Furia care, aşezată în contextul anilor 60-70, poate fi o formă de supravieţuire într-o lume a controverselor şi a conflictelor sociale. Pe scena zilelor noastre, furia redevine oglindă a societăţii, mânia se manifestă nu doar ca revoltă, dar şi ca identificare a tuturor neputinţelor umane, de la cele sufleteşti până la cele ce ţin de mentalitatea şi de comportamentul fiecărui individ în parte.
Spectacolul montat pe scena botoşăneană de regizoarea Antonella Cornici (Teatrul "Mihai Eminescu", premiera 21, 22 mai 2016) păstrează atmosfera anilor 70, punctând acest fapt prin elementele de vestimentaţie (croiala specifică, cămăşi cu modele florale, rochii foarte scurte etc.), dar mai ales printr-o anume frivolitate a personajelor (cu puternice nuanţe de sexualitate şi scene de erotism ce depăşesc nivelul permis copiilor), prin muzica eliberatoare de energie, prilej pentru regizor de a încadra în spectacol momente coregrafice de reală virtuozitate artistică.
Personajele sunt puternic conturate, în tipologii ce ţin nu doar de apartenenţa socială, ci şi de capacitatea de reacţie la ce se întâmplă în lumea reală.Jimmy este îndrăgostit, dar prea revoltat şi, drept consecinţă, vulnerabil sufleteşte. De aceea singura formă de apărare este furia. Urlă, demonstrează, argumentează, protestează, acuză, jigneşte, condamnă. Îşi critică soţia, chiar dacă nutreşte faţă de ea o iubire sinceră. Dar Jimmy nu poate dezbrăca haina mâniei, nu trădează nici o clipă cel mai profund sentiment care îl locuieşte şi îl apără de el însuşi - furia continuă. Jimmy este atât de real, de adevărat, de autentic, încât singurul care reuşeşte să îl stăpânească, să îi pună limite şi să îl conducă de-a lungul întregului spectacol este chiar actorul care îl interpretează, Ioan Creţescu.
Vulcanic şi inflexibil, legând şi îmbinând excepţional tonalitatea vocii cu limbajul corporal, Ioan Creţescu a reuşit un "spectacol în spectacol". Un rol care, demontat secundă cu secundă pe un desfăşurător video, ar scoate la iveală secvenţe de construcţie a prsonajului de o complexitate impresionantă. Jimmy comunică şi preia situaţii pe care le ridică la un nivel interpretativ ce dă naştere unui spectacol de nuanţe, de situaţii neaşteptate care se derulează cu o intensitate greu de anticipat.
Celălalt personaj masculin, Cliff, pare să fie un amortizor în căsnicia lui Jimmy cu Alison, rezultând un triunghi amoros care îşi face loc în spectacol dezvăluindu-se treptat, odată cu fiecare privire/atingere Cliff-Alison, cu fiecare confruntare/înfruntare directă Jimmy-Cliff. Însă confuzia este atât de bine impregnată în atmosfera conjugală, încât Cliff pare mai degrabă un Jimmy în variantă sensibilă, un alter-ego al soţului care se încăpăţânează să nu dea jos masca furiei, a mâniei, a durităţii masculine.În rolul lui Cliff, Sorin Ciofu mai face un pas în devenirea sa artistică, un parcurs ce pare să fi intrat într-o nouă etapă odată cu personajul Tatălui din "Aniversarea" (în regia lui Erwin Şimşensohn) şi continuând cu rolul din "D'ale carnavalului" (regia Cristian Gheorghe), calfă la Girimea, unde se evidenţiază printr-o interpretare care îl aşază în măsura adevăratei sale valori actoriceşti. Cliff nu preia din furia lui Jimmy, nu se hrăneşte din mânia şi revolta pe care le exteriorizează la foc continuu soţul lui Alison, dar nici nu se situează categoric de o singură parte. Este ataşat sentimental de Alison, dar atras - aproape dependent - şi de forţa manifestată de Jimmy.
În interpretarea Alexandrei Vicol, Alison trece dincolo de personajul pasiv, de fată cuminte şi privilegiată din clasa mijlocie, aşa cum ni se înfăţişează încă din prima scenă. Pentru că, dacă Jimmy îşi manifestă puterea exteriorizând sentimente de furie şi de mânie, Alison ştie să domine printr-o forţă lăuntrică ce pare – deseori – să depăşească în intensitate trăirile şi exploziile comportamentale ale soţului său.
Desigur, pata de culoare şi cea care pare să fie – în final – elementul de conflict necesar spectacolului o reprezintă personajul Helena, interpretat de Cristina Ciofu. O senzualitate nefabricată, un personaj construit pe tiparul actriţei frumoase şi cuceritoare, Helena va fi cea care reuşeşte să absoarbă din Jimmy toată furia, să îl golească de mânie şi să îl lase fără obiectul revoltei. Singurul care, în absenţa lui Alison şi la vederea noului cuplu Helena-Jimmy, mai păstrează momente de răbufnire este Cliff, căruia Sorin Ciofu îi păstrează până la final nota de demnitate şi de loialitate faţă de cuplul Alison-Jimmy.Regizorul spectacolului reuşeşte să aşeze alături actori capabili să creeze roluri de mare complexitate, să îşi păstreze independenţa artistică, dar să contribuie în acelaşi timp la concepţia regizorală impusă de Antonella Cornici. O distribuţie care are meritul de a contura şi mai bine atmosfera, mesajul şi nota specifică textului creat de John Osborne.
Decorul simplu lasă muzica să respire şi asigură spaţiul necesar momentelor coregrafice. De altfel, coregrafia semnată de Victoria Bucun (pe o ilustraţie muzicală sub semnătura lui Bobo Burlăcianu) reprezintă unul dintre elementele cele mai reuşite ale spectacolului, şi nu doar cele care îi aşază în prim-plan pe Sorin Ciofu şi Ioan Creţescu. De o delicateţe apăsătoare, dar plin de emoţie, este scurtul moment coregrafic interpetat de Marius Rogojinschi, care apare în a doua parte a spectacolului, în rolul colonelului Redfern, tatăl lui Alison. Un personaj care calmează spectacolul, conferindu-i un aer aristocratic. Marius Rogojinschi impune prin prestanţă, impresionează prin eleganţă, chiar şi atunci când personajul său devine vulnerabil în faţa fiicei sale sau în preajma prietenei lui Alison, Helena.
Teatrul "Mihai Eminescu" Botoşani
"Priveşte înapoi cu mânie", de John Osborne
Distribuţia
Jimmy - Ioan Creţescu
Cliff - Sorin Ciofu
Alison, soţia lui Jimmy - Alexandra Vicol
Helena, prietena lui Alison - Cristina Ciofu
Colonelul Redfern, tatăl lui Alison - Marius Rogojinschi
Regia artistică: Antonella Cornici
Scenografia şi costume: Mihai Pastramagiu
Ilustraţia muzicală: Bobo Burlăcianu
Coregrafia: Victoria Bucun
Light design: Lucian Moga
Asistent regie: Marius Rogojinschi
