Astăzi, 7 ianuarie, Florica ar fi împlinit 64 de ani. A trăit doar 52, ani în care a concentrat tot ce alți oameni trăiesc într-un secol de viață. La trei ani de la cucerirea titlului olimpic, a fost nevoită să își întrerupă cariera sportivă. După o meningită devastatoare, Florica s-a stins în urma unui cancer galopant.

Florica Lavric s-a născut pe 7 ianuarie 1962, în Copălău, județul Botoșani.

Suferința sportivei din Copălău a fost cruntă. Cu trei ani înainte de a muri, în 2011, a fost operată de cancer. Timp de șase luni a avut speranțe că totul va fi bine, tratamentul dădea rezultate. Însă brusc starea de sănătate s-a deteriorat, iar tratamentele nu şi-au mai făcut efectul. Cancerul s-a extins la ficat, apoi ca cap. A concurat pentru România și a urcat pe podiumul lumii. Nu a renunțat niciodată la luptă! Însă, atunci când propria viață a provocat-o la luptă, totul s-a dovedit a fi mult prea dificil.

CITEȘTE ȘI: "Un fost manager al Spitalului din Botoșani, trimis în judecată pentru luare de mit..."

 

 A activat la cluburile sportive Onești, Viitorul, Steaua București, iar în perioada 1982–1987 a fost componentă a lotului național feminin de canotaj al României.

A fost campioană olimpică la Los Angeles, de două ori vicecampioană mondială şi de nenumărate ori pe podiumul balcanic şi naţional.

Florica Lavric şi-a încheiat cariera în 1987, din cauza unei meningite, iar ulterior s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar. S-a stins pe 20 iunie 2014, după o lungă luptă cu boala.

Jocurile de legendă din 1984

August 1984, Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Pentru prima dată în istoria canotajului românesc, fetele din România câștigau TOT: Simplu şi dublu vâsle, patru vâsle şi 4+1 rame. În barca de 4+1 se aflau Maria Fricioiu, Chira Apostol, Olga Bularda, Viorica Ioja şi Florica Lavric.

Când a fost selectată în lotul clubului sportiv de la Oneşti, Florica nici măcar nu ştia să înoate. Atunci erau 80 de fete. Au rămas doar şase. Titlul suprem avea să vină greu, după ani întregi dedicaţi sportului. Ani în care Florica ar fi vrut să se oprească. Şi nu o dată. Ceva mai presus de durere şi de oboseală a oprit-o.

Poate destinul care ştia mai bine decât ea că numele de Florica Lavric trebuia să fie legendă. Una încă vie atunci, dar uitată de timp şi de timpuri. În trei minute, 19 secunde şi 30 de sutimi, pe 4 august 1984, s-a consumat o viaţă, s-a scris o pagină de istorie.

Astăzi, Sala Sporturilor din comuna Copălău poartă numele marii campioane!