Mugurel Vasile Semciuc, vicecampionul olimpic botoșănean, a fost sărbătorit acasă, prin intermediul unui eveniment organizat de Filiala BotoÈ™ani a Uniunii Ucrainenilor din România (U.U.R.), al cărei preÈ™edinte este Victor Semciuc.
În comuna Mihăileni, localitatea RogojeÈ™ti, alături de medaliatul cu argint la Olimpiada de la Tokio, au fost părinÈ›ii, alte rude ale acestuia, membri ai Comitetului filialei È™i, pentru a destinde atmosfera, a fost invitată È™i fanfara filialei ”Florile Bucovinei”, formaÈ›ia de seniori. Într-un moment de discuÈ›ii sincere È™i deschise privind drumul parcurs până la obÈ›inerea acestui răsunător succes, vicecampionul olimpic a povestit È™i greutățile întâmpinate, dar È™i planurile de viitor, interlocutorul fiind Victor Hrihorciuc, vicepreÈ™edintele U.U.R.
PovestestiÈ›i-ne câte ceva despre dumneavoastră È™i familia dumneavoastră?
- Sunt născut pe 24 ianuarie 1988, originar din satul RogojeÈ™ti, comuna Mihăileni, judeÈ›ul BotoÈ™ani, în prezent legitimat la CSA ”Steaua” BucureÈ™ti. Provin dintr-o familie simplă de la È›ară, suntem doi fraÈ›i la părinÈ›i, eu fiind cel mai mic. PărinÈ›ii mei sunt oameni simpli de la È›ară, muncitori, tata este ucrainean, iar mama provine dintr-un sat cu populaÈ›ie românească, din GrămeÈ™ti, dar, între timp, a învățat limba ucraineană, aÈ™a cum se spune la noi în sat È™i nu numai la noi.
Fiecare copil are în copilăria sa idoli, vise. Unii să devină doctori, alÈ›ii fotbaliÈ™ti, alÈ›ii poliÈ›iÈ™ti È™i chiar piloÈ›i. Copilul Mugurel Semciuc ce visa să devină?
- Copil fiind, îmi plăcea mult fotbalul, probabil este valabil pentru aproape toÈ›i copiii. Apoi, după ce am mai crescut puÈ›in, doream să devin poliÈ›ist, în mintea mea de copil de la sat se născuse ideea că poliÈ›iÈ™tii sun oameni ”mari”, de ei ascultă toÈ›i. Apoi când am intrat la È™coală situaÈ›ia s-a schimbat. A apărut o altă oportunitate de a mă lansa în domeniul sportiv încă de la vârsta de 15 ani.
Spune-ne ceva despre È™coala unde ai învățat? Ai învățat È™i în limba ucraineană sau ai studiat limba ucraineană doar ca obiect de studiu ?
- Clasele I-IV le-am făcut în satul meu natal, RogojeÈ™ti, iar V-VIII la Mihăileni. Din clasa a I am început să învăț limba ucraineană È™i făceam câte 2 ore pe săptămână, iar din clasa a V-a studiam câte 4 ore pe săptămână limba ucraineană, ca obiect de studiu .
Cine te-a îndrumat spre sport?
- Eram în clasa a VIII-a, la început de an, când dl profesor Victor Semciuc, profesorul meu de educaÈ›ie fizică, m-a convins È™i m-a propus Clubului Sportiv BotoÈ™ani, ca să practic acest sport, canotajul. Până atunci eu nu auzisem prea multe despre această ramură sportivă. Știam doar de rezultatele obÈ›inute de d-na Elisabeta Lipa, care este originară tot din satul RogojeÈ™ti.
Ai practicat și alte sporturi?
- Sport de performanță nu am făcut, dar am cochetat cu fotbalul la nivel local și județean, așa că am ajuns să particip cu diferite echipe mai mari sau mai mici la faze județene și interjudețene.
Când ai urcat pentru prima dată într-o barcă?
- Prima dată a fost pe iazul de la Fălticeni în toamna anului 2013 când, sub conducerea antrenorului Bulei George am învățat cum să È›in vâslele, poziÈ›ia în barcă, primele miÈ™cări cu vâsle pentru a participa la concursurile care urmau să înceapă în primăvara anului 2014.
Ce amintiri ai de la primele tale contacte cu caiacul și primul tău antrenor?
