Astăzi, ies în stradă luptătorii fără armă, victorioșii fără învinși, revoluționarii cu carnet repede adunători de privilegii. Primesc de decenii compensații financiare, pământ în zone în care mulți tânjesc, facilități la impozite de tot felul. Și asta nu pentru că și-au riscat viața, nu pentru că au înghețat în tranșee sau și-au pus în slujba țării cunoștințele acumulate în ani și ani de strădanii intelectuale.Nu le cunoaștem faptele de vitejie. Nu știm câte zile de închisoare, ce torturi au îndurat ei în zilele din 1989, drept jertfă pentru ţara lor.
La Botoșani și nu numai, Revoluția din 1989 rămâne, probabil, cea mai gălăgioasă și entuziastă mare adunare din mijlocul târgului, așa cum reiese din cele povestite de mulți și credibili martori ai vremii.
Să ne amintim, în aceste zile, de botoșănenii care nu au cunoscut libertatea. Botoșănenii care nu au apucat să înțeleagă pentru ce mor.
Ei sunt eroii-martiri:
Ioan Belehuz avea 41 de ani în decembrie 1989. Peste o lună ar fi împlinit 42. Nu a mai apucat. Era impiegat CFR în Timișoara când a început Revoluția. Născut în Șendreni, județul Botoșani, Ioan Belehuz avea să moară în 17 decembrie. Împușcat în burtă și în picioare. Familia nu l-a mai văzut niciodată pe Ioan. A fost ars la Crematoriul Cenușa. Milițienii din Timișoara au încărcat noaptea peste 40 de cadavre în camioane și au pornit către București. În schimbul sumei de 2000 de lei, angajații nu s-au dat înapoi: au ars trupuri peste trupuri. Cenușa avea să fie aruncată, pe 20 decembrie, într-o gură de canal.
Vasile Pădurariu avea 30 de ani. Născut în Botoșani, revoluția l-a prins și pe el la Timișoara. Era muncitor. A fost împușcat pe 17 decembrie.
Valentin Aparaschivei avea 45 de ani și era șofer la Întreprinderea nr. 7 Construcții. Plecase la Timișoara, ca toți ceilalți, în căutarea unui trai mai bun. Era din George Enescu, județul Botoșani. A fost găsit împușcat în burtă pe 18 decembrie 1989, de către soldații în termen de la UM 01024 Timișoara.
Pe 22 decembrie 1989 a murit Sorin Ștefan Dumitraș. Avea 20 de ani, se născuse din Dorohoi și era student la Academia Militară Tehnică. A murit la București, în zona MapN, împușcat în inimă.
Tot împușcat, dar în cap, a fost găsit Gheorghe Gavrilă. Avea doar 25 de ani, de profesie muncitor la Sibiu. Pe 22 decembrie a fost găsit împușcat la Sibiu, în zona Inspectoratului de Miliție.
Petru Constantin Mesler era locotenent major la UM 01026, Comandant de Companie. Avea 30 de ani, se născuse în Hudești, județul Botoșani. Pe 22 decembrie 1989 a fost găsit mort în curtea Statului Major al Forțelor Terestre. Împușcat în inimă.
Muncitor la ICRAL Herăstrău, în București, era Nicolae Grindei. Plecase din Ștefănești, județul Btoșani, dar a sfârșit la foar 34 de ani. A fost împușcat în cap pe 23 decembrie, în locuința sa din București.
Doar 21 de ani avea Ovidiu Vatavu. Era soldat în termen la UM 01026.0, Garda Națională MapN. Lăsase acasă, la Dorohoi, o familie care îl aștepta să termine armata. Nu a mai apucat. Pe 23 decembrie a murit, împușcat în cap și în plămâni.
Tot soldat în termen era și Mihai Ion Zbanț, de 20 de ani, din Săveni. Fusese trimis la UM 02658 Otopeni. Sublocotenent post-mortem! După ce, pe 23 decembrie, a fost împușcat pe Aeroportul Otopeni.
Marcel Stoiciuc împlinise 21 de ani, era subofițer la UM 01026.0 Garda Națională MapN. Născut în Botoșani, declarat astăzi Erou Martir. Pe 24 decembrie a fost împușcat în abdomen cu șase gloanțe, în București, zona fostului CC.
Ioan Avădanei era din Horodiștea, județul Botoșani. Avea 45 de ani și era subofițer UM la 01342 Turda. Declarat apoi sublocotenent post-mortem. A murit la Turda, pe 24 decembrie 1989. Împușcat în omoplatul stâng, glonțul a ricoșat în inimă.