Sfântul Alexandru, considerat de către Biserică și protectorul omenirii, este sărbătorit în fiecare an pe data de 30 august. Unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii, a fost și un apărător neînfricat al credinței creștine.
Sfântul Alexandru a trăit în secolul al IV-lea, timp în care a fost ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantinului, iar ulterior a fost numit patriarh în locul acestuia.
Sfântul Alexandru a fost trimis de către Patriarhul Mitrofan să participe la Sinodul I ecumenic de la Niceea cu scopul de a apăra dreapta credința de Arie, deoarece unul dintre preoți și alți partizani ai ereziei ariene începuseră să răspândească o învățătură neconformă cu tradiția și credința Bisericii.
Partizanii ereziei ariene au susținut că Fiul lui Dumnezeu nu este cu una cu Tatăl, iar asta îl face să fie inferior, ceea ce aduce excluderea lui Arie:
„Fiul, nefiind Dumnezeu adevărat, nu putea să fie decât creatură, chiar dacă cea mai perfectă dintre creaturi. Ceea ce nu reprezintă un impediment pentru ca Tatăl să fie Tată, doar că acesta este părinte pentru o ființă diferită de El. Este adevărat că Fiul este numit Dumnezeu, dar numai într-un sens impropriu: El este bun și înțelept, se bucură de prerogativa de a fi fost creat direct de Dumnezeu, în vreme ce celelalte creaturi au fost create prin Fiul. În schimb, existența sa nu se identifică nicidecum cu realitatea divină: El este pentru totdeauna contingent. Mântuirea pe care Hristos o aduce oamenilor nu constă într-o înnoire a naturii lor, săvârșită grație înălțării prin Hristos, a aceleiași naturi umane, ci în oferirea unui model de viață și în revelarea credinței adevărate”, conform crestinortodox.ro
Sfântul Alexandru sau „protectorul omenirii” – sărbătorit pe 30 august
Imediat cum Sf. Alexandru s-a întors la Constantinopol, în fața Patriarhului Mitrofan s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i că se apropie sfârșitul și poruncindu-i să îl lase după EL pe Alexandru ca Patriarh. Îngerul Domnului a zis: „După zece zile îţi vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc să-l ia, în locul tău, Alexandru, slujitorul tău”. Pe patul morții, Sfântul Patriarh Mitrofan a fost vizitat și de Împăratul Constantin împreună cu alți părinți, care l-au întrebat cine urmează să primească scaunul patriarhiei după mutarea sa.
Patriarhul Mitrofan a răspuns: „Domnul mi-a descoperit că după mine va lua scaunul patriarhiei Sfântul Alexandru, împreună slujitorul meu, cel vrednic de adevărata alegere şi de darul Duhului Sfânt”.
În calitate de Patriarh, Sfântul Alexandru a dus o luptă extrem de grea cu adepții ereziei ariene și cu filosofii. Cu sprijinul lui Eusebiu de Nicomidia, Arie l-a convins pe împăratul Constantin cel Mare să îl oblige pe Alexandru să îl reprimească în comuniune, însă, în ciuda presiunilor, Sfântul Ierarh a refuzat să îl readucă în Biserică și de atunci, se spune, că s-a închis în catedrala Constantinopolului pentru a se ruga. Se spune că Arie își dorea să moară, decât să fie forțat să refacă comuniunea cu un om care nu era pe placul lui și care doar se prefăcea că se pocăiește, iar rugile i-au fost ascultate, deoarece Arie a murit în drum spre Biserică, chiar înainte de a fi reintegrat în comuniune.
Tradiții și obiceiuri
- În această zi de sărbătoare, se spune că nu este bine să îți vorbești aproapele de rău;
- Biserica îndeamnă toți credincioșii să fie mai milostivi cu cei năpăstuiți de soartă;
- În această zi, creștinii sunt îndemnați să spună rugăciunea Sfântului Alexandru.
Rugăciunea Sfântului Alexandru
„Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioși, mulțumim ție și cântăm cântare pentru biruință. Celui ce a doborât pe Arie și, cu totul, a legat limbă filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!”
*editare: R.A.