Întâlnirea cu arta lui Horea Paștina presupune mai întâi ieșirea din confortul vizual de care orice privitor are nevoie pentru a înțelege conceptul pictural al celui care ne spune: ”să nu faci din materia pe care o ai mai mult decât ea, materia, poate face”. Fost student al lui Alexandru Ciucurencu, membru al Grupului ”Prolog” alături de Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv, Mihai Sârbulescu sau Ion Grigorescu, artistul născut în Alba Iulia pe 13 septembrie 1946 ne dezvăluie pe simeze un alt fel de limbaj plastic. La Horea Paștina, arta se naște ca formă de cunoaștere, ca rugăciune, și dăinuie prin dimensiunea spirituală a operei sale.

CITEȘTE ȘI: "Doi fotbaliști de la FC Botoșani, convocați! Au primit 'telegramele' și..."

 

Pentru privitorul care caută virtuozitatea desenului, culoarea, spectaculosul și originalitatea, uneori îngropate într-un carnal iluzoriu, arta lui Horea Paștina poate avea darul de a-i recalibra simțurile, pornind nu de la nevoia de perspectivă, cât de la o obligatorie (și necesară) interiorizare. Pentru că, poate mai mult decât mulți alții, Horea Paștina ne învață că profunzimea nu presupune neapărat o complexitate vizuală, ci că uneori un punct poate spune mai mult decât o multitudine de detalii. Un parcurs de aproape 60 de ani de exercițiu, de observație, de căutări, interiorizări, reveniri. Horea Paștina a început pictura construind geografii de forme și a ajuns să construiască geometrii de lumină, adevărate poeme vizuale. De la desenul ”îmbrăcat” în culoare, la asceza prin spiritiualizare.

Punctul, linia, cercul, pătratul, triunghiul se împlinesc prin Cruce. Toate sunt repere prin care artistul își organizează propriul spațiu, descoperind astfel o ordine absolută. ”Punctul nu e punct, e Punctul…”, ne spune Horea Paștina, tocmai pentru că el, Punctul, este începutul unei lumi în continuă mișcare. Punctul creează legături. Din el se naște Linia, iar din întâlnirea liniilor apare Crucea. Artistul nu înșiră pe pânză simple exerciții de geometrie, ci deschide noi orizonturi, creează compoziții care ne trimit dincolo de cotidianul încărcat, haotic, deseori anost. Tocmai de aceea, în arta lui Horea Paștina, Punctul unește, reface legătura dintre om și Dumnezeu.

Întreaga operă de pe simezele Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani ni se prezintă ca un tratat de viețuire. Horea Paștina ne arată cum, prin răbdare, o riguroasă disciplină a privirii și o îndelungată experiență interioară, artistul descoperă ceea ce se află dincolo de aparență. Lucrarea nu este scopul, ne spune Horea Paștina, ci Calea. O filosofie care îl duce pe drumul unei teologii artistice, o provocare ce presupune nu doar esențializarea desenului – deși vedem și asta!, ci mai ales spiritualizarea lui.

În fapt, Horea Paștina recunoaște că, în arta sa, a renunțat la a mai umple de culoare geometria viului, tocmai pentru a descoperii vederii infinitele posibilități ale luminii.

Paleta restrânsă, geometria discretă, formele simplificate și spațiile luminoase nu reprezintă o sărăcire a expresiei, ci o concentrare a ei. O dominație a albului, o revanșă a albului pe pânză. Or, spun criticii, este nevoie de multă stăpânire a mijloacelor plastice pentru a obține expresivitate fără abundență de forme și culori.         

”Această expoziție vine din inima unui om mare și ne aduce în fața ochilor inimii noastre Lumina!”

O surpriză, la vernisajul de la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian”, a fost prezența preotului Partenie Apostoaie, Protopop de Botoșani, părintele accentuând, în aceeași notă a deslușirii geometriei spiritualizate, asupra rolului Crucii și a Sfintei Treimi în viața omului, dar și a artiștilor purtători de Lumină.