- Prima impresie a fost foarte frumoasă, pe zi ce trecea spoream încrederea în forÈ›ele proprii, miÈ™cările erau mai apropiate de ce ni se cerea, bucuria succeselor personale în întrecerea cu colegii mei È™i am început să iubesc tot mai mult acest sport. Dar acesta a fost începutul. Pe urmă a venit greul,” joaca” s-a terminat. CerinÈ›ele au crescut, pretenÈ›iile antrenorilor au sporit, se apropia perioada concursurilor È™i noi trebuiam să demonstrăm că nu degeaba am fost selecÈ›ionaÈ›i pentru această ramură sportivă.
Când au venit primele succese?
- Primul succes naÈ›ional a fost în luna decembrie 2014, dar de data aceasta, doar pe simulatoare, pe care ne antrenăm noi pe timpul iernii, concurs la care am ocupat locul III. Primul succes internaÈ›ional a venit în anul 2015, la campionatul european din Cehia, unde în componenÈ›a echipajului 8+1 am obÈ›inut medalia de bronz.
Ce crezi că a stat la baza succesului tău È™i a echipei în cadrul căreia ai concurat, în această ramură a sportului, înălÈ›imea, forÈ›a, determinarea, motivarea, etc?
- În primul rând hotărârea de a nu abandona niciodată gândul că voi fi câÈ™tigător. În al doilea rând, la obÈ›inerea unui succes, participă o echipă managerială formată din antrenori, medici, susÈ›inători. Un impuls special a fost dat de antrenorul lotului olimpic de băieÈ›i Antonio Colamonici din Italia, care a schimbat sistemul de pregătire existent până atunci È™i, începând din 2017, ne-a motivat la fiecare antrenament, la fiecare concurs că suntem cei mai buni din lume la această probă, de 4 rame fără cârmaci È™i că trebuie È™i vom birui la Olimpiada de la Tokio. Și a avut dreptate.
Spune-ne ce presupune antrenamentul cu o canoe? MulÈ›i oameni cred că se vâsleÈ™te toată ziua. E adevărat ?
-Da, este adevărat că vâslim mult zilnic, cam 24 km dimineaÈ›a È™i circa 20 km după amiază. Dar antrenamentul nu se opreÈ™te aici. Mai e câte 1 oră È™i jumătate de bicicletă la sală, antrenament de forță la sală, cu greutăți È™i alte exerciÈ›ii specifice pentru a dezvolta masa musculară È™i a putea rezista antrenamentelor È™i concursurilor la care urmează să participăm.
Se spune că fiecare echipaj îÈ™i are stilul său de a concura . Voi ce stil folosiÈ›i?
- Antrenamentele, ca È™i concursul propriu zis, se realizează potrivit tacticii gândite de către echipa de antrenori. În cazul echipajului nostru facem mereu aceeaÈ™i cursă. Luăm startul foarte rapid, ne menÈ›inem la 250 m, la jumătatea cursei, la 1.000 m, ne lansăm cu câteva lovituri cam 100 m, iar pe ultimii 250 m dăm tot ce avem mai bun în no, ridicăm ritmul până la finiÈ™. Și se pare că este un stil câÈ™tigător.
Ai început în echipaj de 4 rame fără cârmaci, sau au existat È™i alte opÈ›iuni în care ai încercat să obÈ›ii rezultate excelente? În opinia ta, în această ramură de sport este mai uÈ™or să obÈ›ineÈ›i rezultate individual sau cu echipa?
- Am început la dublu, apoi în echipaj de 4 rame fără cârmaci È™i 8 +1, dar pentru această olimpiadă, începând din 2017, ne-am pregătit în această formulă, care s-a dovedit câÈ™tigătoare. Cred că rezultate bune se obÈ›in cu echipa. Pentru individual mai trebuie ceva, talent din naÈ™tere.
Care dintre medaliile obÈ›inute îÈ›i este cea mai scumpă È™i de ce?
- Deși am obținut și alte medalii la diferite concursuri, cea mai scumpă pentru mine este cea de la Tokio. A fost o muncă grea, iar medalia de argint este recompensa pentru o muncă depusă de- a lungul celor cinci ani de pregătire.
Ai observat vreo schimbare la tine atunci când È›i-a crescut popularitatea? Te-a schimbat faima?
- În afară de faptul că am devenit mult mai cunoscut È™i mai căutat, în ultima perioadă de timp, eu am rămas acelaÈ™i tânăr de la È›ară, care îÈ™i vede de rostul său în viață.
Care este ritmul tău de viață, acum că s-au terminat Jocurile Olimpice de la Tokio?
