În 21 iunie1924, de ziua orașului, la Darabani se inaugura filiala locală a Ateneului Român. La ceremonie a fost prezent și Constantin I. Angelescu, Ministrul de atunci al Instrucțiunii Publice. De altfel, Angelescu a fost numit Președinte de Onoare al Ateneului, într-un comitet onorific din care făceau parte, printre alții, poetul Ion Pillat, generalul Ludovic Mircescu și prefectul Ștefan Lascăr, cel care avea să devină primul cetățean de onoare al orașului. 

Pe atunci Ateneul Dărăbănean își avea sediul în clădirea școlii de băieți, situată pe locul unde astăzi se află Școala Gimnazială „Leon Dănăilă”. Primul director al instituției a fost învățătorul Vasile Acsinte. În acei primi ani, activitatea Ateneului era strâns legată de cea a școlii, fără însă a se bucura de o participare populară mare. În 1928 la conducerea Ateneului este numit avocatul Emil Costeanu, mare iubitor de istorie și cultură locală, același care ne-a lăsat moștenire cea mai veche monografie locală păstrată până azi. Între inițiativele avocatului se numără și proiectul radio-urilor de împrumut, prin care deținătorii de astfel de aparate se angajau să le pună la dispoziția Ateneului pe rând, timp de câte o săptămână, pentru organizarea unor seri de informare și cultură la care putea participa orice dărăbănean. 

În anii '30 avocatul Costeanu a înființat primul muzeu etnografic al orașului, cu o colecție de peste 200 de obiecte. Muzeul era găzduitîn Sala Mare a Primăriei, pe atunci în Conacul Balș.În 1937 presa din toată țara consemna sărbătoarea Centenarului Darabanilor, poate cel mai vizibil proiect la care a lucrat Ateneul local. Ceremoniile au adus în localitate oaspeți de seamă, între care Mihail Negură, Ministrul Cooperației, și scrisori de felicitare din partea MS Regelui Carol al II-a și a altor înalți demnitari. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial activitatea Ateneului a fost întreruptă, iar colecțiile muzeale și de carte au fost distruse, la fel cum s-a întâmplat, de altfel, și cu arhiva oficială a orașului. După instaurarea regimului comunist, avocatul Costeanu este arestat, la fel ca alți lideri ai orașului, iar la Darabani este înființat Căminul Cultural „Lumina”, cu sediul în vechea școala evreiască din spatele Magazinului Mare. 

Primul coordonator al Căminul a fost învățătorul Vasile Ursache. Odată cu instituția dărăbăneană se înființau cămine culturale și la Cornești („Unirea”), Teioasa („Înfrățirea”) și Bajura („Pr. Gh. Hadârcă”). Toate aceste cămine găzduiau serbări, șezători culturale și conferințe cu sătenii, conform curriculei instituite în întreaga țară de noua conducere comunistă. În 1949 se făceau primele demersuri pentru crearea unui cinematograf local, găzduit inițial în școala evreiască și apoi în „școala nouă” – corpul vechi al Școlii „Leon Dănăilă” de astăzi. Filmele propagandistice rusești constituiau în această fază întreaga agendă a cinematografului.La finalul anilor'50, cinematograful avea să se mute în clădirea special construită pentru acest scop în centrul orașului, purtând inițial numele de „Octombrie Roșu”, devenit apoi „Făclia”. 

În anii '60, sub conducerea lui Nicolae Crîșlaru, Căminul Cultural susținea introducerea radioficării la Darabani, ocupându-se cu realizarea unor emisiuni culturale care însă ocupau un mic procent din timpul de emisie. Cu Didiță Colescu la conducere, Căminul Cultural primea în dotare un microbuz pentru deplasările echipelor artistice și științifice ale instituției. În această perioadă sediul Căminului se mută din școala evreiască într-o clădire aflată peste drum de sediul Poștei.  Citeste mai departe pe Darabaneni.ro...