Ovidiu Cernauteanu

Despre Ovidiu Cernauteanu se pot spune multe lucruri frumoase. Este un artist, un om cu un suflet mare si aspiratii grandioase. S-a nascut in Botosani, dar iubirea pentru muzica l-a indemnat sa plece in lume si sa isi gaseasca locul pe alte meleaguri. Fanii il cunosc sub numele de Ovi Martin. Fanii norvegieni! Talentul muzical l-a ajutat sa ajunga pana in finala Eurovision Norvegia. E o mare realizare pentru Ovidiu, botosaneanul care se mandreste cu originile lui. 

Dar cine este Ovidiu Cernauteanu? La aceasta intrebare, dar si la multe altele, ne-a raspuns chiar el.

Billy Joel a imprumutat, o buna bucata de vreme, numele de scena Billy Martin, revenind ulterior la cel initial. Ovi Martin va redeveni Ovidiu Cernauteanu odata ce isi va indeplini Marele Vis?

Billy Joel, inainte de a fi celebru, a cantat in piano baruri pe Coasta de Vest a SUA (in special LA) sub numele de Bill Martin, care se trage din numele sau de nastere: William Martin Joel. La aparitia primului sau album de succes Piano man, isi atribuie numele de Billy Joel. Ovi Martin este numele meu folosit in ultimii 7 ani in aceasi postura de piano bar artist. Dupa semnarea cu casa de discuri Daworks Records, in primavara anului 2008, numele s-a transformat doar in Ovi. In cazul meu, numele de Martin vine de la numele de familie al mamei mele inainte de casatorie (Ana Martin). Artistic vorbind, cred voi ramane la varianta simpla de Ovi.

Esti mandru de originile tale…

Foarte mandru! Botosaniul este orasul natal, care mi-a daruit o copilarie frumoasa si este un oras cu o cultura de dimensiuni putin atinse de alte orase ale tarii. Exemplele sunt nenumarate: Eminescu, Enescu, Luchian, Octav Bancila, Iorga si lista e numeroasa!

La doar 14 ani ai castigat trofeul Florile Dragostei, la Festivalul de muzica de la Focsani. Ai mai participat si la alte concursuri din tara?

Da, festivaluri de acelasi gen din: Botosani, Amara, Dr. Turnu Severin, Corabia, Bacau etc. Era foarte la moda in anii 80 pentru cei care urmau cursurile scolii populare de arta sa concureze la astfel de festivaluri.

Cum l-ai cunoscut pe Virgil Popescu?

In ‘93 la hotelul Dorobanti, unde facea parte din trupa in care cantam si eu. Apoi in ‘94 am plecat impreuna in Japonia pentru un an de zile. Am locuit impreuna in aceeasi camera. Mi-a fost un mentor muzical si nu numai. Este un tip de o sensibilitate aparte de la care am invatat foarte multe. Am si ramas buni prieteni pana in ziua de azi.

Ai plecat in lume de timpuriu. Povesteste-ne despre experienta japoneza.

Fascinant! Mai ales ca am ajuns in Japonia la inceputul anului ‘94 - la relativ putini ani dupa revolutie. Diferenta intre o tara de tranzitie ca Romania si o putere economica, ca Japonia, era uriasa. Totul parea de vis, intr-un fel. De la curatenia strazilor, pana la civilizatia lor ca natie. Am stat in Tokyo, avand contract cu Hilton Tokyo Bay hotel timp de un an de zile, fiind membru al trupei The Young Generation, din care facea parte si Virgil Popescu. Amintirile frumoase sunt numeroase, dar poate din cele mai importante a fost sansa de a urmari live unii din artistii mei preferati: Baby Face, Boys 2 Men, Michael Bolton, Earth Wind and Fire si altii. Am ramas cu amintiri de-o viata si planuiesc o vizita in Tokyo cat mai curand!

O sansa mare, o viata noua intr-o alta tara, care te-a primit cu bratele deschise: Norvegia. Cum au decurs lucrurile?

