Centrul oraşului este dedicat activităţii administrative, culturale, comerciale şi financiare, de aceea aici găsim Primăria, Prefectura, Teatrul "Mihai Eminescu" şi banci. Locuinţele colective, blocurile domină oraşul, iar zonele industriale se găsesc la periferie şi desfăşoară activităţi cu randament redus deoarece industria este slab dezvolată.
De asemenea, în oraş se găsesc casele memoriale ale unor mari personalităţi ce ne-au onorat datorită activităţii lor pe plan naţional şi internaţional: Casa memorială "Nicolae Iorga", Galeriile de artă "Ștefan Luchian", Casa Antipa.
Găsim biserici, supermarketuri, magazine, restaurante, cluburi si clădirile instituţiilor statului: poliţia, justiţia şi spitale.
Botoşaniul este un oraş prăfuit, reţeaua de străzi şi drumuri fiind intr-o continuă construcţie; în fiecare an auzim şi vedem târnăcoapele cum sparg asfaltul, ca dupa aceea să fie supus refacerii sau să fie peticit în numele reformei.
Botoşaniul păstrează nuanţa de verde datorită tăierii responsabile a copacilor care asigură un aer curat şi sănătos, şi pare să primească un aspect plăcut din cauza izolării blocurilor, mai ales acolo unde totul este uniform, şi nu un amalgam de culori, după personalitatea fiecăruia.
Astfel, vorbind despre personalitate, caracteristică umană, ajungem să vorbim despre oameni, cei care locuiesc acest teritoriu, despre a căror calitate nu pot să afirm decât că este variabilă.
Nu ştiu dacă privind la oraş, unii s-ar gândi să plece spre alte meleaguri mai prospere, sau alţii chiar se răzvrătesc în interiorul lor deoarece locuiesc aici, dar privind toţi oamenii aceştia, ne dăm seama că nu sunt numai o populaţie, ci ei fac parte dintr-un popor, din care o mică parte se găseşte la Botoşani. Dar este o parte activă, ce se exprimă, şi care investeşte în tinerii din această regiune.
Atunci când nu dispunem de resurse sau nu ne putem atinge obiectivele singuri, cred că e bine să favorizăm mediul pentru a investi alţii, noi încercând să ne apărăm ce este al nostru deoarece asta ne defineşte. Nu e uşor, dar nimeni nu ne va ajuta să ne ridicăm deasupra problemelor noastre, acestea sunt ale noastre. Alţii le au pe ale lor, şi când nu găsesc soluţii unii luptă individual, dar eu sper ca noi să fim un tot.
De câte ori mă gândesc cum va fi Botoşaniul peste 10 ani, îmi vine în minte să privesc spre ultimii 10 ani. Probabil se va continua o îmbunătăţire progresivă, lentă, dupa "metoda paşilor mărunţi", cât de precişi şi corecţi urmând să ne convingem ulterior.
Botoşaniul în care vreau să trăiesc astăzi e un oraş care are un proiect gândit de oameni profesionişti asemenea unora dintre cei a căror bust se află pe aleea personalităţilor din parcul "Mihai Eminescu". De oameni nu ducem lipsă, dar ei trebuie învăţaţi, mobilizaţi şi făcuţi responsabili. Vreau să trăiesc într-un oraş care, privit în ansamblul lui, să nu imi provoace suspiciuni, în oraşul în care fiecare să aibă locul lui, şi să cunoască ceea ce are de făcut. Este oraşul bunului simţ, în care oamenii au respect faţă de ceilalţi, şi în care tinerii să nu se ghideze după "Ghidul nesimţitului".
Oraşul în care vreau să trăiesc astăzi e un oraş care se dezvoltă...
(Timişag Mădălina)
