Eroziunile produse de Dunăre şi de Prut se produc pe aproape toată linia de frontieră, pe fondul abandonării lucrărilor de consolidare a malurilor, însă situaţia cea mai gravă este în judeţele Galaţi şi Botoşani.
Situaţia este alarmantă la frontiera de est a României, acolo unde, an de an, dispar bucăţi însemnate din teritoriul naţional, scrie Adevărul. Practic, graniţa se mută tot mai spre vest, din cauza eroziunilor produse de Dunăre şi de Prut, iar autorităţile nu fac decât să promită măsuri care nu se materializează niciodată.
Potrivit unui studiu realizat în urmă cu doi ani sub coordonarea Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, fenomenul este întâlnit în mai multe puncte, fiind amintite localităţile Darabani, Hudeşti (ambele din judeţul Botoşani) şi Prisăcani (judeţul Iaşi), precum şi zona de la confluenţa Prutului cu Dunărea (judeţul Galaţi). Concluziile studiului sunt că problemele sunt cauzate în principal de lipsa investiţiilor în consolidările de maluri, lucru de care ar trebui să se ocupe Administraţia Naţională „Apele Române”.
Practic, în ultimele patru decenii s-a intervenit în zonele amintite doar superficial, făcându-se sub 10% din necesarul real de lucrări, ultimele mari investiţii fiind din anul 1984. Galaţi: borna de graniţă 1335 a dispărut Problemele din zona bornei de graniţă cu codul 1335 au apărut în 2009, după cum îşi aminteşte col (r) Didel Bădărău, fostul şef al Poliţiei de Frontieră Galaţi. Amintitul stâlp (care este un însemn oficial al statului român) se afla în apropiere de confluenţa Prutului cu Dunărea, într-un punct în care se întâlnesc trei ţări: România, Moldova şi Ucraina.
Odată cu dezvoltarea activităţii din portul moldovenesc Giugiuleşti (aflat pe celălalt mal al Prutului), dar şi pe fondul lipsei lucrărilor de consolidare la malul românesc, în zonă au început să apară eroziuni masive, care au înaintat în mal câţiva metri anual, pe o lungime de câteva sute de metri.
Între timp, au fost trase mai multe semnale de alarmă cu privire la situaţia creată (mai ales că în curând va fi pus în pericol şi digul de apărare împotriva inundaţiilor), stâlpul de frontieră – care se afla acum 20 de ani la aproape 100 de metri distanţă de apă – a dispărut chiar în anul Centenarului, iar Apele Române au făcut mai multe studii şi au promis, în anii 2012, 2016 şi 2018, o serie de investiţii. La faţa locului, însă, nu s-a făcut absolut nimic, deşi aproximativ patru hectare din teritoriul naţional nu mai există.
Hudeşti, un sat mutat de două ori din calea graniţei Şi în nordul Moldovei, în satul Baranca (comuna Hudeşti), România pierde în fiecare an câte un hectar din teritoriu deoarece Prutul sapă constant în malul românesc şi măreşte suprafaţa Ucrainei.
„Deja se mută graniţa României şi a Uniunii Europene. Ce să mai spun de pământurile oamenilor. Dacă mai vine o viitură este prăpăd“, spune Viorel Atomei, primarul din Hudeşti, pentru Adevărul.
Oamenii din Baranca sunt din ce în ce mai îngrijoraţi.
„Din 1975 încoace malul se tot macină. Au mutat de două ori satul, că se ducea în Prut. Am şi eu pământ pe malul Prutului. O să rămân fără nimic dacă nu se consolidează malul. Murim de foame“, spune săteanul Luca Dumitru.
În ultimii 70 de ani, satul a fost strămutat de două ori din cauza înaintării Prutului, care a răpit din teritoriul naţional, în acest interval, circa 300 de hectare. Interesant este că nu există nicio statistică oficială legate de pierderile totale de teritoriu românesc din cauza eroziunilor produse de apele de frontieră.