Tot mai multe poezii încep să ajungă pe adresa noastră de mail de la redacÈ›ie. Le vom publica pe toate cu răbdarea cititorului de poezie încântat de varietatea de stiluri, de curajul unora, È™i de materializarea ideilor altora în imagini surprinse în cuvinte. Ca în fiecare searaă, vă dorim lectură plăcută.
***
THEATRUM MUNDI
de Dorel Mihai Gaftoneanu
Motto: ,,Prezentul este o continuă aÈ™teptare a viitorului.” (Blaise Pascal)
…Uimit la extaz de spectacolul lumii
pe scena de lux a Divinei Istorii,
de veghe în turnul de fildeÈ™ al vocii cetății,
Vae victis, șoptesc tulburat, copleșit
de spasmele Terrei, o Troie Modernă,
un mit ce se stinge în cleÈ™tii-ecluze din lăncii È™i săbii de foc,
cu vuiet sălbatic de care în goană È™i tropot de cai
rivalii, urmași lui Ahile și Hector, se luptă,
sub semnul lui Ares, o torță imensă-i pământul în flăcări,
despotic, presară cenuÈ™a Eol peste marea de sânge,
talazuri cu spume aleargă la stânci, e haos la culme
iar noii ahei, printre ,,Prosit!” È™i ,,Ergo bibamus!”,
înalță urale, un tunet de ,,Vivat!” cutremură cerul,
prin omnia vincit amor, iubirea învinge mereu,
concordia civium îÈ™i ia trup de vis,
o Clio grăbită dispare în noapte cu paÈ™i de Atlas
privind cu mânie în spate
și pleacă departe-departe de tot
spre țărmuri ce pacea așteaptă de mult,
văd robii livizi aÈ™teptându-È™i sentinÈ›a,
cu lacrimi în ochi murmurând
că încă nu-i totul pierdut
iar ziua cea mare-i aproape,
speranța e tot ce avem,
ex osibus ultor… vom fi răzbunaÈ›i!
…Resimt cu putere secvenÈ›a-prezent din trecut,
fatidic memento acum și aici,
relicve-secunde în mers monoton,
o ploaie proscrisă de așchii din Cronosul-cedru,
titan exilat din infernul lui Dante,
nisip ce erupe din timpul clepsidră-vulcan,
torent piroclastic-izvor care moare încet,
un fluviu-cortegiu amar, nesupus și tăcut
spre Marea-Albastră-Cu-Zile-Trecute,
mutatis mutandis,
miracol atavic post mortem,
emfatic, un astăzi exotic îmbracă abstractul
sub lava cu riduri amorfă și rece,
apoi se închide ermetic în stâlpul de sare,
un monstru, o hidră cu chip de Heracle inert,
grotesc ritual, abscons purgatoriu impus,
un rol secundar, cenuÈ™iu între nimfă È™i sclav
de megaregistrul votiv, prometeic cadou
în care cu greu recunosc,
senină, firavă, discretă,
amprenta fugară a zilei de ieri,
un fulg efemer sublimat pe altarul gândirii,
scânteie de geniu desprinsă din Rugul Sardonic,
o vorba (ce) volant gonită pe veci în surghiun
când scripta (ce) manent, regină, se urcă pe tron…
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)