Intrebarea de la care se porneste, "Care este Botosaniul in care vreau sa traiesc?", aparent trezeste o dorinta in noi de a face o schimbare. Dar inainte de a da un raspuns la aceasta, ar trebui sa constientizam ca multe nu depind de noi, ca ideile si dorintele majoritatii sunt subjugate de o politica meschina, ai carei reprezentanti isi urmaresc propriile interese, fara macar sa simuleze vreo atentie indreptata care noi, ca locuitori ai acestui oras.

In primul rand, este incredibil faptul ca Botosaniul de alta data, pe care il stiu din povestirile parintilor, sau chiar ale bunicilor, a decazut atat de mult. Cand spun asta, ma refer atat la aparente cat si la continut. Incepand cu imaginea de ansamblu deplorabila, strazile care sunt uitate in paragina, lucrarile neterminate, si continuand cu tentativa patetica de a "infrumuseta orasul" cu flori. Nimic de comentat, doar ca cei care au avut initiativa au uitat ca oamenii traiesc intr-o saracie de nedescris si multi dintre ei nu mai stiu sa aprecieze frumosul, transformadu-l in grotesc. Drept dovada, dupa scurt timp de la plantarea florilor, acestea au disparut in mod misterios, lasand in urma doar suporturile.

Parerea mea este ca ar trebui sa se concenteze pe imbunatatirea calitatii vietii, si apoi pe imaginea orasului. Nu cred ca idealul nimanui este acela de a locui intr-un oras prosper doar in aparenta.

In al doilea rand, trebuie sa ma refer la aspectul cultural si la influenta pe care o are acesta pe termen lung asupra generatiei noastre. Nu este necunoscut pentru nimeni ca Botosaniul a dat nastere multor talente, personalitati exceptionale, care au avut numeroase realizari, in toate domeniile. Cel mai trist este ca acest lucru nu mai este incurajat, mai mult, parca este dat uitarii. Aspiratiile celor tineri consta doar in a parasi tara, pentru a-si trasa un nou drum in viata, departe de saracie, tristete, undeva unde meritele le vor fi apreciate.

In al treilea rand, inca o problema evidenta este cea legata de curatenie. Faptul ca traim intr-un oras in care putini par sa aiba vreo preocupare pentru pastrarea acesteia, nu ajuta idealul de a face o schimbare. Asa ca, pentru a reusi acest lucru trebuie un efort colectiv, o dorinta comuna, cel putin pentru a reliza un lucru controlabil de catre noi, precum acesta.

In concluzie, nu putem vorbi de un "Botosani de vis", dar macar am putea vorbi de un Botosani decent. Pentru aceasta ar trebui exploatate toate resursele de care beneficiem, oferindu-ne o alta perspective asupra viitorului nostru. Poate ca efortul colectiv este ce a lipsit pana acum, fiind acea solutia mult cautata. Sa aratam prin aceasta ca ne pasa, ca vrem sa nu facem auziti si ca putem sa avem un oras demn de noi.


(Carina Coltuneac)