe ambii parteneri la realitate: conform unui anume program, Theo se află în perioada de pregătire ce precede intrarea sa în lumea monahică, el fiind hotărât să-ÅŸi continue drumul, în timp ce Iuliana va trebui să revină în Moldova, la BotoÅŸani, reluându-ÅŸi activitatea în redacÅ£ie.
Definitiv, sentimentele eroinei romanului, dominate de fierbintea dragoste, activate de întâlnirea celor doi, rămân ca o dovadă a ataÅŸamentului ce-l avea faţă de Theo. În această atmosferă în care plutea Lia, promisiunea naturii, confirmată de medici avea să devină o nouă lume care se pregătea să primească fructul iubirii dintre cei doi ̶ copilul căruia i se dedică toate eforturile de a se întâlni cu viaÅ£a în cele mai bune condiÅ£ii.
Copie fidelă a celui pe care Iulia l-ar fi vrut aproape, dezvoltat armonios sub supravegherea mamei, el îÅŸi va cunoaÅŸte, abia în adolescenţă, ÅŸi tatăl, dar enigma rezolvată nu-i va aduce fericirea deplină, deoarece preotul Theo Zamfirescu este victima unei boli neiertătoare, silit să părăsească lumea pământeană. Mesajul dragostei sale rămâne întruchipat în urmaÅŸul hărăzit să devină statornic sprijin al mamei ÅŸi o emblemă a unei fierbinÅ£i iubiri rătăcită în meandrele complexe ale vieÅ£ii...
Ajunsă la acest final al romanului, autoarea îÅŸi aÅŸază eroina în galeria personajelor sale izvodite din realitatea imediată, aÅŸa cum ar fi, de exemplu, profilele tinerilor din Păgânul, animaÅ£i de ideile nobile ale unor timpuri noi, deciÅŸi să-ÅŸi păstreze neîntinate năzuinÅ£ele, onoarea ÅŸi demnitatea. Din acest „punct de staÅ£ie”, privirea poate scruta ÅŸi alte orizonturi către care eroii acÅ£iunii pot urma vectorii ascendenÅ£i ai devenirii lor.
Prof. Dumitru Ivan,
directorul Editurii Quadrat Botoșani