- După jocurile olimpice avem o binemeritată vacanță, dacă se poate spune aÈ™a. Dar până acum nu prea am avut parte de ea. În această perioadă au fost o multitudine de întâlniri de la cel mai înalt nivel È™i până la cele ca aceasta, de azi, organizată de filiala BotoÈ™ani a U.U.R. , de fostul meu profesor de educaÈ›ie fizică Victor Semciuc.
Pe 13.09.2021, în cadrul unui eveniment organizat de Consiliul JudeÈ›ean È™i primăria BotoÈ™ani, ce s-a desfășurat în pădurea „Codrii de Aramă” – Lacul cu Nuferi din IpoteÅŸti, alături de campioana Olimpică Simona RadiÅŸ am fost desemnaÈ›i cetățeni de onoare ai municipiului BotoÅŸani, un lucru care ne obligă È™i mai mult.
Ce activitate îÈ›i dă o senzaÈ›ie de relaxare? Voiajul ? CărÈ›ile? Muzica ?
- Timp liber nu prea avem, doar duminica după amiază, câteva ore, când îmi place să mă plimb sa mai citesc câte o carte È™i să ascult È™i o muzică bună. Și mai avem timp între concursuri, când putem ajunge acasă, să fim alături de cei dragi. În rest, muncă È™i iar muncă, căci aÈ™a se câÈ™tigă medaliile.
Cariera de sportiv implică anumite dificultăți È™i o încărcătură emoÈ›ională. Ce sfaturi ai putea oferi pentru cei ce vor să îmbrățiÈ™eze această carieră?
- În primul rând să se gândească È™i să-È™i aleagă foarte bine drumul în viață. În al doilea rând să nu cedeze niciodată primelor obstacole sau greutăți ce apar în cariera aleasă. Să fie perseverenÈ›i È™i încrezători în forÈ›ele proprii È™i în ajutorul bunului Dumnezeu.
Cum sărbătoreÈ™te victoria Mugurel Semciuc ? Singur, în familie sau cu colegii de echipaj?
- Deocamdată aÈ™tept să se termine perioada aceasta de întâlniri protocolare, apoi voi discuta cu familia È™i cu colegii mei de echipă È™i vom stabili ce vom face în timpul care a mai rămas până la reînceperea antrenamentelor.
Cum a fost cursa finală? EraÈ›i siguri că veÈ›i câÈ™tiga?
- A fost o cursă grea, pentru că în finală au fost cele mai puternice ţări din lume. Noi ne-am făcut cursa noastră, pentru a obÅ£ine cel mai bun loc ÅŸi pentru a lua o medalie la Jocurile Olimpice. Sentimentele pe care le trăieÅŸti când te vezi cu medalia sunt de nedescris. SimÅ£i o bucurie foarte mare, nu poÅ£i descrie acele momente de bucurie. În sport nimeni nu poate fi sigur de victorie. Sunt atâtea exemple care demonstrează lucrul acesta, în toate sporturile. Dar noi ne-am făcut cursa aÈ™a cum am pregătit-o la antrenamente, am dat totul din noi pentru a obÈ›ine victoria finală. Nu a fost uÈ™or, dar satisfacÈ›ia este cu atât mai mare.
Apropo, viteza și victoria sunt afectate de caracteristicile tehnice ale ambarcațiunii? Echipajul vostru avea o barcă specială?
- Echipajul nostru avea două bărci, am putea spune aÈ™a speciale, ”gemene”, una care a fost trimisă la Tokio cu 6 luni înainte È™i alta cu care făceam antrenamente în aceleaÈ™i condiÈ›ii.
Și în cele din urmă: care sunt planurile tale pentru viitor?
- În această toamnă se va lua hotărârea, se vor face selecÈ›ii È™i vom vedea în ce formule ne vom pregăti în continuare pentru viitoarele concursuri naÈ›ionale È™i internaÈ›ionale
Și o ultimă întrebare. Care este părerea ta: nu ar fi binevenită o bază de antrenament pe lacul de la RogojeÈ™ti? Măcar pentru tinere talente din această parte a țării, dacă nu se poate mai mult?
- Ar fi foarte utilă, chiar dacă nu va putea fi folosită tot timpul anului. Dar pentru asta ar trebui să se facă proiecte, poate cu atragerea banilor europeni. Ar trebui să se implice factorii de decizie începând de la nivel local È™i până la ministere. Dar, până atunci, noi vom încerca să ne facem datoria aÈ™a cum È™tim mai bine.