Plecarea unui pictor vorbeste lamuritor si deschis despre cei ramasi. In viata sa pamanteasca, artistul si-a infaptuit rostul. Mihai Bejenaru, artistul care nalucea pe strazile prafuite ale unui oras care se impiedica de el, pare sa nu se bucure, dupa moarte, de recunoasterea pe care ar fi meritat-o.

Putini prieteni in timpul vietii, dusmani nici atat. Discretie si masura. Marunt la trup, dar inalt in privire. Talentat, genul de spirit inzestrat cu har, dintre cei care se nasc o data la multe zeci de ani. A pictat cu boala in trup, cu durerea in culoare. De la Mihai Bejenaru ramane acuarela sa de exceptie si amintirea unui om inmiresmat de decenta artei pure.

Mihai Bejenaru ramane in arta romaneasca drept unul dintre cei mai buni acuarelisti. A studiat tehnica acuarelei pe ud si a pastelului combinat cu tehnica encaustica, combinand un stil aproape inovator cu o pictura vizionara, desi s-ar incadra usor si in stilul traditionalist.

Mihai Bejenaru a urmat, in tinerete, Scoala Populara de Arta din Botosani, nemultumindu-se insa cu studiul de atelier. Pictorul a cutreierat dealurile care invaluiesc Botosanii, o practica bine cunoscuta marilor artisti, de la Grigorescu pana la Van Gogh. Studii in aer liber care, din pacate, lipsesc aproape cu desavarsire pictorilor de astazi, care se limiteaza la arta de atelier, de album, la copii dupa copii sau, deseori, la a-si multiplica propriile lucrari, in scop pur comercial. 

In anii 1975, Mihai Bejenaru a decis sa dea examen la Facultatea de Arte Plastice din Iasi, obtinand o medie egala cu a altor doi candidati, chiar pe ultimele locuri. A fost admis. Imediat dupa absolvirea studiilor superioare a devenit si membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, expunand constant si bucurandu-se de aprecierile unanime ale criticilor.

Insa cele mai frumoase aprecieri le-a primit, se pare, de la micii sai invatacei, pentru ca in ultimii ani ai vietii s-a aplecat cu rabdare si pasiune asupra lucrului cu copiii, fie la Scoala 16 din Botosani, fie la scoala din Catamarasti Deal. Putini artisti au modestia, decenta si mai ales generozitatea de a accepta in preajma copii.

Boala i-a chinuit cumplit ultimii ani ai vietii. Dupa o grea si nestiuta de nimeni suferinta – in afara unor putini prieteni – Mihai Bejenariu s-a stins din viata in 21 august 2008.
Uimitor cum viata unui artist ii apartine doar siesi, iar moartea sa devine a tuturor. La moartea sa, Mihai Bejenaru a adunat pictorii la un loc, asa cum putine reuniuni artistice, expozitii sau vernisaje au reusit vreodata sa stranga. Se spune ca pictorul si-a plans propria moarte... Doua zile dupa ce si-a incredintat sufletul, ochii sai au plans.

Sa isi fi plans, oare, uitarea ce avea sa vina?


(F. Tonita)