Sfantul Vasile cel Mare a trait pe vremea imparatului Valens, cand Biserica era tare prigonita de necredinta lui Arie. Sfantul ierarh Vasile a aparat cu toata puterea dreapta credinta si a indraznit sa mustre chiar in fata pe imparatul Valens, cazut si el in erezia lui Arie.

Tatal lui Vasile era din Pont si se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia si se numea Emilia. Sfantul Vasile a intrecut in stiinta pe cei din timpul sau si pe cei din vechime, caci invatase toata filozofia si toate stiintele din vremea aceea. Apoi, a fost sfintit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

Sfantul Vasile a fost “un om foarte inalt la stat si drept ca o faclie, uscativ si slabit de ajunare si de veghere, oaches la fata, dar obrazul ingalbenit, nasul lunguiet, sprancenele cercuite si plecate, asemenea omului ganditor, fruntea incretita, umerii obrajilor iesiti, tamplele adancite, cam plesuv la par, cu barba destul de lunga, carunta pe jumatate”.

Sfantul Vasile a dus lupte grele pentru credinta ortodoxa. Prin cuvantarile sale, sfantul a lovit in credintele ereticilor, apoi a dat invataturi si indemnuri pentru buna intocmire a vietii de zi cu zi, a luminat tainele cele adanci ale fapturii, a pastorit turma lui Hristos, invatand pe toti si ajutand pe saraci, pe bolnavi si pe batrani, in asezamantul sau vestit, numit Vasiliada.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut catre Domnul in anul 379, cand nu implinise inca 50 de ani.