Soarele brazdeaza norii cafenii ai diminetii iar de la etajul 27 al apartamentului meu peisajul iti taie respiratia. Verdele copacilor din parcul central jongleaza cu razele blande ale soarelui formand un contrast care indeamna la visare.

Desi ma aflu in Botosani… simt ca e singurul loc in care as vrea sa fiu vreodata. Imi iau haina si cobor, toata lumea e treaza in dimineata asta, iar galceava pe care o produc este este chiar placuta. Trec pe langa un stand si cumpar un ziar iar pe prima pagina scrie cu litere de o schioapa "Copil de 13 ani declarat ca avand cel mai mare IQ". Privesc blocurile inalte, placate cu sticla neagra, iar in ei cum se oglindesc norii.

Imi iau un croissant de la un butic si stau putin pe banca ca sa mai rasfoiesc ziarul. Nu gasesc nici un scandal care sa ma irite sau care sa imi strice buna dispozitie. Gasesc multe stiri despre progresul stiintei, despre combaterea incalzirii globale, dar surprinzator nu gasesc articole despre mitocanie, sau trivialitati, ori imagini desuchiate. Zambesc, arunc ziarul, cafeaua si ambalajul de la croissant la un cos si pornesc intr-o plimbare.

Arhitectonica si felul in care se impletesc noul oras cu vechiul dar foarte ingrijit centru vechi… imi da fiori. Pornesc usor inspre Piata Mare, unde dau peste o gramada de oameni, totusi nu mai e ca odata, cand iti era frica sa mergi pe aici cu portofelul la tine, sau cu bunuri de valoare. Vanzatorii de la standuri te indeamna sa gusti din produsele lor si sa cumperi daca iti place. De ici-colo cate un agent de politie are grija ca nimic rau sa nu se intample. Tot peisajul formeaza o armonie aproape perfecta….
- Diana, e timpul sa te trezesti. Ce? A fost un vis? Dar… totul era perfect…
- Bine, imediat, spun eu printre dinti.
Hmm… desi e o zi de weekend azi trebuie sa fac un eseu despre "Botosaniul in care mi-ar placea sa traiesc" …dificil subiect, ma asez la birou si incep sa scriu…

In primul rand vreau sa incep prin a spune ca nu imi doresc un oras perfect, tocmai micile imperfectiuni il fac sa fie aparte. Un oras in care sa nu imi fie frica sa fac o plimbare prin anumite cartiere dupa ce se insereaza si in care sa nu iti fie frica sa iti lasi copiii sa mearga la scoala neinsotiti. Un oras care sa nu fie mereu in stadiu de constructii si caruia sa ii pese de curatenie. Multi dintre concetatenii mei sunt niste oameni greu de abordat, adica ei fac foarte dificil procesul de modernizare si de pastrare a curateniei orasului. Cunosc oameni care chiar daca sunt containere pentru mai multe tipuri de deseuri ori sunt rau intentionati ori nu le pasa, sau nu acorda nici macar un minut sortarii acestora.

Sunt multe aspecte care trebuiesc corectate. Unul dintre ele ar fi birocratia, mi se pare inadmisibil sa pierd cateva zile sa obtin o stampila sau un document de care am nevoie.

Alt lucru care ma deranjeaza este faptul ca oamenii cu "relatii" mereu au prioritate. Daca cunosti pe cine trebuie ai cel mai bun loc de munca si perspectiva de promovare imediata. Poti intra in orice institutie, iar la cozi nu astepti niciodata, dai un telefon si toti te servesc. As vrea ca toata lumea sa fie respectata si sa nu se mai intample lucru de acest gen. Toti sa fie tratati egali indiferent de cunostintele pe care le au.

Un alt lucru de care sunt ingrijorata este sistemul sanitar, care este sub orice critica. Este imposibil ca oamenii sa moara din cauza ca nu avem bani de anumite aparate. Iar boli care in Europa de Vest se trateaza printr-o simpla procedura la noi nu se pot trata iar daca pacientul nu face rost de o suma exorbitanta este obligat sa moara. Sanatatea e cea mai de pret si ar trebui sa aiba intaietate in fata oricaror alocari de fonduri. Dar nimic nu se schimba, mai mult odata cu inceperea crizei multi doctori au parasit orasul si tara cautand locuri unde munca lor este apreciata si platita corespunzator. Asa as fi facut si eu, adica dupa 10-12 ani de pregatire sa fii platit cu un salariu de mizerie si sa ti se mai taie si din salariu.

Botosaniul e un oras frumos, dar il strica oamenii.
                                                                                                     

(Diana Condurache)