Zilele acestea - și nu de puține ori – a sunat telefonul. Oameni de aproape și de departe au fost oaspeți ai auzului și ai ochilor minții: au așezat bucuria Nașterii Domnului în cuvântul rostit. Au lăsat deoparte comoditatea sms-urilor și ispita etichetărilor colective pe o rețea de socializare.
În Ajun de Crăciun, un domn anunță cu bucurie că a primit (ce minune!) o felicitare scrisă de mână, chiar "din mâna poştaşului! Te străbate o senzaţie uluitoare"... Într-o margine de oraș, copiii speciali bat și anul acesta la ușa prietenei lor din căruțul cu rotile, pentru a-i duce Vestea Nașterii lui Iisus.
Un preot cântă colinde, alături de copilul său, la ușa unei doamne în vârstă pentru a-i alina singurătatea de Crăciun, primul Crăciun pe care îl petrece fără bunul domn plecat în veșnicia lui Dumnezeu.
Doi pensionari – ea imobilizată, el stâlp de dragoste în căsuța în care rareori mai deschidea cineva ușa - au plans zilele acestea cât toți anii din urmă. Plâns de bucurie: oameni simpli le-au trimis câte puțin din ce au avut, dar puținul s-a făcut minune și speranță.
Acesta este spiritul Crăciunului. Dincolo de formalism și de consumism, de agitația din supermarketuri sau de nervii din traficul sufocant, dincolo de colindele din concerte, festivaluri, emisiuni, spectacole de stradă sau de conjunctură, Crăciunul înseamnă în primul rând Nașterea Domnului.
Dincolo de cadourile de sub brad, dincolo de urările uneori sofisticate și de personajul atât de îndrăgit, dar din ce în ce mai comercial – Moș Crăciun, sărbătoarea pe care o trăim astăzi este despre fiecare dintre noi, născuți întru Hristos.
Atât de frumos și de minunat scria părintele Teofil Părăian în anul 1990, într-o epistolă adresată unui prieten din SUA: "Fiindu-mi gândul la cele de altă dată, în legătură cu Crăciunul, îmi amintesc că în anul 1943, de Crăciun, în ziarul Universul, a fost publicat un articol scris de Nichifor Crainic. Din articolul acela, de Crăciun, mi-a rămas doar o afirmaţie, poate un citat dat de autor. E vorba de afirmaţia aceasta: "copilul este un Dumnezeu în mugur", deci "un mugur de Dumnezeu", menit să înflorească şi să rodească, menit să fie o realitate care să-L înfăţişeze pe Dumnezeu. Un astfel de gând trebuie să-l avem în vedere nu numai pentru copiii noştri care în bună măsură de noi depinde dacă vor reprezenta pe Dumnezeu în această viaţă, ci gândul acesta trebuie să ne fie şi nouă în atenţie, cu întrebarea dacă noi reprezentăm pe Dumnezeu, dacă am înflorit şi am rodit ceea ce era în rostul nostru, adică dacă am trecut de la mugur la floare şi la rod. Şi dacă n-am reuşit să facem acestea, mai este o întrebare: ce mai putem face? Evident, pentru a ne împlini menirea, întâi trebuie să fim ceea ce vrea Dumnezeu: să fim "mugurul de Dumnezeu", copilul, adică să realizăm nevinovăţia copilărească. Dumnezeu să ne ajute!".
Într-o societate de consum și într-un tumult al trăirii care nu ne mai lasă răgazul tihnei, cât din spiritul Crăciunului de astăzi ne mai ține aproape de Dumnezeu?
Peste tot vedem luminițe, brazi, cadouri mari și strălucitoare, mese îmbelșugate, Moș Crăciun cu barba albă, costume de spiriduși… Tradiții care, oricât ne-ar fi de dragi și de frumoase, ne îndepărtează de ieslea din Betleem.
"Din tezaurul nostru de praznice împărătești, Crăciunul este cea mai demonetizată, cea mai înstrăinată, cea mai pierdută dintre sărbătorile noastre creștine. Moș Crăciun a detronat, ca personaj, pe cel care a venit în lume ca Dumnezeu", spune un alt părinte, pr. Petru Moga.
Crăciunul este Nașterea lui Hristos. Iar Hristos nu este spectacol. El s-a născut om, a venit pe lume, și-a asumat dimensiunea umană pentru a ne determina pe noi să îndrăznim, pentru a vedea prin el calea. Crăciunul vine ca punte de legătură cu Hristos.
Crăciunul este, așadar, șansa de a fi noi înșine, de a ne manifesta ca "mugur de Dumnezeu" care de mâine înflorește și rodește în celălalt.
Ne spunea Maica Tereza atât de frumos: "Este Crăciun de fiecare dată când îl laşi pe Dumnezeu să îi iubească pe alţii prin tine... da, este Crăciun de fiecare dată când zâmbeşti fratelui tău şi îi oferi mâna ta".
Nasterea lui Iisus nu este o Taină de neînţeles, ci Adevăr, Bucurie, Minune.
Ştiri.Botoşani.Ro vă mulţumeşte pentru răbdare, înțelegere și pentru toate gândurile bune şi frumoase de peste an. Vă asigurăm că vă suntem alături, la bine şi la greu. Existăm pentru că dumneavoastră ne primiţi în case, în suflete, în viaţa de zi cu zi.
Mulţumim tuturor colaboratorilor noştri, celor care cu încredere ne-au împărtăşit experienţele lor şi ne-au făcut părtaşi la bucurie sau la vreme de mâhnire.
Nașterea Domnului să vă fie cu bucurie și speranță!
Crăciun binecuvântat!
Echipa Știri Botoșani