MARIETA BACIU
Cu glas stins, cunostinta mea a incercat sa ma convinga ca noi toti, cei ce l-am cunoscut pe deosebitul intelectual, iubitor de arta si frumos ar trebui sa fim tari si sa ne exprimam si in acest moment atat de greu ganduri despre personalitatea complexa a distinsului profesor.
As fi dorit sa scriu imediat, insa mi-a fost imposibil, mintea refuza sa accepte disparitia, iar sufletul meu ravasit s-a linistit putin in noapte, ajutat de amintirile deosebite.
M-am intalnit pentru prima data cu domnul profesor pe una dintre aleile parcului, in toamna anului 1978, cand indreptandu-ma spre casa m-a salutat respectuos, scotandu-si palaria. Am fost foarte mirata nu numai pentru ca nu stiam cine este, dar ca tanara abia iesita de pe bancile facultatii manifestarea excesiv de politicoasa m-a derutat.
Foarte curand aveam sa inteleg, facand asocierea cu atitudinea oamenilor din strainatate atunci cand intalnesc un artist instrumentist. Intr-un mod natural acesta este salutat cu o reverenta in semn de pretuire pentru talentul pe care si-l ofera fara rezerve semenilor.
Asa l-am cunoscut pe domnul profesor Dorcu, care in cei 30 de ani ce s-au scurs l-am avut alaturi la fiecare concert al filarmonicii.
Am fost apropiati colaboratori, m-a onorat cu prezenta la fiecare manifestare artistica personala si eu la randul meu i-am apreciat initiativele.
Chiar daca nu direct, ultima mea intalnire cu domnul profesor Aurel Dorcu a fost mijlocita de articolul sau scris despre Edward Grieg.
Pentru a intelege personalitatea complexa a domnului profesor, propun celor doritori de a-l cunoaste mai bine cartea sa aparuta la editura AXA in anul 2005, cu titlul: Institutii si personalitati de prestigiu pe care le iubesc.
In aceste zile traversam un moment greu, cu inima stransa, dar mereu ne vom aduce aminte de profesorul de rara cultura, de glasul sau linistit si caldura privirii sale.
Marieta Baciu,
Violonist
Filarmonica de Stat Botosani