”Această expoziție, în primul rând, vorbește despre Sfânta Treime sub o altă formă. Punctul, unitatea Treimii și Crucea, care este temelia iubirii lui Dumnezeu și semnul iubirii veșnice a Sfintei Treimi pentru noi, oamenii. Ne-am fi așteptat să avem, la un vernisaj atât de impresionant, să avem foarte multă culoare. Ei bine, avem foarte multă lumină! Pentru că această expoziție aniversară vine din inima unui om mare, născut în orașul Marii Uniri, Alba Iulia, acum 80 de ani, și ne aduce în fața ochilor inimii noastre Lumina! Dumnezeu este Lumină! Dumnezeul vrea și pe noi să ne facă Lumină! Și chiar ne amintește în dese rânduri în Sfânta Evanghelie: Voi trebuie să fiți Lumina Lumii! Dar această Lumină nu izvorăște decât din iubire, din Cruce! Pentru că, prin iubire, omul își arată adevărata identitate, adevărata lumină. (…)

Aceste lucrări vorbesc, pe de o parte, despre menirea omului de a fi Lumină, iar pe de altă parte despre Dumnezeul Cel în Treime, care este Lumină, Iisus Hristos spunând: Eu sunt Lumina Lumii. În acest moment aduc gândul de  prețuire, de apreciere, din partea Părintelui Mitropolit Teofan pentru toată activitatea dvs. pe care ați desfășurat-o în slujba luminii, în slujba binelui, în slujba oamenilor, a vieții noastre duhovnicești. Pentru că fără Lumină nu există nici viață, fără Lumină nu există nici căldură, făru Lumină nu este nici cunoaștere, fără Lumină nu este până la urma urmei posibilă existența noastră, nici pe Pământ, nici dincolo. De aceea primiți cu toată dragostea gândurile de apreciere, de felicitare din partea Părintelui Mitropolit Teofan, să vă dăruiască Dumnezeu sănătate, puterea de a fi izvor de Lumină, ca o fântână arteziană pentru mulți ani, pentru tot cei ce îi veți împlini și de acum înainte. Iar noi toți cei care ne bucurăm de aceste realizări din creația dumneavoastră, nu doar aici, în țară și în străinătate, să ne gândim că suntem fii ai Luminii și suntem chemați, prin purtarea Crucii, să ajungem cu adevărat la temelia lucrurilor, care este Treimea”, a rostit Părintele Protopop Partenie Apostoaie.

”Crucea este modul în care pictorul Horea Paștina alege să rânduiască lumea!”

Laura Tocariu, curatoarea expoziției ”Punctul. Linia. Crucea”, a artistului Horea Paștina, a readus în prim-plan crezul artistic al Grupului ”Prolog”, crez ce a constat întotdeauna în ”coexistența smerită cu natura, în refuzul stridențelor ca modalitate de exprimare artistică și în căutarea sfințeniei în locurile unde poate în ultimul moment a bănuit că ea se află”.

Nu mai puțin important este faptul că, fiind o vreme îndelungată și profesor universitar la Universitatea Națională de Arte din București, Horea Paștina a modelat generații întregi de artiști, predând nu doar tehnicile de pictură, ci mai ales atitudinea morală în fața pânzei. ”O atitudine în care artistul nu se crede vreun demiurg, ci un martor pios care primește Lumina și o dă mai departe”, spune Laura Tocariu.

”Punctul. Linia. Crucea” prezintă pe simeze elemente primordiale ale geometriei, ”dar care, în viziunea maestrului, devin limbaj al unei teologii vizuale. Știm cu toții, Punctul este începutul tuturor lucrurilor. Este originea, este sămânța din care apare întreaga compoziție. Pe plan spiritual, punctul este momentul de față”.

În discursul său, Laura Tocariu a ”extras” din lucrările artistului Crucea, care apare și ca element propriu-zis iconografic, dar și ca ”un moderator al structurii interne a lucrării”.

