VICTOR FOCA
Foto: Facebook Victor Foca
Născut pt 25 ianuarie 1944, la Bucureşti, Victor Foca aniversează 73 de ani de viaţă. A fost elev al Liceului "Octav Băncilă" din Iaşi, parcursul artistic purtându-l, în acelaşi Iaşi al culturii româneşti, prin atelierele Facultăţii de Arte Plastice (promoţia 1966), la clasa ilustrului pictor şi profesor Dan Hatmanu. Se stabileşte la Botoşani, unde activează ca profesor de desen, la Şcoala 8.
Victor Foca este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania si al International Association of Art. Organizeaza zeci de ediţii expoziţionale şcolare "Cu ochii copilăriei", având lucrări abstracte, la Botoşani, Zürich, Budapesta, precum şi Expozitia itinerantă "Porni Luceafarul", pe 10 ianuarie 1999, la Botosani, respectiv 5 martie 1999, la Bucuresti.
Materialul de lucru al lui Victor Foca, "lutul" din care îşi modelează conceptul artistic, nu este culoarea în sine, ci capacitatea ei, a culorii, de a se descompune geometric, dar nu în formele clasice ale rigorii, ci ca percepţie raţională asupra unei idei, a unei semnificaţii profunde.
Există la Victor Foca o forţă a interiorizării poetice, o abia simţită dorinţă de a crea o stare transcendentală care, oricât ai încerca să o transpui în cuvinte, se abstractizează şi se (re)compune cu fiecare clipă ce trece, timpul conferind privirii acel răgaz necesar trăirii artistice, devenind el însuşi complice actului privirii.
Nimic în arta lui Victor Foca nu este întâmplător. Geometria culorilor, combinaţiile pigmentare pe care le-a studiat şi experimentat ani la rând, devin instrumente ale înţelegerii diversităţii culorilor, prilej de organizare cromatică a orizontului vizual. Totul rămâne în linia subtilă a comunicării imagine-cuvânt, a stării compoziţionale abstracte, fără a ieşi din hotarele adevărului absolut.
Prin culoare şi abstractizarea ei, artistul creează o formă ce îşi aparţine sieşi, intră într-o ordine menită să (supra)pună haosul în rigori convenţionale, chiar dacă atipice.
Victor Foca rămâne fidel propriei firi artistice, ideii care l-a consacrat, el dezvoltând un discurs cromatic extrem de abstract, căruia îi împrumută nota personală, amprenta coloristică inepuizabilă şi remarcabilă. (material complet)