Există atât de multe fotografii câte persoane sunt, spunea odinioară Preotul Ioan, cunoscut în ortodoxie drept călugărul-fotograf.

În Mănăstirea Voronei, o maică plăpândă, cu trup firav de căprioară, bate toate cărările pădurii cu aparatul de fotografiat în brațe. Dincolo de caracteristicile tehnice ale unei imagini bine conturate compozițional și artistic, Maica Sofronia știe să mai surprindă ceva: Creația Lui Dumnezeu în toată splendoarea și unicitatea.

Pasionații de imagine știu că fotografie înseamnă ”photos” – lumină și ”grafie” – scriere. Ei sunt artiștii care scriu cu lumină, ca și cum ar picta icoane pe cerul senin.

De la Părintele Ioan aflăm că ”în Ortodoxie, arta sacră nu imită realitatea, ci respiră odată cu ea”.

”Artistul nu știe ce este opera sa până când nu este surprins de ea. O lucrare trebuie să iasă din nimic, să izvorască din liniște. Nu este rezultatul unei reflecții întâmplătoare, al unei tehnici elaborate sau al unei imaginații bogate. Manifestarea sa provine de la o deschidere a inimii către subtil. Fotograful se lasă surprins de realitatea pe care o face vizibilă prin linii de lumină. Transparent pentru Frumusețe, fotograful lasă frumusețea să izvorască prin imagine”, spune călugărul-fotograf.

Este întocmai frumusețea pe care ne-o arată cu generozitate Maica Sofronia, din Mănăstirea Voronei. Dragostea, credința, bunătatea, cumpătarea. Sau grădina sufletului nostru, pentru că ”doar astfel sufletul omului se umple de frumusețe”, ne spun maicile Voronei.

”Un fotograf bun, un cântăreț bun sunt oameni care se dăruiesc plenar în actul lor cu o imensă smerenie, cu altruism, cu credință și cu dragoste”, mai aflăm de la Părintele Ioan, și este de ajuns să privim imaginile din pădurile Voronei pentru a ne convinge că, prin ochii unei măicuțe cu trup firav de căprioară, fiecare fotografie se face rugăciune.  

(Foto: Maica Sofronia / Mănăstirea Voronei)