Cu toate acestea, administrațiile care s-au perindat de-a lungul timpului nu au reușit, decât în mică măsură, să dezvolte un turism care să producă beneficii economice, dar care să aducă și valoare culturală zonei.
Despre arhitectura Centrului istoric, Ștefan Ciubotaru spunea că se prezintă ca un ”front paralel de clădiri cu o continuitate remarcabilă, de o profundă unitate în diversitate, cu fațade de o excepțională varietate, rezumând practic toate stilurile arhitecturale și decorative caracteristice pentru secolul al XIX-lea, cu unele realizări de o deosebită valoare artistică”.
Ansamblul Centrului istoric, așa cum este el prezentat în mod oficial, a fost la un pas de a fi declarat, în vremea comuniștilor, drept ”rezervație de arhitectură urbană”. Propunerea se regăsește și într-o schiță de sistematizare a municipiului, aprobată în septembrie 1979, de către ”conducerea superioară de partid și de stat”. Încă și mai devreme, dintr-un studiu din 1969, aflăm că locul trebuie conservat întrucât ”puține alte orașe din țara noastră păstrează o imagine atât de clară și de completă a ceea ce a fost urbanismul românesc în secolul XIX”.
Nu doar bogăția arhitecturală dă valoare zonei. Tot aici este locul în care s-a născut poetul Mihai Eminescu, la doi pași de Biserica Uspenia, în care a fost botezat.
Unul dintre cei mai buni documentariști ai orașului Botoșani, regretata Eugenia Greceanu, realiza în anii 1976-1978 ”Studiul zonei cu valoare istorică și artistică din Botoșani”. În aceeși perioadă, mai exact în anul 1977, specialișștii de la Centrul de proiectări Suceava realizau un studiu care avea în vedere reconstituirea aspectului inițial al fațadelor pentru clădirile din centrul istoric. Au fost anii în care s-au făcut și reparații capitale la părțile din spate ale imobilelor. O decizie care avea să aibă un impact benefic asupra zonei a fost închiderea circulației pentru autovehicule și realizarea pietonalului larg. A fost introdus șirul de stâlpi ornamentați în fier forjat pentru iluminatul public.
Interesul major pentru Centrul istoric al orașului reiese și din atitudinea autorităților după marele incendiu din 3 iunie 1887, care a mistuit o parte din urbe, focul cuprinzând inclusiv acoperișul Bisericii Uspenia și casa în care se născuse poetul Mihai Eminescu.
Pentru refacerea clădirilor distruse și pentru redarea strălucirii de odinioară, după incendiu, specialiștii locali au primit sprijin de la arhitecți aduși din Imperiul austro-ungar. Urmează, după Primul Război Mondial, amenajarea Pieței ”Carol” (astăzi Piața 1 Decembrie 1918). În anul 1929 sunt scoase tarabele improvizate și se ridică în centru monumentul eroilor pe care îl vedem astăzi, Grupul statuar ”Compania de mitraliere Maior Ignat în atac”).
Administrația locală a restaurat, în urmă cu mai bine de un deceniu, mai multe clădiri. Municipalitatea a dezvoltat atunci proiectul ”Reabilitarea Centrului istoric și a zonei pietonale a municipiului Botoșani”, finanțat prin programul PHARE 2006, o investiție de 7,6 milioane de euro fără TVA, derulat în perioada 2008-2011.
Peste 60 de imobile sunt înregistrate astăzi în Lista Monumentelor Istorice. Comercianții sunt încă reticenți atunci când se gândesc la perspectiva deschiderii unei afaceri în zonă, însă există și temerari care cred că frumusețea locului poate contribui la susținerea economică a unui business.