”Crucea este modul în care pictorul Horea Paștina alege să rânduiască lumea. Crucea devine o axă a lumii, o geometrie sacră, care pacifică pânza și pe privitor totodată. Vom privi spre aceste lucrări, important este să o facem în tihnă. Să ne impregnăm de minunatele tonuri de alb, de griurile calde, de nuanțele distinse de ocru, de puțin verde și poate de puțin albastru, și să înțelegem că această cromatică susținută de prezența și de redarea luminii ce parcă se ivește din străfundurile pânzei, parcă acolo s-a născut, creează o hermeneutică a proximității. Obiectele pe care le putem percepe ca fiind ale unui banal cotidian, o ușă, o masă, un scaun, o grădină sau o floare, devin centre de atenție și de interes și devin forme de manifestare ale divinității. E modul în care pictorul Horea Paștina pune în practică învățămintele părintelui Dumitru Stăniloae, care ne spunea că lumea este un dar de la Dumnezeu pentru oameni. Iar artistul, în ceea ce creează, arată că orice lucru mărunt poartă în el o amprentă a acestui dar al lui Dumnezeu”.

Horea Paștina: ”Atâta frumusețe, folos și rost se află în jurul nostru!”

Prezența artistului în Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani este prin ea însăși o formă de mărturisire. Este smerenia omului care știe că, prin ceilalți, se îmbogățește pe sine. Horea Paștina este artistul care a studiat, a experimentat, a căutat sensuri și simboluri. Iar astăzi, într-o esențializare a artei prin care albul pare că recuperează întreaga Lumină a lumii, artistul ne aduce înainte cele mai importante repere ale experienței sale: prietenia, dialogul, căutarea, ascultarea.   

”Vreau să mulțumesc celor pe care i-am întâlnit în viața mea și care mi-au fost de mare ajutor. Nu aș fi putut să fac de la mine lucrurile acestea, dacă nu aș fi întâlnit acești oameni și dacă nu aș fi avut răbdarea să ascult și să învăț. Am avut tot timpul de învățat. Această apropiere între noi nu face decât să ne ajute și să aflăm în fiecare om darul pe care îl primim de la Dumnezeu; fiecare dar este unul unic la fiecare persoană, la fiecare dintre noi. Și atunci nu ar avea loc între noi aceste momente de invidie, de alte lucruri nefericite. Trebuie să avem această curiozitate: ce anume celălalt a primit de la Dumnezeu și care să mă îmbogățească pe mine? Eu, dacă rămân de unul singur, rămân un om sărac. Mă îmbogățesc împreună cu ceilalți și am nevoie de ceilalți întotdeauna. Așa că este o mare nevoie de a fi împreună”, spune Horea Paștina.

Punctul. Linia. Crucea

Horea Paștina a înțeles, în aproape 60 de ani de experiență picturală, că profunzimea nu presupune neapărat complexitate vizuală. A descoperit că frumusețea nu are nevoie de spectaculos și că, uneori, un punct poate spune mai mult decât o întreagă paletă de culori.

Iar drumul până la această esențializare nu presupune nicio rețetă. A fost nevoie de exercițiu, observație, căutare și revenire asupra acelorași teme. A învățat să renunțe la culoare, fără să elimine misterul.

”Punctul este cel care ne unește. Pentru că punctul, în același timp, este Sfânta Treime, și unde este punctul este si Crucea și nu se poate fără aceste lucruri în viața noastră. Am pornit de la o serie de lucrări pe care le-am repetat în timp”, mărturisește Horea Paștina.

Performanța artistică a lui Horea Paștina? Să picteze puțin, dar să lase privitorului atât de mult de descoperit.

”La fiecare pânză pe care am lucrat-o, am însemnat pânza pe laturile șasiului, am însemnat lucrarea cu mijlocul latului și unind aceste puncte între ele, realizam Crucea pe suprafață. Foloseam acest prim desen care m-a ajutat să-mi organizez suprafața. Văzând suprafața singură albă sau chiar o coală singură albă, ai nevoie de un punct de sprijin pe care să lucrezi. Desenând Crucea pe suprafață, ea a fost cea care m-a susținut în lucrul meu, m-a ajutat să lucrez. La noi acasă, tata de câte ori începea pâinea făcea Cruce pe pâine. Făceam Crucea pe această pânză și m-a ajutat să continui lucrul meu în timp, până în ziua de astăzi”.

