A iubit atât de mult fotbalul, încât i-a dedicat viața până în ultimul minut. O pierdere uriașă pentru români, tot sportul românesc; pentru noi, cei care l-am cunoscut și prețuit.
Citește Mircea Lucescu a murit! Comunicatul Spitalului Universitar de Urgență București
”Eu chiar l-am cunoscut în copilăria mea, pe vremea când eram un puști și jucam în echipa de juniori a formației divizionare C "Cristalul Dorohoi”. Venise la Dorohoi pentru un meci din Cupa României prin anii '80 cu Corvinul Hunedoara. Ei erau în divizia A, dar și Cristalul era o echipa bună mereu la concurență cu F. C. Botoșani. La Hunedoara făcuse o echipă puternică, iar pentru dorohoieni era un eveniment important acel meci”, povestește astăzi preotul Teodor Ciurariu, din Dorohoi
***Echipa de fotbal fotbal Cristalul Dorohoi în anii '80, antrenor era prof. Aurel Vasiliu un fel de ”Il Luce" al orașului
Părintele Ciurariu spune că pe atunci era ”copil de minge în spatele lui Dan Belecciu (Dumnezeu să-l odihnească în pace), portarul nostru”.
Corvinul Hunedoara a fost o stare de spirit de înflăcărare în anii ’80, când echipa de fotbal era condusă de acest mare antrenor pe atunci și jucător, iar la meciurile disputate în arena adesea prea mică din Hunedoara pentru miile de spectatori, atmosfera părea mai încinsă decât în furnalele combinatului siderurgic.
”Spunea adeseori că cea mai frumoasă perioadă a vieții lui la Hunedoara a petrecut-o când tânăr antrenor fiind mânca fasole cu muncitorii la Cantina Combinatului Siderurgic. Atunci am fost învinși și ei au mers mai departe în fazele superioare ale Cupei”, spune părintele, care își aduce aminte ”cu multă nostalgie de bucuriile ce ni le oferea nouă celor din Dorohoi echipa de fotbal ce pe atunci era sponsorizată de Fabrica de Sticlărie și Porțelan”.
Tinerii mergeau cu dragoste la antrenamente, ”noi, juniorii, nu primeam bani, ci doar echipament sportiv și uneori la victorie primeam trei mici și o halbă de bere rece la Brazi în parcul de vizavi de stadion. Desigur eram pe vremea Daciadei, a festivalului ”Cântarea României", deh, altă lume, alte vremuri”.
Despre Mircea Lucescu, pr. Teodor Ciurariu spune că pleacă lăsând în urmă ”o viață întreagă de sens”.
”Mircea Lucescu a însemnat o epocă. A luat copii și i-a transformat în eroi. A luat echipe mici și le-a făcut mari.
Andone. Rednic. Klein. Mateuț.
Hagi. Petrescu. Ilie Dumitrescu. Răducioiu. Balint. Sabău. Lupu.
Fernandinho. Teixeira. Willian. Douglas Costa. Mkhitaryan. Srna. Pyatov.
Pirlo. Ronaldo. Baggio. Zanetti. Zamorano. Diego Simeone.
Cengiz Ünder. Demiral. Calhanoglu.
Nu e o listă.
E urma lui în lume.
Pe unii i-a descoperit, pe unii i-a format, pe alții doar i-a antrenat. Nu pot uita un gest făcut de un jucător turc căruia el i-a refăcut viața. Ori de câte ori marca venea la tușă și îi săruta mâna. Zilele trecute un jurnalist turc a repetat acest gest plin de recunoștință și respect...
Desigur, este un gest specific popoarelor orientale, însă Mircea Lucescu chiar merita să i se sărute mână în chip iconic pentru tot ceea ce a făcut el pentru ei”, mai spune pr. Teodor Ciurariu.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!