Sfânta Muceniță Anisia și Cuvioasa Teodora din Cezareea sunt prăznuite de Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 30 decembrie, potrivit calendarulortodox.ro.
Anisia se trage din Tesalonic și a trăit pe vremea împăratului Maximian. Părinții acesteia au fost niște persoane extrem de credincioase, dar și cu o situație materiala bună. După moartea acestora, mucenița a dus o viată singuratică, fiind pe placul bunului Dumnezeu pentru viată și faptele pe care le-a făcut de-a lungul vieții sale.
Odată, în drumul său spre biserică, așa cum era obiceiul, întâlnește un ostaș care se închina la idoli.
Acesta o apucă de mână și intenționează să o ducă la altarele unde se aducea ofranda idolilor. Oricât încerca sfânta să se împotrivească, acest ostaș o silea și mai mult să aducă jertfa idolilor.
Iar când sfânta își mărturisi credința în Hristos, ostașul fiind cuprins de mânie și din cauza faptului că Sfânta Anisia îl scuipase pe obraz, acesta scoase sabia și i-o înfige sfintei în coastă. Astfel primi Sfântă Muceniță Anisia cununa muceniciei.
De asemenea, în această zi Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Teodora din Cezareea.
Această sfântă a dus o viață de pustnic în Mânăstirea Sfintei Ana, care purta numele de Reghidion. Aceasta trăia pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Aceasta era de neam cinstit și strălucit. Pe părinții acesteia îi chema Teofil, un patrician care se ocupa cu dregătoria, iar pe mama ei Teodora.
O foarte lungă perioadă, mama acesteia își plângea stârpiciunea, rugându-se neîncetat la bunul Dumnezeu și la Născătoarea de Dumnezeu Fecioara pentru a-i dărui un copil.
Primi har dumnezeiesc din cer prin mijlocirea Sfintei și dreptei Ana, mama Fecioarei Maria. După ce copila se născu și se făcu mare, a fost dusă la biserica Sfintei Ana unde a fost primită ca dar dumnezeiesc.
Stareța mănăstirii Sfânta Ana a crescut-o în frică de Dumnezeu, învățând-o Sfintele Scripturi. Viețui bine copila, însă vicleanul diavol urî faptul ca a fost calcat în picioare de o simplă copilă.
Astfel, îndemnă pe Leon împăratul, cel care a persecutat foarte mulți creștini, să i-o ofere de soție fiului său, Hristofor, care devenise cezar.
O luă cu sila din mănăstire și o obligă să meargă la Constantinopol, unde se făcu nunta și i se pregăti camera de nunta. Aceste lucruri le plănui Leon, însă Dumnezeu a păzit-o și a păstrat-o nepângărita.
De nicăieri, sciții pornesc război împotriva Imperiului Apusean, motiv pentru care mirele este trimis să lupte împotriva barbarilor. Însă acesta căzu primul în Bătălie.
Când pura și curata Teodora află, luă din palat aur, argint, mărgăritare și se urcă in corabie și se întorsese la mănăstire, mulțumind bunului Dumnezeu că a eliberat-o. Când regele află de fuga Teodorei, cel de-al doilea fiu al regelui merge la mănăstire unde o găsește tunsă pe călugăriță și îmbrăcată în straie zdrențuite.
Dumnezeu, purtându-i de grijă, o ajută ca fiul regelui să o lase in pace. Așadar, Cuvioasa Teodora putu trăi în tihnă și slobozenie deplină.
A continuat să ducă o viață modestă, mâncând doar o bucată de pâine o dată la două trei zile. Purta o singură haină, făcută din păr. După mulți ani în care străluci cu o sumedenie de virtuți, se mută la Domnul.