Horea Paștina a explicat, argumentând în fața lucrărilor de pe simeze, cum a învățat din natură că echilibrul perfect vine din geometria sacră a vieții. O geometrie care nu elimină viața, de vreme ce lucrările lui Horea Paștina prezintă construcții recognoscibile în natură. Artistul recunoaște că a început de la linia orizontului și a continuat folosind ”cercul, pătratul și triunghiul”.

”Mutând linia de orizont la mijlocul suprafeței, am descoperit triunghiul de sus și triunghiul de jos. Și de aici m-a venit gândul să spun ”piatra din capul unghiului”. Piatra din capul unghiului este Iisus Hristos”. 

O asceză a picturii, o semerenie a formei, o bună cuviință a harului artistic și, nu în ultimul rând, o revanșă a albului, care disciplinează și ordonează spațiul, fără să spargă suprafețele, ci mai degrabă păstrând și conservând lumina.

”Albul îl folosesc, este cel mai aproape, mă aduce spre lumină”, spune Horea Paștina, oferind apoi cea mai frumoasă lecție pe care o pot primi oamenii: ”Atâta frumusețe, folos și rost se află în jurul nostru, iar punctul este cel care ne unește pe noi și ne dă toate aceste frumuseți. M-am gândit că este păcat să trec pe lângă ele, să nu mă bucur de ele și să plec cu ceva din această viață”.   

Album dedicat creației lui Horea Paștina

Prezent la vernisajul de la Botoșani a fost și Ioan Lungu, de la Editura Addendum, cel care  a îngrijit albumul dedicat artistului Horea Paștina.  

”Până acum, la 80 de ani, el încă învață. Dacă mergi acasă, în atelierul lui, vezi pânzele care pentru o privire superficială seamănă între ele, iar el spune: ”Le repet cum se repetă la biserică Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, cu nuanțe”. Acum este agitație la vernisaj, dar vă propun să mai reveniți și să zăboviți asupra lucrărilor, să vedeți că ele vă spun ceva. Ele emit un duh anume, duhul pe care îl pune domnul Horea Paștina în pânză. A spus foarte frumos Părintele Protopop, că lucrările emit un duh de Lumină.

La lansarea volumului în București a fost nepotul Părintelui Stăniloae, față de care domnul Horea Paștina este recunoscător, pentru că în ultimii ani de viață a fost o prezență constantă în casa lui. Mergea seară de seară cu doamna Emilia și nu spuneau nimic, ascultau ce le spunea Părinte Stăniloae. Nepotul lui a îndrăznit să spună că domnul Horea Paștina poate fi considerat un continuator filocalic în domeniul meșteșugului lui, în domeniu picturii. Și cred că exprimă un duh de rugăciune pânzele lui.

Mergând spre lansarea acestui album la Alba Iulia, trecând prin păduri și pajişi, domnul Horea Paștina spunea: ”uite ce frumusețe în lumea asta! Dar acum n-aș mai putea picta lucrurile astea. Când am terminat facultatea, ieșeam și eu să fac peisaj. Acum văd altfel lucrurile”. I-am spus că trebuie să vorbească, că nu toți ajungem la vederea atât de ascuțită a lui, și că ar trebui să ne folosim de acest prilej să ne înfruptăm din tipul acesta de vedere, că el este dintr-o altă lume. Dacă veți avea răbdare, poate vi se va deschide ceva, să vedeți și altceva de ce vă propun alte tipuri de artă”, a fost îndemnul lui Ioan Lungu.

Evenimentul a fost completat de un moment artistic deosebit, susţinut de Corul „Filotheos” al Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, coordonat de prof. Gheorghe Bulboacă, care a susținut un scurt recital de muzică liturgică, în rezonanţă cu atmosfera de introspecție și tăcere sacră pe care lucrările expuse o propun.

Expoziția poate fi vizitată până pe 2 decembrie, la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani.

Citește și

”Însemnări pentru o nostalgie”, spovedania artistică a lui Constantin Flondor la Botoșani

Istoria în Galerii - 40 de ani de Prolog și Arta la prezent: Ion Grigorescu