Paharul de sticlă este o piesă cu o vechime de aproximativ 1.500 – 1.600 de ani, descoperit în necropola de tip Sântana de Mureș – Cerneahov de la Mihălășeni, județul Botoșani, de către regretatul arheolog botoșănean Octavian Liviu Șovan.
Acest tip de artefact este deosebit de important, fiind fabricat într-unul din atelierele aflate în afara imperiului roman şi folosit în mod curent de către membrii aristocrației locale, ca semn al puterii şi influenței exercitate în comunitățile lor. Paharul este cu multiple fațete, găsit fragmentar într-un mormânt bogat, fiind restaurat.
Cultura Sântana de Mureş – Cernjahov a fost creația triburilor gotice ce au dominat între secolele III - IV d.Hr. un spațiu vast întins între Dunăre şi fluviul Don, cuprinzând teritoriul dintre Carpați şi Prut al României, Republica Moldova și sudul Ucrainei de astăzi.
Sub influența civilizației romane lumea acestora, bazată pe existența prestigiului personal, câștigat prin fapte „eroice”, pe câmpul de luptă, începe să se modifice, aristocrația ereditară căpătând un rol din ce în ce mai important.
Vasele de sticlă au mai mult un rol de prestigiu în rândul acestor comunități, fabricarea şi folosirea lor răspândindu-se încetul cu încetul din zona de graniță cu Imperiul Roman.
În spațiul cuprins între Prut şi Nistru au fost descoperite ateliere de sticlărie doar în câteva aşezări cum sunt cele de la Sobari ( Republica Moldova), Okno şi Komarov ( Ucraina).
Piesa se află în depozitele Muzeului Județean din Botoșani - colecția Arheologie.