Campionul Romaniei la 5000 de metri, Alexandru Corneschi, si-a stabilit cartierul general in Portugalia pentru aceasta iarna. A rezultat un cantonament de 70 de zile. Alexandru a ajuns in micuta localitate Monte Gordo, aflata in sud estul Portugaliei, in regiunea Algavre, foarte aproape de granita cu Spania, in data de 4 ianuarie. Va ramane pana pe 14 martie. Toate costurile au fost „decontate” chiar de catre sportiv….si de „oameni cu suflet mare”. Asa se investeste in 2017, in Romania, intr-un sportiv tanar, de viitor si care si-a anuntat obiectivul de a face baremul pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo in proba de maraton. La sfarsitul saptamanii trecute atletul a luat deja startul in prima cursa oficiala din 2017.
Intr-un interviu aimx.ro Alex a vorbit despre stagiul de pregatire, semimaratonul din Italia, dar si pe cine a ajuns sa urasca cel mai mult.
-Cum a fost cursa si de ce ai ales Italia cand tu te aflai in Portugalia?
Alex: Am tratat cursa ca pe un antrenament, cu toate ca imi doream un timp mai bun decat cel obtinut. Probabil nu m-am odihnit suficient. Zilele dinaintea cursei au fost destul de fugarite. Neavand aceasta cursa ca obiectiv, nu am menajat antrenamentele. In acelasi weekend mai era un semimaraton in Faro, la 40 km de locul unde stam in cantonamentul din Portugalia, dar am fost invitat de domnul Paolo Ottone, organizatorul concursului “ Lago Maggiore Half Marathon “, sa iau startul in cursa de semimaraton alaturi de alti sportivi de top. Fiind pentru a doua oara cand sunt invitat la o competitie internationala (prima a fost cursa de 20km de la Van Alphen-Olanda), nu am putut refuza si sper ca acest lucru sa devina o obisnuinta.
-Ce iti doreai sa afli in urma acestui SEMI?
Alex: Nu am plecat cu gandul de a ocupa un loc fruntas, ci doar sa obtin un timp bun, care sa imi arate cum a decurs pregatirea din Portugalia. Si cu toate ca pregatirea a decurs perfect, in timpul cursei nu am avut starea necesara pentru a face o cursa buna. In timpul stagiului de pregatire am avut antrenamente mai tari decat timpul alergat in cursa
-Apropo de timp…Multumit?
Alex: Nu sunt multumit de timp. Am alergat 1 min si 12 secunde, mai slab decat cel mai bun timp al meu obtinut anul trecut la Viena (1:07:00). Mi-am dat seama din prima jumatate a cursei ca nu va fi un timp final mai bun, asa ca am incercat sa pastrez un ritm cat mai constant pana la finalul cursei… cu toate ca am avut mici probleme cu stomacul.
-Ce curse urmeaza pentru tine?
Alex: Mai stau in Portugalia pana pe 14 martie, iar prima cursa dupa acest stagiu de pregatire va fi SPORTGURU Timisoara 21k, unde am sa incerc un nou personal best pe proba de semimaraton.
-De cine te-ai plictisit cel mai mult pana acum in cantonament?
Alex: Chiar daca au fost pana acum mai mult de 2 luni de pregatire in Portugalia nu m-am plictisit absolut de nimic si de nimeni. Am reusit sa mai evadam putin pentru a ne deconecta de la rutina zilnica… prin mici excursii prin imprejurimi ,dar planificate cu grija dupa antrenamentele importante. Mai glumesc cu Marius ( N.R. Ionescu, cel mai valoros maratonist roman) de fiecare data cand il vad si stiu ca e de fuga, iar dupa antrenamentele dure in care ne fugarim reciproc nu uit niciodata sa ii spun „te urasc!”
-Cati kilometrim ai alergat?
Alex: A fost un cantonament greu in care am venit pe cont propriu si am facut de toate: mancare, curat, spalat, alergare. Mi-am depasit toate recordurile de km: in luna ianuarie am alergat 735 de km, iar februarie 655 de km. In total vor fi aproximativ 1700 de kilometri. Antrenamentele au fost bazate mai mult pe volum, alergari lungi cu tempo-uri de toate felurile, urmand ca dupa revenirea in tara sa umblam putin la numarul de kilometri si sa calcam pedala de acceleratie. Obiectivele mele principale din 2017 sunt cursele de 5000m si 10000m din vara… Asa ca pot spune ca ce e mai interesant abia de acum incepe.
Despre dorul de casa si fanul sau numarul 1: ” Legatura cu familia am tinut-o pe internet. Anul trecut le-am facut parintilor cadou un laptop, iar acum nu este postare sau stire sa nu fie vazuta de ei. Vorbesc aproape zilnic cu ei pe skype. Ma bucur in special pentru tatal meu. Si-a dorit mereu sa ma vada alergand, dar nu a putut. Acum stiu ca nu ii scapa nimic si uneori ma suna si ma intreaba detalii pe care nu le gaseste pe internet.” Pe cărare te afunzi, te pierzi, visezi, plângi, răsplângi...
