Ioan Cobâlă împlinește astăzi 72 de ani. LA MULȚI ANI!

Un personaj pitoresc, un moldovean autentic, un botoșănean hâtru. Asta a fost mereu Ioan Cobâlă. Însă, mai presus de toate, Ioan Cobâlă rămâne un făuritor de artiști. Un om care a ascultat și a recunoscut talentul neșlefuit, a auzit ca nimeni altul glasul valoros pitit în emoția vreunui tânăr.  

Ioan Cobâlă împlinește astăzi 72 de ani. LA MULȚI ANI!

Ioan Cobâlă s-a născut pe 1 ianuarie 1947, la Drăgușeni, județul Botoșani. Mihai Cobâlă și femeia lui au crescut patru copii. Ioan, fiul cel mare, și-a văzut tatăl rostuind viața într-un fel care mai târziu avea să îi fie de mare folos. Un om care știa să meșterească orice. Era zidar, tâmplar, scotocitor în lemn ca nimeni altul. Ioan a urmărit fascinat cum dintr-un lemn anume tatăl făurea cu îndemânare orice, chiar și o vioară. Acolo, în miracolul copilăriei, în satul frământat de colectivizarea hulpavă, copilul Ioan a trăit pentru prima dată muzica. Acolo a învățat că prin muzică sufletul izbucnește și se înalță.

De aceea, nu de puține ori, când era nevoit să meargă la prășit, Ioan făcea cumva să se furișeze înapoi spre casă, după cum recunoaște însuși artistul, într-o mărturisire către prof. Dumitru Lavric. "Am dus un rând până la capăt, dar m-am plictisit, am aruncat sapa şi am plecat acasă. Când au venit surorile mele, m-au găsit cântând la acordeon". Răspunsul tatălui, conform aceleiași mărturii, a fost unul mai mult decât edificator: "Dacă el cântă, lăsaţi-l să cânte. Voi mergeţi la prăşit!". Nu miră nicicum un astfel de răspuns, pentru că el venea de la un țăran care șase zile din săptămână muncea din greu, iar duminica era lăutar.

În Drăgușenii copilăriei se năștea încă de pe atunci un artist mare, grație unui părinte care a știut să semene în sufletul copilului său germenii muzicii. Nici nu împlinise 13 ani când a fost invitat să cânte la microfon, la stația de radioficare din Săveni. A fost un elev destoinic și la sat, dar și mai târziu, când a venit să studieze la oraș, la Liceul Laurian.

Ioan Cobâlă a continuat și la oraș să cânte. Nu s-a dat în lături nici de la matematici, dar a fost conștient mereu de valoarea sa muzicală. La liceu a înființat repejor un ansamblu folcloric cu care a cucerit multe concursuri în toată țara. Imediat după liceu a devenit profesor suplinitor la Drăgușeni. De matematici… Dar cum pentru Ioan Cobâlă matematica mergea mână în mână cu muzica, a înființat și în satul natal o orchestră de muzică populară.

Pasiunea începea să devină mod de viață, iar seriozitatea și perseverența cu care se ocupa de muzică l-au dus către un nou drum: Conservatorul ieșean. A fost un student eminent, colegii vorbind despre Ioan Cobâlă ca despre un talent de excepție. La Conservator, Ioan Cobâlă a înțeles că muzica are propriile reguli, că amatorismul înseamnă mediocritate și că, pentru a-ți asuma un drum artistic, trebuie mai întâi să devii un bun profesionist.

Avea 27 de ani când a terminat Conservatorul. A primit un post la Iași, la Ateneul Tătărași. Unde, cum era de așteptat, a înființat o orchestră. Numai că, la scurtă vreme, a venit vestea că la Orchestra de la Botoșani e nevoie de un dirijor.

Pentru prima dată, nu a mai fost nevoie să înființeze o orchestră, dar era nevoie de ceva mult mai dificil: visa să facă din Rapsozii Botoșanilor o orchestră profesonistă. Adică să așeze în fața artiștilor instrumentiști portative. A trimis soliștii să culeagă folclor prin satele județului, le-a orchestrat pe note și cu o iscusință uluitoare toate cântecele. Le-a impus o ținută și i-a învățat că muzica nu se face cu compromisuri. Ea place sau nu place nu pentru să sună frumos, ci pentru că în spatele unui cântec stau ore și ore de exercițiu personal, de muncă susținută, și că talentul te ajută în măsura în care tu, ca artist, știi să îl dezvălui publicului.

Nu e de mirare că foarte repede numele orchestrei de la Botoșani era pe buzele tuturor. Însă totdeauna acest nume venea laolaltă cu cel al dirijorului și maestrului său: Ioan Cobâlă. (Mai mult...)

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Nu trasa limite, nu lipi etichete. Începe prin a învăța fericirea. Vei fi surprins când îți vei recunoaște chipul!

Joi, 21 Martie 2019
450

Până să se înfășoare în haine și să așeze între ei ziduri, oamenii se recunoșteau după chip. Vedeau, privindu-se unul pe altul, mai întâi privirea și apoi...

A apărut un nou număr al revistei de cultură HYPERION - 1-2-3/2019

Miercuri, 20 Martie 2019
609

A apărut un nou număr al revistei de cultură Hyperion, numărul 1-2-3/2019 (297-298-299), ediție dedicată Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia pe anul 2018. ...

Omul care poartă prin veac Istoria: Ioan Maluș împlinește 96 de ani!

Sâmbătă, 16 Martie 2019
944

Supraviețuitor al temnițelor comuniste. Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani (alături de fratele său, Vasile Maluș, trecut la cele veșnice pe 19 aprilie 2018), Ioan Maluș se așa...