Este fotbalistul de legendă care a fost în lotul echipei naționale a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. S-a ”luptat” în poartă alături de Helmuth Duckadam și de Silviu Lung, a fost coleg de vestiar cu Dan Petrescu, Miodrag Belodedici, Ladislau Boloni, Ilie Dumitrescu, Gabi Balint, Gică Hagi, Marius Lăcătuș.
După ce a urmat Liceul Industrial nr.2 din Dorohoi, Gheorghe Liliac a studiat la Academia Tehnică Militară din București. Chiar dacă destinul îi este legat de marea scenă a fotbalului românesc, dorohoienii nu l-au uitat.
De ziua lui Gheorghe Liliac, Clubul Sportiv Juniorul Dorohoi i-a transmis un mesaj emoționant: ”Ești un adevărat simbol al Municipiului Dorohoi, un nume care va rămâne mereu în istoria sportului românesc și în inimile celor care iubesc fotbalul, o sursă de inspirație pentru tinerii jucători și un exemplu de profesionalism. Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut sportul rege, fotbalul și pentru întreaga ta carieră remarcabilă. Suntem mândri că te avem ca reper și prieten al clubului nostru”.
Gheorghe Liliac, astăzi în vâstă de 66 de ani, are un palmares impresionant: a câștigat cu Steaua două campionate ale României (1987-1988 și 1988 – 1989), Cupa României în anul 1988, dar și o finală de Liga Campionilor în 1989 și o seminfinală de Liga Campionilor cu Steaua Bucuresti în 1988 și o calificare în Cupa UEFA cu Petrolul Ploiești, în 1990. În prezent, Gheorghe Liliac este șeful Centrului de Copii și Juniori de la Petrolul.
Pentru fostul mare portar al Stelei și al Petrolului, ”finala din 1989, cu Milan, e cea mai puternică amintire”.
A început sportul cu mingea în orașul natal, unde a început la juniori, la Cristalul Dorohoi. De la 15 ani și până la 22 de ani a jucat la echipa dorohoiană. În 1981 a plecat la CS Botoșani, unde a activat vreme de doi ani, în liga a doua.
”Domnul Jenei m-a adus la Steaua!”
În 1983 ajunge la FC Bihor Oradea. Sunt anii în care se împlinește marele vis al lui Gheorghe Liliac: este remarcat de Emerich Jenei, antrenorul care avea apoi să ducă Steaua la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.
”Domnul Jenei m-a adus la Steaua, dar imediat am fost împrumutat la Oradea. La Steaua, în 1983 era Vasile Iordache și odată cu mine a ajuns și Helmuth Duckadam. Era greu să mă lupt cu ei”, își amintește, potrivit csasteaua.ro, fostul jucător al Stelei.
În 1986 este transferat la Petrolul Ploiești pentru un an. ”Antrenor era domnul Mircea Dridea. A venit după mine la Oradea, m-a urmărit, m-a convins să merg la Ploiești. Au avut nevoie de acordul Stelei”, rememorează fostul portar.
Anul 1987 îl găsește în Ghencea. ”Vă dați seama ce era atunci. Echipa tocmai câștigase Cupa Campionilor Europeni. Acum mă băteam pe post cu Dan Stângaciu, deoarce Duckadam se accidentase”. Recunoaște că au fost cele mai frumoase două sezoane din cariera sa.
Gheorghe Liliac își aduce aminte că în primul an, la Steaua, a jucat 7 meciuri, iar Dan Stângaciu 27. ”În Cupa Campionilor Europeni echipa a ajuns iar în semifinale. Îmi aduc aminte că în meciurile cu Benfica am jucat ambele meciuri. Făcusem 0-0 pe Ghencea. Ne-am dus la Lisabona cu gândul la calificare, dar din păcate nu am mai reușit”.
”Finala cu Milan e cea mai puternică amintire!”
Anul următor, Steaua a ajuns din nou să joace finala Cupei Campionilor Europeni. ”Finala de pe Camp Nou, cu Milan, e cea mai puternică amintire. Ce echipă aveau italienii atunci! Era tripleta olandeză senzațională, cu Gullit, Rijkaard, Van Basten”, rememorează fostul portar. ”Consider că din 1986 până în 1989 Steaua a fost cea mai bună echipă din Europa de Est”.
În acesl sezon venise de la Craiova Silviu Lung. Liliac își aduce aminte că și în vestiarul Stelei erau nume grele. ”Era un Tudorel Stoica, un Dan Petrescu, Miodrag Belodedici, Ladislau Boloni, Ilie Dumitrescu, Gabi Balint, venise și Gică Hagi, însă în vestiar, șeful era Lăcătuș. El era cel mai vocal. Era primul la bătaie pe teren, el era vocea de care ascultau toți și în vestiar. Un mare sufletist”.
”Valentin Ceaușescu a făcut semn să ieșim de pe teren”
Gheorghe Liliac își amintește și de finala Cupei României, cu Dinamo, din 1988, când Valentin Ceaușescu a ordonat echipei să părăsească terenul, potrivit sursei citate. ”Am condus noi cu 1-0, a marcat Lăcătuș. Răducioiu mi-a dat însă gol în minutul 88 și a egalat. Dar imediat, Gică Hagi i-a centrat lui Gabi Balint. Golul a fost anulat eronat. A ieșit un meleu pe teren, iar Valentin Ceaușescu i-a făcut semn de la tribuna oficială lui nea Tică Dănilescu să ieșim de pe teren”.
Revoluția din 1989 îl prinde la Petrolul Ploiești. În 1991, pentru două sezoane, ajunge la Hapoel Tzafririm Holon, iar în 1995 activează la Metalul Filipești, până în 1997.
Astăzi, Gheorghe Liliac este șeful Centrului de Copii și Juniori de la Petrolul.
La aniversare, dar și în zi onomastică, îi urăm lui Gheorghe Liliac La mulți ani cu sănătate și împliniri sportive!