Peste 90% dintre bolile grave ale pancreasului evoluează fără niciun simptom. Este motivul pentru care pacienții ajung la medic în stadii avansate. De aceea, pentru a depista afecţiunile pancreatice, se recomandă mai întâi teste sanguine, în special dozarea enzimelor pancreatice în sânge. În cazul în care se suspectează o infecţie pancreatică, se apelează la examene radiologice, într-o primă fază la ecografie şi apoi la scanografie (cu raze X), care poate fi dublată de imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) sau, în cazurile speciale, de ecografia endoscopică, ne învaţă Doctorul Zilei.

Pancreasul are doua functii. O parte secreta fermenti, care participa la digestie. O alta parte apartine sistemului endocrin. Secreta, in principal, insulina.

Bolile severe afecteaza, in proprortie de peste 90%, partea care participa la digestie. Daca leziunile periculoase sunt aproape de vezicula biliara sau colecist, apar simptome. Pacientul are un simptom revelator, adica ingalbenirea tegumentelor si ochilor care sigur alarmeaza si atunci vine mai repede la medic.

Daca partea endocrina, care secreta hormoni, a acestui organ este bolnava, de obicei apar simptome deranjante.  Partea endocrina are niste simptome cu inrosiri ale fetei, cu tremuraturi, crampe musclarie, pusee de dieree severa care aduc mai repede pacientul la medic.

Bolile pancreasului sunt întotdeauna severe, căci această glandă este indispensabilă vieţii. Dacă punem la socoteală deficitul de secreţie a insulinei, atunci ajungem la o răspândire considerabilă a bolilor de pancreas. Suferinţa sa ca glandă digestivă se manifestă prin pancreatita cronică secundară alcoolismului şi tabagismului sau unor cauze foarte rare: autoimună sau litiaza (pietricele) canalelor pancreatice în sine. Aceasta se manifestă prin dureri cronice şi prin scăderea în greutate. Pancreatitele acute sunt secundare abuzurilor (mese bogate în grăsimi şi în alcool) sau litiazei biliare. Mai ales pietrele mici pot migra, blocând intersecţia bilio-pancreatică şi producând reflux şi activare intrapancreatică a enzimelor digestive cu autodigestia pancreasului. Mai rar, traumatismele abdominale şi ulcerul penetrant pot duce la pancreatite acute.

Crudităţi pentru menajarea pancreasului

Alimentele procesate, pe lângă faptul că nu oferă organismului substanţele nutritive necesare şi favorizează obezitatea, mai au un punct în minus: sunt lipsite de enzime. Acest lucru suprasolicită pancreasul, care este nevoit, în această situaţie, să sporească nivelul de enzime eliberate în tubul digestiv.

În timp, eforturile prelungite ale pancreasului duc la deteriorarea acestuia. De aceea, specialiştii recomandă ca în dieta zilnică să predomine crudităţile care aduc organismului un plus de enzime şi, în cazul în care nivelul enzimatic este foarte scăzut, este indicată chiar administrarea suplimentelor.

Ajustarea dietei este una dintre primele recomandări în cazul diagnosticării cu pancreatită acută sau cronică.

1. Iaurtul cu probiotice – reduce inflamaţiile din corp, inclusiv pe cele de la nivelul pancreasului şi este indicat mai ales în caz de pancreatită acută.

2. Spanacul – conţine o concentraţie ridicată de fier şi de vitamine din grupul B, importante pentru buna funcţionare a pancreasului.

3. Tofu – reduce nivelul de grăsimi din sânge, una dintre cauzele pancreatitei.

4. Ciupercile Reishi – echilibrează funcţiile pancreasului şi, în acelaşi timp, au efect antiinflamator, fiind eficiente în ambele tipuri de pancreatită.

5. Remedii din plante cu efect antiinflamator, cum sunt anasonul (300 ml infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă, în trei reprize), nalba şi vâscul (ambele sub formă de macerat la rece, preparat dintr-o linguriţă de rădăcini la 300 ml apă; se bea o cană pe zi).