La sfarsitul contractului din Japonia am primit un telefon de la cel care a fost profesorul de muzica si mentorul meu in Botosani (care m-a sustinut si mi-a calauzit talentul de la 13 ani la scoala populara de arta), Bidileac Dorel, sau Bill, cum il numim noi cei apropiati. El mi-a propus o colaborare cu agentul sau din Norvegia de la vremea respectiva. Mi s-a parut interesant, fiind si important pentru mine sa am o continuitate in ceea ce stiam eu mai bine sa fac, adica muzica. Norvegia a fost cumva la polul opus fata de experienta japoneza. Aici totul era linistit si eram inconjurat de o natura superba. Aici am inceput sa-mi ascut talentul de pescar. Locurile sunt superbe pentru pescuitul de pastrav. Chimia intre mine si noul coleg, Daniel Fanatean a fost una foarte buna, iar implicit am dat curs unor contracte de lunga durata. Din anul ‘95 am ramas in Norvegia pana in ziua de azi. Deci a devenit ca si a doua casa pentru mine. Acum locuiesc in sud estul Norvegiei, in “capitala petroliera, Stavanger.

Ai fost la un pas de a te lansa pe taramul hollywoodian. Ce nu a mers?

In 2006, la putin timp de la prima participare a mea la Eurovisionul norvegian, am semnat un contract cu o casa de discuri din Los Angeles. S-a planuit totul, iar in luna mai am plecat in Los Angeles sa incep imprimarea primului meu album. A fost o experienta interesanta, iar colaborarea cu Preston Glass ca si producator al albumului a insemnat mult pentru mine din punct de vedere muzical. Preston este unul din producatorii si compozitorii cunoscuti ai Statelor Unite care de-a lungul anilor a scris sau a produs piese pentru artisti ca: Natalie Cole, Whitney Huston, Earth Wind and Fire,etc. In schimb, a aparut un conflict de interes intre managerul meu si casa de discuri, care a afectat calitatea albumului in final. De aceea, la revenirea in Norvegia, eu am luat hotararea sa refac aproape tot materialul produs in USA in Oslo. Eu sunt un tip perfectionist, iar acesta fiind albumul meu de debut, am dorit sa fie la un nivel cat mai ridicat. Ceea ce nu s-a intamplat in LA. In schimb, eu si Preston am ramas buni prieteni si cu siguranta vom colabora si in viitor.

La fiecare incercare, te-ai apropiat si mai mult de succes. Ultima data, ai ajuns pana in finala Eurovision Norvegia. Ce vei face in continuare?

Asa este. Tinand cont de faptul ca sunt un roman care a plecat in lume de la 18 ani, care a trebuit sa treaca peste tot felul de etape pana la varsta asta, de la goana dupa un contract in strainatate in anii ’90, pana la stabilirea intr-o tara noua, fireste ca totul la timp. Iar visul acesta, de a deveni un artist implinit, s-a cladit incetul cu incetul. In special, in ultimii 3 ani s-a creat un fundament pentru o cariera de viitor. Acum am semnat cu o casa de discuri de succes norvegiana, DaWorks Records, am un manager care lucreaza pentru a deschide noi drumuri si nu in ultimul rand, am reusit sa-mi fac numele cunoscut aici in Norvegia cu intrarea in finala de la Oslo al Eurovisionului. Practic, mai mult de 2 milioane de oameni au vizionat aceasta editie de Eurovision. Ori, cand in Norvegia locuiesc in total 4,5 milioane de oameni, se intelege de la sine cat a insemnat aceasta reclama pentru mine ca artist in devenire. Acum urmeaza lansarea unui nou single pe posturile de radio, se planuieste un turneu de promovare a discului impreuna cu trupa mea, si nu in ultimul rand, tocmai s-a semnat un contract intre casa mea de discuri si alte 3 de acelasi gen din Singapore, Filipine si Malaisya. Asta inseamna lansarea albumului si, implicit, a unui prim single in Asia.

Dupa doi ani, in sfarsit, albumul tau de debut va iesi pe piata. Te-ai gandit la un turneu european, care sa includa si Romania?

