Obiceiul colindatului a fost consemnat în Moldova încă din secolul al XVII-lea, în scrierile de călătorie ale clericului sirian Paul de Alep. Păstrată cu rigoare în satul tradițional, datina a intrat în declin după instalarea regimului comunist. Astăzi se mai intonează colinde în formele arhaice, nealterate, în partea de sud a județului Vaslui și în zona de munte a Sucevei.

Etnografii fac o distin­c­­ție în ceea ce privește zonele de colindat. În partea de nord a Moldovei, denumirea folosită este „colinda”, pe când în sud este uzitat termenul de „colind”. De asemenea, în jumătatea nordică a regiunii, flăcăii obișnuiau să colinde numai la casele de fete mari, pe când în sud se colinda la fiecare casă.

Colindele cu tematică religioasă, creștină, sunt mai des întâlnite în Moldova de Nord și în mod cu totul particular în zona de munte (Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea), pe când cele alegorice, extrem de expresive din punct de vedere literar și artistic, sunt specifice Moldovei de Sud.

Merită amintite, spre exemplu, zonele Berezeni și Pogonești, din sudul județului Vaslui, acolo unde este încă prezent colindul de ceată bărbătească, dar și cele din jude­țele Vrancea și Galați. „La noi încă se păstrează câteva colinde arhaice, pe care, cu cei din grupul Răzeșii din Pogonești, încă le cântăm în ajunul Crăciunului: «Leroilea», «Ieșit-am joia la vânat» și «Strânsu-ne-am ceată de voinici». Toate au ca tematică sărbătorile de iarnă”, a apreciat învățătorul Dumitru Andrei, coordonatorul Ansamblului Răzeșii din Pogo­nești-Vaslui, un pasionat culegător de colinde și cântece vechi din zona sa de baștină.

CITEȘTE ȘI: "Probleme penale pentru o tânără șoferiță din Suceava după ce a achiziționat m..."

Colinde arhaice

Dintotdeauna, obiceiul colindatului a fost nelipsit din noianul de datini legate de sărbătorile sfârșitului de an vechi și începutului de an nou. Tocmai de aceea „umblatul cu colinda” nu este specific numai Crăciunului, ci și Anului Nou, dar și Bobotezei și sărbătorii Sfântului Ioan.

Cel mai frecvent însă se întâlnește și astăzi, ca și odinioară, colindatul în ajunul Crăciunului. Se colindă apoi în primele două zile de Crăciun, ca o extindere a obiceiului din ajun, și tot în zilele de Crăciun există și obiceiul mersului „cu Steaua”. Colindatul în zilele de Crăciun se practica, în vechime, mai ales în zona județului Botoșani, dar și în cea a județului Suceava. Astăzi, în Moldova de Sus, obiceiul colindatului aproape că a dispărut. Însă după 1990 a fost reluat îmersul cu Steaua”, obicei practicat în perioada interbelică. Citeste integral un material de Otilia Bălinișteanu...

CITEȘTE ȘI: "Colindele au adus bucuria în bisericuța satului Agafton: Dialogul dintre generații..."