Ioan Nemtoi este mare cat lumea! Un Brancusi al sticlei, daruit cu harul de a stapani focul, arta, inovatia. Nascut la Trusesti, format ca artist in Dorohoi, Ioan Nemtoi este astazi unul dintre cei mai apreciati profesionisti in arta sticlei.

A expus lucrari la Jocurile Olimpice, la Vatican, UNICEF sau alaturi de prestigioasa tehnologie McLaren, iar presedintii Romaniei isi aleg din galeriile sale cadourile pentru demnitarii lumii. La Viena, a decorat un hotel care s-a transformat, datorita harului sau, intr-o adevarata galerie deschisa in centrul orasului, numele Nemtoi devenind un brand vienez.

Ioan Nemtoi a cucerit Pamantul prin Sticla, de la Londra la Paris, din America in lumea asiatica. Este primul roman care a deschis o galerie de arta la New York. Ani la rand a lucrat in atelierul sau din Dorohoi.

Nemtoi nu se dezice de locurile care l-au zamislit ca om si ca artist.

Nascut in pe 14 ianuarie 1964, la Trusesti, judetul Botosani, Ioan Nemtoi a absolvit, in 1991, Academia de Arta din Bucuresti, specializarea Ceramica, sticla, portelan. A participat la numeroase expozitii in tara, dar mai cu seama in afara granitelor. Debutul s-a petrecut in 1988, la Expozitia Republicana. Ecoul performantelor sale a depasit repede granitele Romaniei, asa incat, in 1991, artistul era deja prezent la International Glass Exhibition de la Kanazawa, Japonia. Au urmat Norvegia, Franta, Suedia, Danemarca, din nou Japonia si apoi Romania, Statele Unite, Germania, Belgia, Olanda, Italia, intr-o insiruire de peste 40 de evenimente expozitionale. Anul 2003 a insemnat prezenta artistului in spatiile medievale ale Palatului Cotroceni, cu expozitia intitulata Apa si foc, si apoi la World Trade Center Rotterdam si World Trade Center Amsterdam. In anul 2002, lucrarea sa Cina cea de Taina a fost donata de catre statul roman Vaticanului. Detine doua galerii permanente, una in Bucuresti si alta la New York, aceasta din urma inaugurata putin dupa mijlocul lunii iunie a acestui an, in cartierul Soho, unul dintre cele mai cosmopolite ale Manhattan-ului.

"Fiind cel dintai nascut intr-o familie de tarani din Trusesti (judetul Botosani), imi amintesc ca tata ma trimitea cu oile la pascut. Spre necazul lui insa, mai totdeauna ajungeam pe malul unui rau, unde modelam pana seara tarziu figurine din argila si nisip, fara sa stiu ca prefiguram astfel un destin. Au urmat apoi liceul si facultatea la Academia de Arte Frumoase (sectia Ceramica, Sticla, Metal) din Bucuresti. Aici mi-am implinit visul si efortul de a trece sticla din planul mestesugului in cel al artei. Cred sincer ca evenimentele cele mai importante din viata mea s-au petrecut, de atunci, in jurul cuptorului, iar cele mai fericite momente pe care le-am trait s-au datorat sticlei", marturisea Ioan Nemtoi.

Un artist de renume mondial, Ioan Nemtoi se intoarce, de cate ori are ocazia, sa lucreze in Dorohoiul la care nu a renuntat niciodata. Un artist care a imbracat firesc hainele celebritatii, dar le-a incununat cu aura de botosanean get-beget.

"E felul in care mi-am dorit sa-mi traiesc viata, nu am lasat niciodata celebritatea sa ma indeparteze de familie si prieteni, declara in presa nationala", spune Ioan Nemtoi.





 

Ioan Es. Pop despre artistul Ioan Nemtoi:

"Cand a inceput sa se ocupe cu suspendarea timpului, Ioan Nemtoi stia ca totul curge si ca nu timpul trebuie oprit, ci obiectele pe care acesta le devasteaza. Dar care era materia doar jumatate materie si restul idee la care putea apela pentru aceasta operatie alchimica? Raspunsul pe care l-a gasit a fost sticla.

L-am vazut pe Nemtoi calcand cu piciorul gol pe muntele de sticla pisata din apropierea fabricii lui, iar inainte de asta inconjurand biserica locului cu fiul sau pe umeri. L-am vazut intrand apoi in mai personala lui catedrala care ii este atelierul. Imaginea pe care v-o oferim tine de regimul diurn. Vitalitatea lui Nemtoi tine mai degraba de nocturn. Sub acoperirea noptii, lumina sticlei sale, oricat de intunecata, se vede.

Aerul pur de la Dorohoi permite vederea Pamantului de pe stele. De la fenicieni citire Cunoscatorii materiei vitrate stiu ca, in istoria sticlei, materialele, tehnicile si formele se repeta, de la egipteni, fenicieni si asirieni, la greci si romani, apoi la sticlarii din Murano ori din Boemia, numai ca din alte perspective. Daca privesti formele moderne si contemporane ale sticlei, observi ca – de la Kaspar Lehman, George Ravenscroft si Anna Roemers Visscher, la J. Kunckel si la zecile de dinastii de sticlari din Murano, Granja, Bristol ori Baccarat, ba chiar si la sticla Waldglass, verre de fougère sau pate-de-verre – cam toate au trait in traditia vechilor forme antice si medievale.

Tot el semneaza si executia pieselor-unicat, in timp ce exemplarele de serie incap pe mainile asistentilor sai. Nu-mi dezvaluie enigma prin care rasuflarile lui devin volum, pentru ca n-ar folosi nimanui: poti sufla si in sticle gata facute, difera doar suflurile, care nu stau in plamani, ci in materia electrica si greu de definit ce uneste conopida creierului mare cu pamatuful inspumat al celui mic, luna rinichilor cu putul limfaticelor testiculare, desagii plamanilor cu orologiul ventriculului stang.

"Locuim in creier numai pentru ca sangele, in timp ce urca spre cap, aduna amintiri ale trupului si se limpezeste", zice maestrul. "Cum, adica, se limpezeste?", intreb. "Adica, pentru a-si aduce aminte, uita de sine si devine transparent", zice el.