Absolut! Chiar in aceasta saptamana, materialul meu va fi prezentat de Joey de Alvare (cel care m-a descoperit la 19 ani in Romania) casei de discuri Universal din Romania. Planul este promovarea la radio a unui prim single pe radio-urile romanesti cat de curand si lansarea albumului, probabil la Hard Rock Cafe in Bucuresti in luna mai, acompaniat de trupa Tabasco. De-abia astept sa revin in tara cu acest album!

Cum impaci cariera cu viata personala? Ce faci in timpul liber?

Imi petrec mult timp cu copiii si familia mea. Eu, calatorind destul de mult, incerc sa-i prioritez cand sunt acasa. Altfel, sunt un pasionat al gatitului, incercind sa pastrez traditia moldoveneasca de a gati un bors acru macar la doua, trei saptamani. Specialitea mea este borsul din coada de vaca! Pescuitul, cum am mai spus este un alt hobby de-al meu. Altfel, sunt un tip foarte social si nu-mi scapa nici un meci de fotbal alaturi de un vecin sau doi, fie el din Liga 1 din tara (Steaua fan!! ) sau Champions League.  

Per ansamblu, care este cea mai mare realizare a ta, in afara de muzica?

Cei doi copii, Martin si Filip!

Cu ce artist roman ti-ar surade o colaborare? Dar strain? Cum e vazuta muzica romaneasca, in comparatie cu cea straina?

Cred ca mi-ar placea sa colaborez cu Marius Moga. I-am urmarit ascensiunea din ultimii ani si il consider un tip foarte talentat. Mi-ar placea sa stau la un jam session de compozitie in studio cu el. Dintre artistii straini fara indoiala Billy Joel, Elton John sau Stevie Wonder care au fost si inca sunt o mare sursa de inspiratie pentru mine. In general, se aude destul de putin de muzica pop romaneasca in vest. In afara de hitul trupei O-zone de cativa ani in urma, muzica usoara romaneasca este apoape inexistenta. In schimb, o mare apreciere o au artisti ca Gheorge Zamfir sau Taraful din Clejani. In general, folclorul si muzica lautareasca de calitate din Romania primesc o recenzie foarte buna in tarile vestice. Eu, la randul meu, fiind un mare admirator acestor artisti.

Hai sa despicam firul in patru si sa vorbim despre imaginea Romaniei in afara granitelor, avand in vedere incidentele din Italia din ultima vreme. Ce parere au norvegienii despre noi, ca popor?

Fireste, este o problema generala si e stiut ca imaginea romanilor nu este intotdeauna cea mai fericita. De incidentele din Italia s-a auzit foarte putin in Norvegia. Norvegienii isi aduc mai curand aminte de copiii strazii si cei din casele de copii de la inceputul anilor 90 de la TV. Imaginile de atunci i-au marcat pe multi din Scandinavia. Trebuie sa speram ca in timp vor aparea mai multe exemple pozitive despre romanii de afara si din tara cu calitati si aptitudini deosebite, care sa umbreasca imaginea negativa creata de o mana de romani necivilizati. Chiar asta discutam cu domnul ambasador si doamna consul al Romaniei din Oslo de curand. Au fost foarte draguti si m-au invitat la o intalnire la sediul ambasadei, pentru a ma felicita pentru performanta de la Eurovision. Si un motiv in plus de a ne mandri ca suntem romani. Romania a dat de-a lungul timpului prea multe valori occidentului, nu trebuie sa ne fie rusine de cine suntem.

Ce le transmiti prietenilor tai din Botosani, si romanilor, in general?

Salut cu drag toti botosanenii si astept cu nerabdare sa-mi implinesc un vis de demult: de a concerta pe scena Teatrului Mihai Eminescu impreuna cu trupa mea, prezentand albumul meu intr-o maniera live! Iar romanii sa fie mandri de originea si tara lor! Asta am invatat mult de la poporul norvegian.

Pe cand o vizita in orasul natal?

Poate de Sfintele Pasti sau in luna mai!